2,793 matches
-
Companionale și Asociație, cu un standard cultural și material mai ridicat, par a susține stereotipul social, pe cînd cele cu status mai scăzut îl contrazic. S-ar putea ca așteptările privitoare la rolurile de sex în ceea ce privește conștiinciozitatea în plan școlar, politețea, suportul la treburile gospodărești etc. să fie acelea că fetele trebuie să respecte, în mai mare măsură, aceste cerințe. Am dorit să stabilim dacă, și în ce măsură, insistența mamelor pentru unul sau altul dintre obiectivele pe termen scurt depinde de nivelul
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
că reușita școlară a copiilor ale căror mame au cel mult zece clase este cea mai slabă. În condițiile date, pare firesc ca în aceste familii atenția să fie îndreptată spre acest domeniu. Acomodarea vizează, însă, și chestiuni legate de politețe, ordine, curățenie. Probabil că în familiile cu nivel sociocultural mai ridicat aceste aspecte sînt apreciate ca satisfăcătoare, accentul fiind deplasat înspre dezvoltarea globală a personalității copilului, pe cînd în familiile cu status scăzut ele reprezintă, încă, obiective de atins. Nivelul
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
spune același lucru și despre prezentările de film din programele de televiziune sau despre cadrul general al unei scrisori: deschiderea (termeni de adresare, indicații de timp și de loc), exordiu, corpul scrisorii (zonă de extremă variație), perorația, încheierea (formula de politețe și semnătura). Planurile de texte ocazionale sunt foarte frecvente, avînd rolul de a structura textele, în ansamblu. Proprii unui anumit tip de text, aceste planuri ocazionale sunt mai mult sau mai puțin identificabile în funcție de felul în care sunt sau nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mi-a oferit-o pentru a-mi exprima plăcerea de-a mă afla în subordinea lui cu toate că pe mai departe, am adăugat eu cu o fină aluzie, mă înțelegi, era vorba de-a face parte din cabinetul său? Pe scurt, politețuri de astea. [k] Vorbim de una de alta, politica internațională, ultimul discurs al lui Briand, eu venind întodeauna cu replica mea, în fine, conversație. Și conversație, acolo, în biroul său impunător, cu tapiseriile de valoare, discuție de la egal la egal
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
prejudiciate și pot câteodată să-i descurajeze pe unii, trebuie să ne adaptăm atât cât este posibil persoanelor a căror simpatie dorim să o câștigăm." Această regulă foarte veche se regăsește, de asemenea, și la La Bruyère: Îmi pare că politețea nu-i decât o anumită atenție pe care o acordăm cuvintelor și manierelor pentru cei din jur, care trebuie să fie mulțumiți și de noi, dar și de ei înșiși. L'Esprit de la conversation, 1688 La care adaugă: Spiritul conversației
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care nu-i neapărat utilă dar e plăcută [...]; conversația este un fel de șoaptă care mângâie, e amabilă, e savantă, care râde, care-i poetică, care flatează chiar și atunci când este răutăcioasă și are multe toane; este o formă de politețe reciprocă pe care oamenii o arată unii față de ceilalți; este o limbă aparte care vine din limba universală." Această incursiune istorică nu este tocmai inutilă în măsura în care, aproape trei secole mai târziu și în contexte totuși diferite, descrierile socio-etnologilor americani F.
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de altfel separate unii față de alții. În jurul acestui ceva care scapă oricărei forme de comunicare directă se formează unitatea. Formele dialogului de ficțiune au meritul de a ne duce departe de mult prea liniștita și obișnuita conversație, de spiritul de politețe și de celebrele "maxime de conversație" ale lui H. Paul Grice ce definesc "principiul de cooperare". Dacă "maximele cantității" (Contribuția dumneavoastră la conversație trebuie să dețină exact cantitatea de informație nu mai mult care se cere), "a calității" (Nu afirmați
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în "naturalizarea" introducerii unui alt discurs (documentul) în textul narativ, prin intermediul descrierilor. Această teatralizare a cunoașterii are drept obiect justificarea descrierilor în funcție de anumite procedee 5: a) transferul cunoștințelor către un personaj specializat: contele din Bouvard și Pécuchet ("După ce schimbară primele politețuri, își expuse sistemul privitor la recoltarea fînului: palele cosite nu trebuiau răsfirate, ci doar întoarse; stogurile trebuiau să fie de formă conică, iar legăturile, făcute fără întîrziere, și pe loc [...]", p. 25); profesorul Aronnax, căpitanul Nemo și mai ales servitorul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de idei; să redacteze o povestire și un rezumat; să relateze și să modifice conținutul unor povești, povestiri; să transforme vorbirea directă în vorbire indirectă și invers; să aplice unele norme ale dialogului în relațiile interpersonale: formele de salut, de politețe, conversație telefonică; să elaboreze compuneri după structuri date, cu note de creativitate și originalitate; să scrie corect, lizibil, respectând alineatul și încadrarea în pagină; să recunoască, să analizeze și să introducă în structuri lingvistice cunoștințele de fonetică, vocabular, morfologie și
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
lume, mai întâi în familie, apoi în cercul de apropiați. De cele mai multe ori el coincide cu momentul în care copilul este învățat să spună “mulțumesc” sau să salute. Un proverb indian spune că „Florii i se cere parfum, iar omului politețe”, iar unul vechi românesc vorbește despre cei șapte ani de acasă. Vorbind despre bunele maniere, este necesar ca acestea să fie însușite în primul rând de mic copil, pentru că mai târziu nu vor mai putea învăța, sau vor învăța foarte
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
șapte ani de acasă. Vorbind despre bunele maniere, este necesar ca acestea să fie însușite în primul rând de mic copil, pentru că mai târziu nu vor mai putea învăța, sau vor învăța foarte greu, moul corect de a se comporta. Politețea a fost și este indispensabilă fiecărui om, în orice societate. Din cele mai îndepărtate timpuri, omenirea a fost interesată să aibă legi care să interzică faptele rele și să le pedepsească, îndemnând la fapte și comportări bune. Respectul și grija
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
să i se acorde o importanță crescută. XIII. 2. Sugestii pentru cel care vorbește Fiți atent la modul de a vorbi ătonul vocii, expresia facială, gestică..). Nu lăsați discuția să degenereze în cicăleală, ceartă sau critici repetate. Fiți calm, arătați politețe, răbdare și respect pentru sentimentele și demnitatea celeilalte persoane. Evitați cuvintele jignitoare și insinuările. Nu monopolizați conversația. Nu presupuneți că celălalt vă înțelege corect, verificați. Nu încercați să vă impuneți propriile opinii și valori. Fiți onest, direct în expunerea ideilor
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
să fie mâncată, l-a întrebat pe fratele Petru: «Domnul meu Petru, ce vom face acum?». Iar el a răspuns: «Ah, domnule Francisc, ceea ce vreți dumneavoastră, fiindcă autoritatea vă aparține». Deoarece fratele Petru era cult și nobil, fericitul Francisc, din politețe, respectându-l, îl numea «domn». Iar acest respect reciproc a rămas mereu între ei, atât când se aflau dincolo de mare, cât și în Italia. În cele din urmă, fericitul Francisc a încheiat: «Să mâncăm,așadar, cum spune Evanghelia, ceea ce ni
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
atât de bine de „buna”. Mergeam la librăria din sat și cumpăram caiete, tăblița pentru scris și creioane cu mină neagră și colorate. Era o ordine în această librărie ca în farmacie. Librarul, tot un sas, mă servea cu o politețe ieșită din comun, mă considera un cumpărător adult și eu eram mândru că eram luat în seamă. Într-o noapte, s-au auzit bubuituri și alarma. Dar nu în satul nostru, ci la Timișoara. Tata i-a zis mamei: - Pune
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Și iarăși mă miram, de unde atâta forță la un pumn de animal? Măgărușul trăgea căruța aparent fără efort, omul cu fața galbenă, ochii puțin pieziși și cu nasul turtit îl îndemna alene, iar în dreptul nostru, ne saluta cu o deosebită politețe. După vreo două ore de mers, am ajuns la Sf. Gheorghe. Înainte de a ajunge la Tulcea, aveam să trecem și bacul de aici peste marele canal. Dar cum am ajuns în preajma bacului, Zambilica ne-a făcut un pic de rușine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu vin. După masă, pentru că peștele încetase de a mai mușca, ne-am întins alene pe iarba grasă, în jurul bobocului de gâscă, mângâindu-l. Uneori, moșul îl îmbia cu bomboane din buzunarul hainei, dar el, sătul, le refuza cu toată politețea. - Eu cunosc pe stăpânul acestor gâște, am mas la el într-o seară, venisem cu niște treburi prin sat, dar îmi luasem și sculele de pescuit. Bobocul abia ieșise din găoace. Atunci l-am remarcat, era altfel decât ceilalți confrați
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Hartofilax și după ei, aruncând priviri furișe, marele stolnic. În urma lor, în dreptul ușii, se opriră afară doi dorobanți atenți la mișcările trecătorilor. Patronul, numai zâmbet, comprimându-și gâfâind la fiecare plecăciune burta imensă, îi invita cu glas tare, exagerându-și politețea cu slugărnicie. Marele logofăt răspunse scurt la salutul de întâmpinare al fostului ienicer și se opri în mijlocul sălii ca să-și obișnuiască ochii cu întunecimea încăperii, căci afară lumina soarelui de toamnă era parcă amplificată nesfârșit de aurul frunzelor grădinilor. — Unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
durerea că tatăl lui, fiind suferind, nu poate să facă față obligațiilor impuse de protocol. — Dar ce are, ce s-a întâmplat? Prințul Constantin, cu un gest grațios al mâinii, arătă spre doctorul Iacob Pylarino care, după câteva formule de politețe rostite tot în limba turcă, începu să explice în latinește cu lux de amănunte ce boală este și cum se poate trata. Prelegerea savantă nu o înțelegeau decât Constantin stolnicul, cei doi prinți și Toma Cantacuzino. Domnul da din când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cincea femeie, țigancă, le servea supusă fără nici o vorbă. Era muta doamnei Marica. Când intrară cei trei, pentru că omul călăuză dispăruse nu se știe unde, cele patru femei nu schițară nici un gest și Selin se miră de lipsa lor de politețe elementară, dar când muta le atinse, arătând cu un gest spre ei, femeile se ridicară și îngenuncheară în fața lui Constantin Brâncoveanu. — Știți turcește? întrebă în turcă voievodul. Da, măria ta, răspunse în turcește una din ele. — Bine, atunci vorbim turcește
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă un tălmaci, intra în vorbă cu oricine și-și făcea ancheta lui personală. Ștefan se lecuise ca prin farmec de frica de turci. Nu mai cenzura în taină scrisorile ce plecau din tabără. Nu vorbea cu nimeni decât când politețea o impunea, renunțase la plimbările cu Selin aga și cu Toma Cantacuzino, iar dacă marele spătar Mihai Cantacuzino îi vorbea grecește sau turcește, el răspundea absent în românește. Drumul până la Inumbari l-a făcut alături de domn în caleașca deschisă. Aproape
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-o vie. Ștefan îi simțea adversitatea și primul lucru la care se gândi era că nu întotdeauna „verba volant”. Era prima greșeală diplomatică a lui taica. Mavrocordat ridicase uimit privirea spre domnitor, ca și cum o regulă importantă de conviețuire fusese încălcată: politețea perfidă fusese înlocuită cu sinceritatea revoltată. — Cred..., începu în grecește Ștefan, cred că dacă este vorba despre hotărâri privind înțelegeri de familie, trebuie să le trecem în înscrisuri, așa cum se trece zestrea în foaia de zestre... — Da, da, oftă ușurat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu pungi de aur, bijuterii și blănuri. Abia la 3 iunie au venit marele dragoman Nicolae Mavrocordat și Kuciuk Selin aga; amândoi, foarte eleganți și plini de importanță, au intrat la domnitor și, după ce au fost rostite toate formulele de politețe la adresa sultanului, marelui vizir și pe rând a tuturor dregătorilor implicați, s-a dat citire unui document prin care Constantin bei era încunoștințat că are permisiunea de a intra în Edirne, capitala Imperiului Otoman, doar cu o parte din boieri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mavrocordat răsuflă și el ușurat, când văzu că roșeața nefirească a feței domnitorului începe să se ducă. Constantin Brâncoveanu întoarse privirile spre boierii săi, încercând să le citească gândurile, apoi, liniștit, începu să vorbească românește. Își dădu seama că toată politețea și atenția cu care se adresase până acum dregătorilor otomani în chiar limba lor se risipise în van. Îi trecură prin minte cuvintele Mântuitorului și se mustră pentru că le-a nesocotit și a aruncat mărgăritare în hrana porcilor. Avea senzația
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie-i slăvit numele, marele vizir Rami Efendi, și pentru făgăduiala că vom putea vedea luminata față a stăpânului lumii. Ștefan, uluit, se trase doi pași înainte și, spre perplexitatea tuturor, îndeplini dorința tatălui său, începând să înșire formule de politețe în arabă. Rami Efendi nu înțelegea mare lucru, dar nu avea voie să ceară traducere la minunata exprimare în limba profetului. Alexandru Mavrocordat auzise de patima voievodului de a preschimba în comedie orice împrejurare gravă prin care trecea, dar la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și atât de neîncăpător față de nevoile sale. Ceru să i se permită să-și mute reședința la Vlah serai, unde are toate cele necesare îngrijirii medicale și unde poate să ajungă mai ușor. Demnitarii turci aprobau tăcut; marele vizir, urmând politeții iscusite a voievodului, spuse că îngrijirea suferinzilor este obligația credincioșilor lui Allah și că în Coran stă scris aceasta; cită trunchiat un verset care nu avea nici o legătură și spuse că oricum primise ordinele marelui sultan Mustafa, Stăpânul celor Două
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]