4,267 matches
-
paginilor datorate lui Virgil Carianopol, Ovid Caledoniu și Al. T. Stamatiad. Colaboratori: Ion Calboreanu, Ion Molea, Paul Lahovari, G. Gregorian, I.U. Soricu, Traian Dobreanu, Octav Dessila. Rubricile obișnuite sunt „Scriitorul de mâine”, „Cartea de mâine”, „Cronica literară”, „Note și polemici”. Cronicile literare sunt semnate de Dan Smântânescu și de Matei Alexandrescu. I.H.
INDREPTAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287546_a_288875]
-
1863, în urma unui proces de presă provocat de apariția nuvelei Duduca Mamuca. Acuzat de imoralitate, H. se apără magistral și obține achitarea. Nu-i uită pe cei care l-au atacat, printre ei fiind Titu Maiorescu și V.A. Urechia. Polemica neîntreruptă de mai târziu, susținută cu un caustic spirit partizan, prin atacuri sarcastice, farse, hărțuieli, campanii de presă, își are sursa în întâmplările petrecute la Iași. În urma diligențelor lui V. Alecsandri, este numit membru în Comisia moșiilor mănăstirești și, în
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Baciu, Const. Virgil Gheorghiu, Dimitrie Danciu, V. Spiridonică, V. Copilu-Cheatră, Coca Farago, Pavel P. Bellu, Ion Th. Ilea, Aurel Marin, Emil Zegreanu, Petru Sfetca. Proza semnează C. Stoicănescu, Marcel Olinescu, P. Popovici-Brănișteanu, Eugen Victor Popa, Remus Gorgan. Numeroase articole, eseuri, polemici aparțin lui Petre Păscu, Sextil Pușcariu, Ț. Botiș, Ed. Găvănescu, Octavian Lupaș, Zevedei Barbu, Ion Stoia Udrea, Virgil Birou. Revista are rubricile „Puncte și linii” (Petre Păscu), „Note”, „Cărți și reviste”, „Vitrină «Înnoirii»”, „Ce scriu alții”, „Politică culturii”, „Polemici”, „Folclor
INNOIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287555_a_288884]
-
eseuri, polemici aparțin lui Petre Păscu, Sextil Pușcariu, Ț. Botiș, Ed. Găvănescu, Octavian Lupaș, Zevedei Barbu, Ion Stoia Udrea, Virgil Birou. Revista are rubricile „Puncte și linii” (Petre Păscu), „Note”, „Cărți și reviste”, „Vitrină «Înnoirii»”, „Ce scriu alții”, „Politică culturii”, „Polemici”, „Folclor”. Se publică multă literatura populară (Emil Monția, Hilda Dragan, Ion Iluca), studii și articole despre Astra și despre problema Teatrului de Vest, se recenzează cărți recent apărute. Literatura străină este ilustrata prin câteva traduceri din literatura chineză semnate de
INNOIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287555_a_288884]
-
despre poezia populară și publică aforisme din ciclul Privind viața. Tânărul Mihai Ralea e prezent cu un articol despre Knut Hamsun, G. Brăescu cu proză și Octav Botez cu o analiză a romanului Arhanghelii de Ion Agârbiceanu. La secțiunea de polemică se remarcă disputele cu „Sburătorul” lovinescian, Ibrăileanu fiind adeptul unei literaturi naționale, diversă ca stil, temperament și școală literară, dar bazată înainte de toate pe modul de gândire și simțire al țăranului român, optică încă vie în concepția sa. Alți colaboratori
INSEMNARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287557_a_288886]
-
personalități culturale (O. Tafrali, C. Stere, Ion Creangă, G. Ibrăileanu), scriitori dispăruți (St. O. Iosif sau D. Anghel, în evocări semnate de Mihail Sadoveanu), figuri junimiste ș.a. De reținut cronică închinata românului Gorila al lui Liviu Rebreanu, notele critice și polemicile purtate de Î.i. În domeniul teatrului este de menționat o dramatizare a lui I.I. Mironescu după Ion Creangă (Catiheții de la Humulești). Apar, de asemenea, multe note, scrisori și comentarii vizând legăturile culturale cu străinătatea. M.Pp.
INSEMNARI IESENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287556_a_288885]
-
credințe”, „Orații”, „Colinde”, „Plugușoare”, „Cântece de stea”, „Cântece bătrânești”, „Vorbe adânci”, „O seamă de cuvinte” ș.a. Domină textele din sudul Moldovei, din Oltenia și Muntenia, rubrica cea mai bine alimentată fiind cea dedicată cântecelor. Rubrica de recenzii și cea de polemici sunt întreținute de redactorul revistei. Apreciată de Titu Maiorescu, B. Delavrancea, Al. Vlahuță și I. Bianu, revista s-a bucurat și de prețuirea unor oameni de știință străini, ca Gustav Weigand, J. Urban Jarník și M. Friedwagner. I.D.
ION CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287574_a_288903]
-
Istoria literaturii române contemporane de E. Lovinescu (4-5/1927), el îi reproșează criticului lipsa de obiectivitate: „dus de valul actualității, dl. Lovinescu a neglijat de multe ori criteriile obiectivității [...]. Capitolul despre dl. Ralea, de exemplu, e un articol de pură polemică personală, fără nici un punct comun cu un fragment de istorie literară.” Aceeași atitudine adoptă comentatorul și în recenzia la romanul Viață dublă de E. Lovinescu (6/1927), în care scoate în evidență „senzația de artificial”, „păienjenișurile abstracte”, „incompatibilitatea între talentul
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
psihică prin schingiuirea deținuților de către alți deținuți”. Personajele unui asemenea scenariu infernal suferă o schimbare radicală de semn: „Victima e transformată metodic în călăul semenului său”. Dintre cărțile publicate în primă ediție în țară, Dimpotrivă (1994) continuă tematic și retoric polemicile inaugurate în volumul Românește, ca și subțirimile categoriale exersate acolo: „O primă categorie [de colaboraționiști] se referă la casta retorilor, nu numai limbuți, dar și misionari, ideologi sub-dezvoltați, ascultători ai partidului, dar și sagaci de notorietate (sau de arginți) [...]. A
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
grefier și arhivar pentru posteritate”. Ceea ce, într-o măsură, și ajunge să fie prin Camil Petrescu. Amintiri și comentarii (1968). Memorialistul izbutește să reconstituie, în pagini încălzite de flacăra unei amiciții absolute, uneori chiar cu accente de pledoarie (de pildă, polemica pe care o încearcă, peste timp, cu E. Lovinescu), existența deloc lină, adesea accidentată a autorului lui Danton. Sunt evocate debutul (luminat prin informații prețioase), anii războiului, activitatea de director de gazete, se urmărește cronologic devenirea operei lui Camil Petrescu
IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287595_a_288924]
-
prozei rurale. Un hectar de umbră pentru Sahara (1984) are ca personaj central pe basarabeanul dezrădăcinat care, revenit în mediul de obârșie, mânat ca de soartă, își află aici moartea. Proza din ultimii ani de viață ai lui I. este polemică, adeseori cu aluzii străvezii la adresa sistemului totalitar. Nuvelele i-au fost traduse în limbile rusă, germană, slovacă ș.a. Ca regizor, a turnat numeroase filme de lungmetraj, a semnat scenariul și regia la câteva filme inspirate din basmele populare, creația lui
IOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287616_a_288945]
-
sociologice - reprodus în revista marxistă „L’Ère nouvelle”, scoasă la Paris de socialiștii români - se bucură de o apreciere elogioasă din partea lui Engels. I.-R. se dovedește un temperament impulsiv, un spirit acut și bătăios, foarte la largul său în polemica de idei, rigidă totuși uneori, marcată de confuzii și cu spectaculoase excese. Încercând să aplice ideile materialismului istoric (pe care îl numește materialism economic), combate darwinismul social, organicismul lui Spencer, anarhismul. Se ocupă și de alte probleme, cum ar fi
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
Aristia, fondează Societatea Filarmonică și în curând preia conducerea Școlii de literatură, declamațiune și muzică vocală, contribuind efectiv la unele reprezentații teatrale în limba română. În sprijinul teatrului românesc a editat și „Gazeta Teatrului Național” (1835-1836). Divergențele politice și personale, polemicile în jurul limbii literare au dezbinat conducerea societății, au grăbit destrămarea ei și au accentuat adversitatea dintre H.-R. și ceilalți reprezentanți ai mișcării naționale de înnoire politică și culturală. În aceeași perioadă își continuă activitatea de editor și traducător. Îi
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
redactor al ziarelor craiovene „Funcționarul” (1927) și „Curierul Olteniei” (1930-1931), director fondator al revistei „Poezia” (Craiova, 1934-1935) și director la „Făclia” (Timișoara, 1936-1946). Semnează articole pe teme literare și istorice, note și comentarii asupra actualității cultural-artistice, versuri, proză și poartă polemici politice în „Ramuri”, „Crainicul” (Târgu Jiu), „Făclia” (Craiova), „România de Vest”, „Luceafărul” (Timișoara), „Dacia” (Timișoara), „România” (București), ziar la care îndeplinea funcția de redactor pentru Banat, ș.a. Pentru scurt timp a fost secretar literar al Teatrului Național din Craiova. Debutează
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
și Bucovina (1997), M. Eminescu și Ardealul (1998) ș.a. Adresându-se cititorului de formație medie, elevilor în special, autorul nu-și propune să aducă noi interpretări, ci doar să popularizeze aspecte în bună măsură cunoscute din exegeza anterioară. În fine, polemicile sale (cu Ion Filipciuc, de pildă) nu ating chestiuni esențiale. A publicat, de asemenea, o serie de cărți utile privind aspecte istorice și culturale legate de Câmpulung Moldovenesc și de alte câteva localități din Bucovina. SCRIERI: Câmpulungul Moldovenesc-vatră folclorică, București
JUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287677_a_289006]
-
om de știință, trecând dinspre individual spre general, principiu și tipologie. La catedră, a fost un maestru fermecător, făcând din interpretarea unui text un act de desfătare spirituală. Literatura era pentru el un mod de existență, ceea ce îl punea în polemică deschisă cu partizanii frumosului în sine, de „dincolo de bine și de rău”. Entuziasmul sincer, îndoiala profund umană, conștiința ardentă îl definesc ca pe una dintre personalitățile de prim-plan ale epocii. Pe lângă opera propriu-zisă, revista „Viața românească” e creația monumentală
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
românească” e creația monumentală a criticului. „Cât a apărut «Viața românească» la Iași, Ibrăileanu a fost inima ei în înțeles anatomic. N-a apărut un rând în revistă fără să nu-l fi citit. El era regulatorul fiecărui număr, cumpănitorul polemicilor, articolelor grave, al problemelor înfricoșate...” (M. Sadoveanu). Din exces autocritic, I. nu a încredințat tiparului decât cu mari ezitări aforismele din Privind viața (1930). Succintele Amintiri din copilărie și adolescență, prețioase ca psihologie retrospectivă, nu erau destinate publicității. O valoroasă
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
Ungariei (1850) încearcă să îmbine o intrigă amoroasă și un conflict războinic. Momentele de exaltare romantică alternează cu pasaje reflexive, în care personajele, contemplând ruinele sau peisajul deprimant al unui țintirim, cugetă la nestatornicia soartei, la deșertăciunea celor omenești. O polemică s-a declanșat în jurul versurilor albe în care a fost scrisă drama. SCRIERI: Agripina, Brașov, 1847; Mihul. O trăsătură din rezbelul lui Ștefan cel Mare cu Matei Corvin, regele Ungariei, Iași, 1850; Babilonia românească, Iași, 1860; ed. 2, îngr. și
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
romanticii germani); Traian Chelariu scrie despre Mallarmé, N. Roșca despre André Gide, E. Kollos despre Proust, Z. Crițanu despre Vincenzo Monti ș.a.m.d. În general, se remarcă o mai bună priză la fenomenul literar european, dar și amorsarea unor polemici cu „Gândirea” și cu alte reviste pe tema tradiționalismului. Prezența „iconarilor” se face remarcată prin colaborările lui Mircea Streinul și Iulian Vesper, dar și ale lui Traian Chelariu, care traduce din literatura germană. Bogate informații oferă periodicul despre romanitatea sud-dunăreană
JUNIMEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
formulă călăuzitoare în estetică și filosofie. Răspunsurile vin de la Tudor Arghezi, C. Rădulescu-Motru, Dan Rădulescu, N. Davidescu, Radu Dragnea, Mihai Ralea. Reacțiile și ecourile suscitate de anchetă și de articolele apărute sunt relevante pentru direcțiile de gândire din anii ‘30: polemica dintre Vladimir Streinu și G. Călinescu referitoare la relația modernism - tradiționalism, analizată pe trei paliere, și anume modernism - tradiționalism (faza literară), estetism - ortodoxism (faza estetică) și intelectualism - misticism (faza ideologică); reacțiile lui Pompiliu Constantinescu (Creștinismul folcloric, Reflexii polemice) la articolul
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
în metru antic”, Octav Șuluțiu - Literatură sau literaturi, Adrian Marino - Vechi traduceri românești, nesemnalate încă, din Lord Byron, Ahasver în literatura română). Se publică și memorialistică: E. Lovinescu - Memorial universitar, Ion Petrovici - Amintiri etc. Rubrica permanentă „Fapte și comentarii” reflectă polemicile și dialogurile cordiale cu revista „Saeculum”, condusă de Lucian Blaga, cu „Revista Fundațiilor Regale”, condusă de D. Caracostea, ulterior de Camil Petrescu. Aici sunt găzduite cuvântul rostit de Tudor Arghezi la avanpremiera piesei Mioara de Camil Petrescu, câteva scrisori inedite
KALENDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287698_a_289027]
-
aspiră să devină „o punte de legătură între Franța și România, un tablou viu al celor ce se petrec în Țările Române”. Se vorbește, de asemenea, despre caracterul eclectic al periodicului, care nu va face distincție între școlile literare, combătând „polemicile violente și elogiile hiperbolice” și cultivând un aspect „demn și occidental”. În general, se evidențiază o direcție filofranceză și antigermană printr-o serie de intervenții teoretice: C. Al. Ionescu-Caion scrie articolul Cultura germană și spiritul român, Henry Bogniart - Doctrina pangermanică
LA REVUE ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287726_a_289055]
-
un factor definitor pentru societățile medievale și moderne. Fondul comun, derivat din balcanismul 84 grecilor și românilor, a ușurat „sarcina“ culturii grecești, favorizând influențele, cele mai multe acceptate și integrate propriului sistem. Discuția asupra rolului grecismului în spațiul românesc a generat vii polemici, ambele tabere având argumente dar și motivații diverse, unele ținând de sfera politicii. Oricum, ideea potrivit căreia influența culturală greacă a fost nefastă este, firește, eronată, scuzabilă însă prin condițiile concrete și mediul social în care au scris susținătorii ei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
real al țării“39. De altfel, Ion Mihalache avea să recunoască, într-o declarație dată ziarului „Adevărul“, că victoria din cele două județe constituia o reacție instinctivă „împotriva tentativelor aventuroase de dictatură“40. În prima parte a anului 1938, o polemică pe tema transformărilor structurale ale proprietății funciare rurale de după reforma agrară din 1921 a avut loc între unul dintre liderii țărănismului românesc, Ion Mihalache, și cel mai autorizat purtător de cuvânt al intereselor marii proprietăți funciare, Constantin Garoflid. Pornind de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Națională de Agricultură și Societatea Centrală Agricolă, că, din contra, marea proprietate își diminuase în ultimul timp ponderea în structura proprietății funciare rurale și că ea deținea o suprafață de teren mai mică chiar decât i se lăsase după expropriere. Polemica a continuat în cursul primăverii în paginile ziarului „Universul“, culminând cu articolul lui Garoflid din 4 mai 1938, intitulat Structura proprietății agricole. Răspuns d-lui Mihalache. El își întemeia argumentele pe compararea cifrelor recensămintelor fiscale ale Ministerului de Finanțe din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]