2,252 matches
-
modern este chemat să Ťcedeze inițiativa cuvintelorť. În felul acesta, poetul nu mai este decât ocazia de a se manifesta a Poeziei". Eseistul este, de asemenea, înclinat să focalizeze trăsăturile fundamentale ale modernismului poetic, pe care îl distinge net de poeticile romantice sau clasiciste. Trăsătura esențială a poeziei moderne e aflată în procesul de autonomizare pe care limbajul poetic și-l apropriază: "Aceasta ar fi, așadar, caracteristica esențială a poeziei moderne: angajată într-un dramatic proces de autarhizare a Limbajului poetic
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
leșin de plăcere, ca o nubilă anemică /.../ cînd simt ritmuri ample”, zice Iftime) și pentru „turbioanele de iraționalități care să scoată ceva la suprafață”. Și nu-ncape vorbă că scot ceva, stîrnite cum sunt de orice și din toate părțile. Poetica aceasta s-ar vrea de strict entuziasm, lăsat, pe cît posibil, să se deruleze fără control (dar iată că lui Gellu Dorian, tot în „Convorbiri...”, i se pare că „fiecare text este unul extrem de supravegheat”, din care pricină - dar și
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
Vino!/ Te văd cum stai singur,/ trup moale înfășurat în alt trup moale,/ Micuț,/ Răgușit, cu voma pe piept./ Și cu rouă dumnezeiască în barbă” etc. (Alcool) (și cu „vomă” și cu „rouă”, pentru că realitatea e oximoronică de la sine, iar poetica - pentru că ține cu dinadinsul să fie). Nu-i ușor nici cu cîrmitul spre metafizică (într-acolo bate Iftime), mai cu seamă cînd orice pretext e bun și considerat suficient: „Sfîntul Pet, în mijlocul naturii,/ A devenit atît de descărnat,/ De-l
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
cu multă forță, cu virtuozitatea și mișcările interiore adecvate. Privind retrospectiv, contemporanii fiecărei epoci au avut minusurile lor, dar evoluția artei interpretative și importanța crescândă a cercetării muzicologice (ne referim la cea cu adevărat valoroasă) au dezvăluit marele conținut emoțional, poetica armoniei și inventivitatea arhitecturală uneori ascunsă care definesc aceste sonate. Astăzi, orice pianist se poate considera împlinit în momentul în care abordează universul extrem de pretențios al angelicului Schubert. Touché-ul nobil, perlajul coloraturilor și incisivitatea acordică au întregit această secțiune centrală
De Prim?var? ... by Corina Bura () [Corola-journal/Journalistic/83131_a_84456]
-
ține cu sufletul la gură. Undeva, într-o cafenea, la Budapesta, se vorbește despre ironie, "ironia acționează împotriva patetismului și a romantismului", despre femeie și despre bărbat, se încearcă definiții în trend cu secolul, cu Europa, se cercetează teorii despre poetica romanului, despre "poveste", story, adică, ca miez sau nu al romanului - Esterhazy nu gustă formula - despre limba maternă sau cea a proiecției din vis, despre limbajul trupurilor. "Ce este carnavalul cărnii?", întreabă Ruxandra Cesereanu. "Carnavalul este, în general, o acțiune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
personaj nu l-am resimțit niciodată ca anormal, el este pe de-a-ntregul eu însămi. Bănuiesc că aceste personaje sunt proiecții ale propriei mele persoane. L-am citit pe Bahtin, care a scris o carte despre Dostoievski, un studiu despre poetica acestuia, care avansa ideea că toată scrierea este poezie; Bahtin nu recunoaște existența prozei, toată literatura fiind polifonică. Toate dezbaterile se derulează mereu asupra identificării autorului cu eroul, o persoană, purtând simpatia și identificarea, celelalte fiind considerate ca opozante. Atunci
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
de publicistică, Istoreme, sunt alocate definirii noțiunii care dă titlul cărții, să o recunoaștem, nu din cale afară de uzuale. Așadar, ce iaște istoremul? Explică autorul în chiar în debutul Cuvântului înainte: Noțiunea de istorem nu-mi aparține. Ea vine din poetica noului istoricism și înseamnă - foarte pe scurt spus - anecdotă. Nu chiar orice fel de anecdotă, se înțelege, este vorba mai curând despre acea povestire absolută, indivizibilă, pe care se întemeiază - foarte frecvent - marea istorie. Dacă dorim să păstrăm perspectiva strict
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
satirică: ,Idol al moderniștilor, ca sfărâmător de tipare, demiurg al unui nou limbaj, Arghezi evoluează, după consacrare, derutant. Aproape că face cale întoarsă. Începând din Hore, el repune în funcție, tot mai des, mecanisme ale poeziei preeminesciene. Reactualizează tot ceea ce poeticile moderne, începând cu cea simbolistă, condamnaseră: discursul, anecdota, fabula, reportajul, cronica. În tonalitățile poeziei sale, resuscită Heliade, Alexandrescu, Bolliac, Baronzi, Hasdeu, chiar Orășanu. Învie mai ales Anton Pann" (p. 155). Excelentă această perspectivă a criticului, care face, fără să-și
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
a întregii poezii a lui Goga și caracterizează tipul de lirism nou pe care-l aduce în evoluția poeziei românești. Volumul cuprinde un număr de 47 de poeme, în cele 126 de pagini. Se deschide cu poezia Rugăciune, socotită ars poetica pentru creația poetului și se închide cu poemul Așteptare, specific creației intime. Vorbeam de caracterul reprezentativ al debutului în volum raportat la întreaga creație poetică a lui Goga. Acesta se recunoaște la cel puțin două nivele de discuție: unul tematic
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
o altă soluție, și anume supradimensiopnarea, ieșirea din scară ca procedeu de subminare a realului. Înlocuind frumosul cu realul, avem în proiectul lui Paciurea ilustrarea cea mai fidelă a unei observații pe care Aristotel o făcuse de multă vreme în Poetica. Anume aceea care privește justa organizare a elementelor și dimensiunea potrivită. Spunea Aristotel: Ființă sau lucru de orice fel, alcătuit din părți, frumosul, ca să-și merite numele, trebuie nu numai să-și aibă părțile în rînduială, dar să fie și
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare ( în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii” (Poetica, Ed. Academiei, Buc., 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai acestea sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,,o lighioană de zece mii de stadii”. În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
de anxietate, acesta din urmă tradus de Adrian Arsinevici pentru Editură Amarcord. Adrian Arsinevici reconstituite un temperament stilistic kierkegaardian remarcabil diferit de cel din Boală de moarte, mult mai ușor de urmărit, mai elegant, cu subtile ironii și o splendoare poetica a argumentației. Cele două cărți, Conceptul de anxietate și Boală de moarte au multe an comun, conceptual și tematic, ele trebuie citite ămpreună, nu ca experiment de lectură a unor traduceri, ci pentru că filozofia kierkegaardiană ne-o cere. Cu toata
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
poveste simplă, fără trecut, fără memorie, fără moralism, fără filosofie, fără religie, fără bla-bla, fără... I-am găsit titlul. Nu trăia decât pentru o pisică. Nu știu cine va vorbi primul, stăpânul pisicii sau pisica, deoarece nu cunosc graiul necuvântătoarelor! Aristotel în Poetica era de părere că „rolul poetului este de a spune nu ceea ce s-a petrecut cu adevărat, ci ceea ce s-ar fi putut întâmpla în conformitate cu asemănarea și necesitatea". Aoleo! Iarăși un filosof.
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
obscură asemănătoare cumva proverbelor chinezești: Toate femeile sunt singure în carnea lor,/ așa cum toți bărbații sunt singuri în moartea lor". Poemul 23 din cel de-al doilea grupaj al cărții, Pielea grea poate fi citit și ca un manifest ars poetica. Îl voi cita integral: Am scris întotdeauna despre singurătate, ură, trufie,/ despre atingeri grele de sudoare,/ despre guri căscate a moarte ori cocoșați de păcate./ Dar cel mai mult despre dragoste am scris,/ cât este de ruptă-n carne, cât
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
cel neoexpresionist, grandilocvent, nu o dată clamoros, cu o conceptualizare "metafizică" ostentativă, antrenînd impozante mase verbale. Aparținînd familiei unor Petre Stoica, C. Abăluță, Emil Brumaru, G. Almosnino etc., autorul Loviturilor de nisip ilustrează ceea ce unul din congenerii d-sale a numit "poetica minimală", bizuită pe atenția acordată lumii părelnic banale, monotone, a cotidianului, îndeobște neglijate, însă apte a sugera enigma existenței nu mai puțin decît înfățișările ei socotite majore. Fragilul, efemerul, evanescentul semnalează sensibilităților în măsură a le recepta comprehensiv o tensiune
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
irevocabil și imaginea prezentului confiscat de materialitate și prozaism sunt, de fapt, polii ce conferă tensiune lirică acestor poezii reprezentative pentru lirismul dinescian. „Să-ți tragi realitatea pe piept ca o cămașă”, versul din Proprietarul de poduri rezumă cu pregnanță poetica lui Mircea Dinescu, apetența sa pentru tribulațiile cotidianului, sugestia referențialității, atât de ilustrativă pentru versurile sale. Poezia Hau hau e tipică pentru amprenta insurgenței lirice configurate de Mircea Dinescu în versuri de un dinamism imagistic incontestabil. Atras cu deosebire de
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
spectatori au fost convinși că este o soprană în toată regula. Cît de diferită este apariția ei la Vlad Mugur sau la Tompa Gabor - în Kadiș sau Vinerea lungă, de pildă. Am rămas încîntată acolo de expresivitatea ei corporală, de poetica și forța mișcărilor care se aprind, parcă, de roșul ca focul al părului ei. Cum sînt acum impresionată de cum cîntă actorii. Trebuie spus aici că reușita muzicală remarcabilă a trupei are doi protagoniști: Stollar Xenia, care a făcut orchestrația - pe
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
oferind, de exemplu, un capitol dedicat "Cuvîntul(ui) în lumea românească medievală" (s.m.), dar nu și unul dedicat cuvîntului în literatura românească medievală. De altfel, demersul se dorește a fi unul interdisciplinar. Metodă aleasă nu este una de strictă specialitate (poetica), ci un dialog al literaturii, istoriei și filosofiei, care însă nu salvează cartea de la o oarecare senzație de prolixitate. Nonșalanta spiritului digresiv, care se pierde în subtilități teologice și filosofice chiar în cuvîntul introductiv, permitîndu-si luxul plictisitor de a trece
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
establishment, opiniile sale clare și responsabile nu se bucurau de o primire entuziastă. La rândul său, proza autorului aducea, ca element de noutate, nici el foarte apreciat, diluarea epicului și utilizarea prozei ca vehicul problematizant - metodă comparabilă mai degrabă cu poetica generației ’80, a punctat Carmen Mușat, în special cu scriitura lui Gheorghe Crăciun. Inevitabil, discuția a ajuns și la textul Felix culpa, punct nevralgic al receptării românești a lui Norman Manea. Astăzi, textul se citește ca o analiză calmă și
Norman Manea în România by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4615_a_5940]
-
mecanismul liricii insurgente a lui Mircea Dinescu, odată dezlănțuita, nu mai poate fi frânata. Ea contaminează spații ample, provocând explozii în lanț. întreaga producție a poetului poate fi echivalata cu un proces de agresiune ce nu menajează nimic. O demonie poetica s-a specializat, până aproape de o "puritate" a impurității sale, de a vedea exclusiv dezastrele, catastrofele, prăbușirile, indiciile precarității, ale falsului, ale morții. Legătură de bază dintre subiect și obiect e una de ostilitate. Pornind de la contestarea unui regim politic
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
pictorița, plăsmuind frenetice tablouri ludice, iscînd un turbion carnavalesc al unei satire contrase în imaginar, în textele mai noi d-sa se disociază de limbajul plastic, se denudează sufletește în vederea confesiunii. La ușa confesionalului, mitologia e părăsită precum o slăbiciune. Poetica înscrie, prin reducția sa la notația frugală, degajată de sonoritatea formei tradiționale, un act de umilință. Scăpată de povara mitologiei, fie ea și în răspăr, reflectînd compromiterea valorilor pe care și-a sprijinit credințele aurorale, autoarea înțelege a-și purta
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
un aparent paradox: deși ca istoric de artă el are tenacitatea, sobrietatea și rigoarea unei conștiințe academice, cu o geometrie foarte exactă, în opera literară el este o ființă imponderabila care vibrează intens la energiile subcutanate ale limbii, o conștiință poetica așezată pe spațiile albe dintre cuvinte și pe acel depozit magic al semnului lingvistic, refulat imemorial, dar în permanență aspirație către formă cristalina a construcției matematice. Amestec de topometrie și de hermetism, de forță și de fragilitate, de angajare fermă
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
Normală Superioară, unde mergeam, ca "auditeur libre", să-i ascult cursurile ce vor constitui baza cărții sale de Teorii ale simbolului, publicată în 1977 la Editură Seuil. La un deceniu de la plecarea din Bulgaria, se află în avangardă cercetărilor de poetica europene: după ce alcătuise o importanță culegere din textele formaliștilor ruși (1966), iar în anul următor publicase Literatura și semnificație, prezența, în volumul colectiv din 1968, Ce este structuralismul, direcțiile poeticii structurale; alte titluri - Gramatică decameronului (1969), Introducere în literatura fantastică
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
după ce alcătuise o importanță culegere din textele formaliștilor ruși (1966), iar în anul următor publicase Literatura și semnificație, prezența, în volumul colectiv din 1968, Ce este structuralismul, direcțiile poeticii structurale; alte titluri - Gramatică decameronului (1969), Introducere în literatura fantastică (1970), Poetica prozei (1971) - îi consolidaseră prestigiul în rîndul teoreticienilor noi ai literaturii. În martie 1974, cînd am avut primul dialog, Tzvetan Todorov lasă deschisă, în ce-l privește, posibilitatea unei "depășiri a literaturii ca obiect de studiu" spre o mai largă
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
Tzvetan Todorov lasă deschisă, în ce-l privește, posibilitatea unei "depășiri a literaturii ca obiect de studiu" spre o mai largă problematică a "comunicării verbale cu semenii"; ea s-a produs, într-adevăr, în anii următori, cînd altor cărți de poetica precum Genurile discursului, Simbolism și interpretare (1978), sau Mihail Bahtin. Principiul dialogic (1981), îi succede suită de studii despre "relația cu celălalt", ilustrînd o semiotica a comunicării, dar și un angajament etic, întemeiat pe analiza unor momente istorice semnificative; dintre
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]