9,887 matches
-
Pologne, traduit par l’anglais par Denise Meunier, Editions Fayard, Paris, 1990, 524 p.), Teresa Toranska (O.N.I., Des Staliniens polonais s’expliquent, traduit du polonais par Laurence Dyevre, Editions Flammarion, Paris, 1986, 380 p.) și Jakub Karpinski (Istoria comunismului polonez și mondial. Din „victorie” În „victorie” pînă la catastrofa finală, traducere de Tinu PÎrvulescu, Ioana Ploeșteanu, Sorin Tomuță, Editura de Vest, Timișoara, 1993, 310 p.). Cartea lui Pierre Buhler nu e o simplă luare În evidență a unor puncte de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Karpinski dintr-o perspectivă organicistă. Dacă Buhler tinde mai mult spre o viziune diacronică, spre surprinderea unei evoluții, a unui scenariu cu Început, cuprins și Încheiere, Karpinski optează pentru o perspectivă simptomatologică, spre evenimente cu valoare de simbol. Analizînd comunismul polonez ca „produs finit”, sincronic, se preocupă de Înregistrarea tuturor spasmelor regimului. Deși optează chiar din titlu pentru o metaforă medicală, autopsia, Buhler se repliază mai mult În observațiile de tip seismografic, alimentate, cu certitudine, și de ticurile diplomatului profesionist. În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
activitățile economice. Mișcarea Începe În rîndul claselor conducătoare ale populației „inferioare”, modificîndu-se identitatea națională, În timp ce populația ajunsă Într-un stadiu inferior social sau devenită iobagă continuă să vorbească vechile graiuri. Astfel că nobilii lituanieni, bieloruși sau ucraineni au adoptat naționalitatea poloneză, și s-a stins orice formă de rezistență În rîndul populațiilor supuse. Populația rămasă fără cultură a ajuns să fie socotită drept inexistentă din punct de vedere național. Autorul observă translația, din punct de vedere cultural, a populațiilor „supuse” spre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ultimele documente, indicînd rapida afiliere a ambasadelor la țelurile Revoluției din decembrie, cu modificarea de rigoare a limbajului. Polonia și Ungaria sînt cele care deschid balul: În urma unor negocieri complexe (purtate Între 6 februarie și 5 aprilie), Partidul Muncitoresc Unit Polonez (PMUP) organizează la 4 iunie alegeri libere, pe care le pierde. Opoziția, avînd În frunte sindicatul „Solidaritatea”, formează guvernul, care va fi condus de Tadeusz Mazowiecki, liderul comunist Jaruzelski fiind ales președinte de către noul parlament. În același timp, la Budapesta
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În Europa de Est. La Conferința de la Ialta, În februarie 1945, americanii au urmărit obținerea acordului URSS de a intra În războiul contra Japoniei, precum și asigurarea formării Națiunilor Unite. Însă cea mai mare parte a Întrevederilor avea să fie ocupată de problema poloneză, pentru România și Bulgaria rămânînd foarte puțin timp. La Ialta, cu Îndreptățire crede autorul, anglo-americanii nu i-au trădat pe estici. Americanilor li se poate reproșa cel mult că nu au acordat problemelor din Europa de Est o importanță mai mare. Afirmația
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În Judith Butler and Joan Scott (eds.), Feminists Theorize the Political, Routledge, New York, 1992, și Joan Scott, Gender and the Politics of History, Columbia University Press, New York, 1988. La altă concluzie a ajuns Katherine Jolluck În cartea sa despre femeile poloneze deportate În URSS În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unde identitatea națională reprezenta pentru femei principala grijă. Vezi Katherine Jolluck, Exile and Identity: Polish Women in the Soviet Union during WWII, University of Pittsburgh Press, Pittsburgh, 2002. Aceasta se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Opere alese, I-V, București, 1959-1969, Tevi lăptarul, București, 1961, Povestiri, București, 1964 (în colaborare), Stăteam trei la taifas, București, f.a.; Israel Zangwill, Regele pomanagiilor, București, 1934; Ilya Ehrenburg, Și a fost ziua a doua, București, 1944; Iosif Opatoșu, Păduri poloneze, București, 1945; B. Hager, Pe căile neantului, București, 1946; V. Sobko, Chezășia păcii, București, 1951 (în colaborare); Maxim Gorki, Pentru pace și democrație, București, 1952 (în colaborare), Un rege al republicii, București, 1956; M. Sokolov, Scântei, I-II, pref. V.
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
1075-1076. O.I. L˜UKASIK, Stanislaw (22.XI.1897, Myșlenice-Doina Wies, Polonia - 22.VI.1962, Cracovia), istoric literar și traducător polonez. Provine dintr-o familie de țărani. Urmează gimnaziul clasic în localitatea natală, absolvindu-l în 1914. Înrolat voluntar în legiunile poloneze, luptă pe front (1914-1918), este rănit și distins cu medalii pentru bravură. Începe studii de filologie romanică și limba polonă la Universitatea Jagellonă din Cracovia, dar le întrerupe cu o nouă plecare pe front și le finalizează abia în 1925
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
această disciplină până în 1953, când i se refuză oficial titularizarea. Se stinge din viață după aproape un deceniu, se pare în izolare și după o suferință prelungită. În perioada interbelică L˜. a semnat cele mai multe studii și articole consacrate în presa poloneză literaturii române și interferențelor ei cu cea polonă. A tradus și publicat, la scurtă vreme după apariția lor în România, Pădurea spânzuraților (1931), Ion (1932), Ciuleandra (1937-1938) de Liviu Rebreanu, Întunecare (1933) și fragmente din Omul din vis (1938) de
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
i-a tălmăcit cel dintâi în limba polonă. Interpretările insistă asupra aspectelor tematice, a conflictelor psihologice, tipologiilor, pitorescului (cu precădere etnografic) - pentru proză și dramaturgie, iar la poezie - asupra motivelor, a viziunii lirice, structurilor prozodice. Imaginea literaturii române oferită cititorului polonez se dovedește cea mai cuprinzătoare și mai consecvent propagată pe teritoriul Poloniei de un autor pe care, în 1939, anuarul Universității Jagellone îl prezintă drept „primul specialist în românistică din Polonia și cel mai competent cunoscător al relațiilor literare și
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
mai ales în perimetrul liricii contemporane. Din patrimoniul clasic selectează și transpune din versurile lui Adam Mickiewicz. Alte traduceri - Poeme (1973) de Tadeusz Róz˙ewicz, Bucuria scrierii (1977) de Wislawa Szymborska și Zece poeți polonezi contemporani (1978) - prefigurează antologia Poezia poloneză contemporană (1981). Eșantioanele alese din cei peste optzeci de poeți antologați creionează reliefuri poetice interesante și personalități de talent indiscutabil. Sensibilitatea față de simțămintele delicate și compatibilitatea tălmăcitorului cu prozodia modernă vor fi confirmate și de transpunerea cărții Neliniște de Tadeusz
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
Miron Radu Paraschivescu, Virgil Teodorescu și Vlaicu Bârna); Zece poeți polonezi contemporani, pref. Ion Petrică, București, 1978; Cântece vorbite, pref. Aurel Rău, postfața trad., Iași, 1979; Tadeusz Z.elenșki-Boy, Marysienka și Sobieski, Iași, 1980 (în colaborare cu Ion Tiba); Poezia poloneză contemporană, pref. Vasile Igna, Cluj-Napoca, 1981; Aleksander Omiljanowicz, Fantoma din codrii Bialowiezei, pref. trad., Iași, 1982 (în colaborare cu Anda Mareș); Jerzy Edigey, Valiza cu milioane, București, 1982 (în colaborare cu Anda Mareș); Gânduri nemuritoare. Proverbe și cugetări poloneze, îngr
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
Poezia poloneză contemporană, pref. Vasile Igna, Cluj-Napoca, 1981; Aleksander Omiljanowicz, Fantoma din codrii Bialowiezei, pref. trad., Iași, 1982 (în colaborare cu Anda Mareș); Jerzy Edigey, Valiza cu milioane, București, 1982 (în colaborare cu Anda Mareș); Gânduri nemuritoare. Proverbe și cugetări poloneze, îngr. și pref. trad., București, 1986; K. Korkozowicz, Cum am fost omorâtă, București, 1990 (în colaborare cu Anda Mareș); Marian Podkowinski, Hitler și clanul lui, București, 1991; Karol Wojtyla [Papa Ioan Paul II], Poeme, pref. Ioan Alexandru, București, 1992; Triptic
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
reacția masivă a proletariatului din Varșovia la evenimentele acelui an. Pe de altă parte, „Chestiuni organizaționale privind social-democrația rusă” fusese scrisă Înainte de acestea, ca răspuns direct la Ce e de făcut?, și a fost un text determinant pentru refuzul partidului polonez de a se ralia la disciplina centrală a partidului social-democrat rus. Chiar dacă punem În evidență diferențele dintre cei doi gânditori, nu trebuie să trecem cu vederea fondul ideologic comun de la care porneau. De pildă, ei acceptau premisele marxiste cu privire la contradicțiile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
-și Îndeplini viziunea a fost și Walter Christaller, marele geograf german, fondator al teoriei locurilor centrale. Acesta și-a pus serviciile În slujba regimului nazist, „pentru a oferi consiliere cu privire la crearea unei ordini ierarhice a așezărilor urbane din nou-dobânditele teritorii poloneze”. Aceasta reprezenta pentru el o șansă de a-și pune În aplicare teoria piețelor hexagonale și a situării orașelor pe o câmpie plană. După război, s-a alăturat partidului comunist, „fiindcă spera că un regim autoritar Își va folosi puterea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În condițiile În care nu era la putere, este radical diferită de cea a lui Lenin În Împrejurări similare. Elzbieta Ettinger sugerează că o posibilă sursă a Încrederii Rosei Luxemburg În Înțelepciunea muncitorilor obișnuiți ar fi fost marele poet naționalist polonez, Adam Mickiewicz, care a cântat profunzimea gândirii și creativitatea polonezilor de rând. Vezi Rosa Luxemburg: A Life, Beacon Press, Boston, 1986, pp. 22-27. Luxemburg, „Mass-Strike, Party, and Trade Unions”, p. 229. În ciuda acestei referiri negative la anarhism, părerile ei coincid
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ISTRATI, Nicolae (1818 - 1.XI.1861, Fălticeni), poet, prozator și publicist. Fiu al unei contese poloneze, Ecaterina (n. Ilski) și al paharnicului Gavril Istrati, I. se trage dintr-o familie de boieri de viță veche, din care se și ridicase domnitorul Eustratie Dabija. Rămas orfan, nu are parte de o instrucție sistematică, dar, cu ambiția ce
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
1894, Varșovia - 7.XII.1969, Paris), publicista și traducătoare poloneză. Obține titlul de doctor în litere la Universitatea din Paris în 1918, cu teza Leș Poètes latins-polonais (jusqu’ à 1589). Între cele două războaie se stabilește în Franța, informând presă poloneză despre viața culturală pariziana. Temporar stă și în România, unde se căsătorește cu profesorul Petre Sergescu, rector al Politehnicii din București. Publică numeroase articole, recenzii și traduceri, popularizând literaturile franceză și română în periodice din Polonia („Bluszez”, „Dzien Polski”, „Glos
KASTERSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287705_a_289034]
-
întemeierea Moldovei și consolidarea statelor feudale românești, în idem, Geneza statului în evul mediu românesc, Cluj-Napoca, 1988, p. 38-40. și Baia (probabil în 1413), trebuie așezată în contextul internațional al epocii, fiind în mare parte urmarea prezenței active a factorului polonez în realitățile moldovenești ale epocii 38. Prin filieră maghiară, respectiv poloneză, au ajuns în evul mediu în părțile Țării Românești și ale Moldovei cavalerii Ordinelor teuton sau ospitalier (ioanit), la fel ca și frații dominicani sau franciscani 39. „Uniunea“ florentină
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în evul mediu românesc, Cluj-Napoca, 1988, p. 38-40. și Baia (probabil în 1413), trebuie așezată în contextul internațional al epocii, fiind în mare parte urmarea prezenței active a factorului polonez în realitățile moldovenești ale epocii 38. Prin filieră maghiară, respectiv poloneză, au ajuns în evul mediu în părțile Țării Românești și ale Moldovei cavalerii Ordinelor teuton sau ospitalier (ioanit), la fel ca și frații dominicani sau franciscani 39. „Uniunea“ florentină din 1439 a constituit, în întreg spațiul ortodox, un punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Szabo, Die militärische Aspekte der deutsch-ungarischen Beziehungen während der Salierzeit, în „Ungarn-Jahrbuch. Zeitschrift für Kunde und verwandte Gebiete“, 21, 1993/1994, p. 2. • G. Kristo, op. cit., p. 129-133. oponenți drept străini și intruși. Cel mai de seamă monument al istoriografiei poloneze medievale, Chronica Poloniae Maioris din secolul XIV, narează că Vladislav al II-lea, fiul lui Bolesław al III-lea Gură Strâmbă, și-a nedreptățit frații din cauza soției sale, o germană - Agnes, fiica margrafului Leopold al III-lea de Babenberg (1094-1136
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din cauza soției sale, o germană - Agnes, fiica margrafului Leopold al III-lea de Babenberg (1094-1136), sora regelui german Conrad al III-lea (1138-1152) și mătușa viitorului împărat Friedrich I Barbarossa (1152-1190) -, care lua în derâdere hainele, încălțămintea și moravurile nobililor polonezi, iar pe cneaz îl numea „semidomnitor“, fiindcă stăpânea numai un sfert de regat 22. În același timp, izvoarele lăsau rânduri antologice privitoare la colaborarea polonogermană. Autorul anonim al sursei citate susținea că „... nu sunt în lume popoare mai apropiate și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
desemnarea militarilor; alături de acesta a circulat și etnonimul lech43. Nacione Polonus se întâlnește în sursele medievale extrem de rar; cuvântul națiune lipsește, de altfel, din limba polonă și cehă contemporană, în locul lui folosindu-se vocabula naród. Istoricii au plasat geneza națiunii poloneze medievale încă în perioada organizării tribale și încheierea procesului de cristalizare a conștiinței naționale • în secolul XIII. Națiunea medievală s-a întemeiat pe o viguroasă tradiție • F. Graus, op. cit., p. 51-63. • D. Třeštík, op. cit., p. 175. 43 F. Graus, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai largă decât loc de origine și loc de trai. În perioada principatelor independente (secolele XII și XIII), Polonia a continuat să existe ca noțiune geografică și au putut fi remarcate dispoziții patriotice la Cracovia. În urma colonizării estice germane pământurile poloneze au fost cuprinse de frământări naționale asemănătoare celor din Boemia. De intensitate mai redusă decât în țara vecină, confruntarea n-a angajat masiv orașele, care se vor poloniza doar către secolul XVI. Efortul de individualizare a entităților etnice din Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în legătură cu țarul, cu care a încheiat o alianță antiotomană, la Luck, la 24 aprilie 171119. Războiul declarat de Poarta Otomană Rusiei, la 20 noiembrie 1710, în urma presiunilor exercitate de Carol al XII-lea, hanul Crimeii, Devlet Ghirai, și de emigrația poloneză de la Bender, l-a găsit, deci, pe Dimitrie Cantemir în tabăra rusă. Campania de la Prut, cel mai semnificativ episod al acelui război, s-a încheiat, după cum am menționat, cu pacea din 22 iulie 1711. În pofida aparențelor, adevăratul câștigător a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]