3,799 matches
-
să atragem la sediul nostru cât mai multe femei. Prin vizite, invitații, apeluri, scrisori, bilețele, propagandă de la femeie la femeie și, mai ales, prin propagandă prin presă, presa binevoitoare pentru care niciodată nu voi găsi destule cuvinte de mulțumire, rugam, pofteam pe femei din orice clasă socială să audă, să se convingă, că nu lucrăm decât în interesul femeii ca mamă, ca soție, ca membră în societate, că nu lucrăm contra bărbaților, care nu sunt decât soții, fiii și frații noștri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
informa că „sa inventat tele comanda“. Același îndemn, de a schimba canalul, îl auzim cu toții, pe post, de la unii realizatori TV mai zurbagii. Cu alte cuvinte, sunt tare și nu vreau să fac pe plac nimănui, îmi fac emisiunea cum poftesc și, dacă nuți place ce vezi, valea! Prin asta, respectivii țin să braveze și să ne arate - chipurile - că nu iar preocupa audiența (deși, evident, nui așa) și, pe de altă parte, săși cauționeze trăsnăile. Firește, o asemenea atitudine asigură
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
închide televizorul!“, ci doar „mută pe alt post!“ - pentru a rămâne de fapt captivi în același cerc vicios.) Afirmația „e emisiunea mea și fac ce vreau în ea“ se vrea echivalentă cu „sunt la mine acasă și mă comport cum poftesc“. Numai că lucrurile nu stau deloc așa. O emisiune nu e un spațiu privat al unui individ, ci un loc public, iar ea e în egală măsură și a realizatorilor, dar și a telespectatorilor. A spune că dacă nuți convine
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
timp, ea este mai presus de orice, după cum a afirmat apostolul Pavel în Epistola sa către comunitatea din Roma: "[...] cine își iubește aproapele a împlinit legea. Într-adevăr: să nu faci adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu poftești... Orice altă poruncă se cuprinde în acest cuvânt: să-ți iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Iubirea nu face rău aproapelui. Iubirea este deci împlinirea legii" (Rom., 13, 8-10). Iată contribuția specific creștină la etica mondială. Sfântul Pavel
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prezentăm pașaportul, ne verifica, ne mai dau un bilețel și ieșim pe un culoar lung de vreo 12 m ce duce în ușă avionului. În ușă, la intrarea în avion, erau două tinere care ne-au luat bilețelul și ne poftesc pe scaune, fiecare pe locul lui. Și așa, pe la mijloc, deasupra aripelor, era și locul meu. Era al 3-lea de la geam spre interior. Îmi părea rău că nu e la geam. Dar ne-a anunțat să ne punem centurile
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lasă mult, cam 5 minute și te scoate imediat cu forța... Deși când intri rămâi mirat de tot ce vezi. Apoi te grăbești să te rogi măcar un pic, dar abia te descătușezi la rugăciune și te pomenești că te poftește afară din Sfanțul Mormânt. Dar numai să vă vedeți acolo, ca Domnul are El grijă și nu păgubiți cu nimic. Dimpotrivă, dacă ați înțelege cât aveți de câștigat, ați da totul ca să ajungeți acolo. Parcă vi se arătă Raiul și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mai bune și multe și luxoase, frumoase, călduroase îmbrăcam trupul. Iar mâncarea să fie cât mai bună și multă. Iar de suflet uităm sau amânăm. Ce păcat! îmbrăcămintea și mâncarea ne consumă timpul. Nu-l mai saturam niciodată, tot timpul poftește să-i dăm și să-i dăm. „Să ne mai împotrivim trupului!” spunea un sfânt părinte. Nu tot ce poftește, dă-i! Nu! Să-l mai ținem în frâu! Altfel ne scoate din Rai. Pofta e de la diavol. Da! Trupu-i
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de suflet uităm sau amânăm. Ce păcat! îmbrăcămintea și mâncarea ne consumă timpul. Nu-l mai saturam niciodată, tot timpul poftește să-i dăm și să-i dăm. „Să ne mai împotrivim trupului!” spunea un sfânt părinte. Nu tot ce poftește, dă-i! Nu! Să-l mai ținem în frâu! Altfel ne scoate din Rai. Pofta e de la diavol. Da! Trupu-i putregai puturos. După 4-5 zile, când e mort, nu te mai apropii de el. Miroase urât. Iar sufletul e scânteie
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Și tot alergăm, În afaceri ne băgăm, Cât mai mult să câștigăm, Viața bună să avem, Confort și lux mare, Vinul mult în pahare, Pe furiș viața s-a dus, Tinerețea s-a ascuns, Batranetea-i haină grea, N-o poftește nimenea, Și-a rămas la mine-n casă Noaptea să dorm nu mă lasă, Mă mustra mereu, Ce-am făcut o viață eu ? Zeci de ani eu am trăit, Păcate far’ de număr am facut, Spovedindu-ma mereu, Am aflat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
august 2001, p. 49 - 50 EXTRASE: -TÂRCOVEANU, EUGEN, In memoriam. Prof. dr. Constantin Dolinescu (1927-2001) Chirurgia, revista Societății Române de Chirurgie, Ed. Celsius, București, nr. 2, martie-aprilie 2002, p. 99-100 -LEON, AUREL, Strania situație de la Institutul de Medicină Iași sau „poftiți la debara, domnule profesor!”, „Monitorul”, nr. 137 (593), 15 iunie 1993MARINESCU , C.GH., Un secol de învățământ medical superior la Iași, Vol. II, I.M.F. (1948 - 1979), Iași, I.M.F., 1979, p. 26, 47, 135, 202, 256.TÂRCOVEANU, EUGEN, O lumină aprinsă pe
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
protestat cu tărie în fața ofițerului, dar acesta mi-a arătat o foaie de hârtie pe care erau trecute numele nostru și noua adresă. Între timp, Vlad s-a întors și el acasă și degeaba am protestat amândoi; ofițerul ne-a poftit să ne urcăm în mașină cu el, pentru a însoți camionul până la noua noastră destinație. Noua adresă la care am fost transportați s-a dovedit a fi o măcelărie dezafectată. Era formată dintr-o încăpere - magazinul - la parter și o
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
zic să vin și eu cu Mitică gardistul, să stăm la pândă și să te scoatem de sub mâinile lui când o fi cazul”. Întâlnirea avea loc pe teren neutru, la o țiitoare de-a lui. Am intrat, m-a poftit pe scaun și mi-a dat mâna: - Eu sunt Corneliu Panu Calimach, viță de boier, foști stăpâni pe aceste locuri până la împroprietărirea din nouă sute șai' șpe. Mai am ceva avere. Pădurea. Am vrut să te cunosc. Am aflat că ești
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
domnului Balș. Ne-a deschis doamna, o femeie grăsuță, în jur de 50 de ani, cu o privire blândă, care foarte binevoitoare ne-a întrebat ce dorim. I-am spus că vrem să vorbim cu domnul revizor Balș. Ne-a poftit în hol. Peste câteva minute a apărut și domnul revizor dintr-o încăpere unde, aruncându-ne ochii, am putut vedea că era tot atât de modestă ca și holul. Ce vrei? Era doar o casă de învățători. I-am spus domnului Balș
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu înțelegea deloc. Noroc că a venit un copil de școală care ne-a luminat pe amândoi. În fine, dacă tot începuse pe haholă, dă-i înainte din mâini mai mult, exerciții întrerupte de tatăl domnișoarei Galiurov care m-a poftit dincolo de prăvălie, în casă. Aici soția gazdei ne-a omenit cu bucate și ce era de băut, cu ea, ca și cu fiica, înțelegerea făcându-se prin alfabetul gesturilor. Se spune despre moldoveni că sunt foarte ospitalieri. Am văzut mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Bietul Vlahuță lucra pe unde putea, cum putea, ca să poată trăi. Intr-o zi ia o cutie, o îmbracă în pânză neagră, încropește un trepied și merge la prefect. Domnule prefect nu vă port pică pentru darea afară. V-aș pofti să facem o poză cu toți funcționarii prefecturii. Va fi ceva de vis. Prefectul, gândind că ideea nu-i tocmai rea, adună afară, de-a stânga și de-a dreapta dumnealui, toți funcționarii. Dar nu, nu așa se face. Să vedem
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fel am făcut și cu ștefan Luca. Nu i-am slăbit o clipă. Într-o zi m-am dus cu Vladimir, după lecții, la un cetățean în sat. și bulgarii sunt foarte primitori și găgăuzii la fel. Cetățeanul ne-a poftit în beci, să scăpăm de zăduf ne-a adus pâine, cavarma, ghiudem și telemea. Mâncăm, bem, și ce-mi vine mie? Ies afară, chem băiatul gazdei și-l trimit după ștefan Luca. Vă închipuiți întâlnirea. S-au uitat unul la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
spre cel al câmpului. Culmea e că atunci când a venit în fața listei cel mai bogat om, Alexei Trandafilov, și a vrut să fie scris cu doar o baniță de orz, oamenii au refuzat să-l înscrie și l-au cam poftit să plece de-a cucu. Erau prea bogați în suflet ca să se spurce cu micimea bogătașului! Examenul de definitivat trebuia să-l susținem la Ceatatea Albă, în luna mai 1937. Dar cum să pleci? Un copil de trei ani, altul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
La propunerea de a transfera incertitudinea sa, prin telefonul primăriei, la județ, i-au căzut epoleții. școala, mobilierul, curtea școlii erau în cea mai nenorocită stare. Pereții erau râmați de porcii pe care îi crescuse în libertate Dobru. L-am poftit să părăsească locuința împreună cu ceilalți porci.. Două camere, o bucătărie și o săliță, toate neîngrijite, murdare. Am luat tot varul, toată tencuiala până la zid, am dezinfectat, am pus fum de ardei iute pentru stârpirea ploșnițelor și am făcut adevărată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
îmi spune că moș Creangă îi dindos, pe cerdac. Îl cheamă ea îndată. Nu trece multă vreme și în ușă se ivește moș Creangă, cu un zâmbet cald pe chip și cu brațele deschise. Bine ați venit în Bojdeuca mea! Poftiți! Ruxandă! Adă tu niște apușoară rece de la izvor și chisaua cu dulceață de cireșe amare!... Și imaginația zburdă în voie. Zadarnică-i orice încercare de a-i găsi acasă pe junimiști. Ei au plecat de multă vreme din lumea noastră
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
la inimă și nu era fudul nici de feli. Vorba lui Celibe Moisă: "Cine-i fudul ? Slujbașul mic și prostu mare ! ". În 1903 în luna august, a fost o nuntă foarte frumoasă la casa de pe moșia Antoceni. Și am fost poftit și eu. Grigore Lateș ficiorul popei din comuna Râșca, mărita pe fiica sa Maria, cu seminaristul Gh.Bîrliba din Vînători, Tg.Neamț și el era ficior de preot mirele. Și au cununat 2 nași cu față mare: Costinescu [32] de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
scuturată, și vals ca furtuna, de rară frumuseță, cântat de Anghel Balica mare chitarist și cu taraful lui compus din 8 muzicanți. Mort să fi fost și tot te sculai să joci. Și Grigore Lateș socrul cel mare n-a poftit la nuntă 2 elevi străluciți: pe Ioan V.Balan și pe Gh.Grigoriu, ca și cum nunta n-ar fi fost de nasul lor. Ei erau țărani și nunta era boerească !. Și azi aproape toată nunta, îi bagată în pământ ! Vorba poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
februarie 1917 am stat în Bacău în strada Fabricilor. Eu am stat în gazdă la un mecanic Edmund Vișek, ceh de obârșie. Pe soția lui o chema Maria. Amândoi erau oameni foarte buni și primitori. De multe ori ne-au poftit la masă la ei. Ne-au cinstit și omenit. Și ne-am despărțit în condiții foarte bune. Mai târziu am aflat de la un vecin de-al lor că ea Maria a murit cu picioarele tăiate de tren, iar el din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
voie în oraș. Și atunci Nae Jindiceanu se ducea la școală și-l cerea la un ofițer și-l lua în oraș. Și la restaurantul Rățoi, îi da un păhărel de țuică, o jumătate de vin și mâncare cât a poftit. Îl ducea acasă la el și-l lăsa până la ora hotărâtă, când îl lua și-l ducea la școală și acolo îi mai da și 30-40 lei. Cine mai face așa mare bine? Nimeni. Mureș, al doilea fecior când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
camera lui Asachi se trece într-o alta, numită Sala "Mihail Kogălniceanu"; ne întâmpină aici o nouă schimbare de stil. Mobilierul original "M. Kogălniceanu", de secol XIX, tapițat cu catifea roșie și ornamentat cu motive florale și antropomorfe, încă mai poftește musafirii în atmosfera de altădată a conacelor boierești. Măsuța pentru cafea și ciubuc (din lemn sculptat, acoperit cu tăblie de metal) creează, împreună cu ibrice de aramă și pernuțe ,,aruncate" pe jos, un colț oriental. Deosebit de interesant este un "secretaire" original
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
final motivul moarte-somn, reminiscență a credințelor mitologoce antice, unde totdeauna zeul somnului este fratele zeului morții. În concepția populară românească moartea este somnul de veci. Formula finală, mai amplă ca de obicei, poartă pecetea originalității autorului: Ș-apoi fost-au poftiți la nuntă: Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor și Crăiasa zânelor, minunea minunilor din ostrovul florilor! Și mai fost-au poftiți încă: crai, crăiese și mpărați, oameni în samă băgați, ș-un păcat de povestariu, fără bani în buzunaru. Veselie mare între
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]