4,456 matches
-
din Polonia, studenții sunt motorul agitației. Circulă o listă de vreo cincisprezece revendicări: se reclamă întoarcerea lui Nagy la putere, plecarea trupelor sovietice, alegeri libere, pluralism politic, recunoașterea dreptului la grevă etc. Pe 23 octombrie, o manifestație de susținere a polonezilor este mai întâi interzisă, apoi autorizată: se adună zeci de mii de tineri, purtând culori naționale. Foarte repede, locuitorii capitalei sunt toți în stradă, și imensa statuie a lui Stalin care domină orașul este doborâtă. Când, la orele 20, Gerö
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de excepție, dat fiind că ea nu a cunoscut represiuni sângeroase; dimpotrivă, ea a obținut concesii importante pe termen îndelungat, cum ar fi renunțarea la colectivizare* și un nou tip de raporturi cu Biserica catolică. Totuși, alte drepturi obținute de polonezi grație revoltei din octombrie vor fi încet-încet anulate, mai ales cele din domeniul libertății de exprimare; puterea va reacționa din nou cu brutalitate, în 1970 și, mai târziu, contra Solidarność* curentul „revizionist”, care mizează pe o înnoire a socialismului* va
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
CPLC vin din orizonturi diferite. Alături de ex-comuniști* ca A. Koestler, I. Silone, S. Spender, F. Borkenau sau C. Plisnier, găsim și liberali (R. Aron), membri ai social-democrației* (E. Reuter, A. Philip) și ai exilului* rus (B. Nikolaevski, S. Schwartz) și polonez (E. Giedroyc, J. Czapski), federaliști europeni (D. De Rougemont, H. Frenay), membri ai stângii antitotalitare și anarhiști. în Franța CPLC este susținut de A. Gide, A. Malraux, J. Maritain, J. Romains, F. Mauriac, R. Roure, D. Rousset, iar în străinătate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Opunându-se neutralismului și orbirii progresismului, CPLC își înscrie acțiunea într-un proiect pe termen lung, creând un comitet internațional și un secretariat instalat la Paris în primăvara anului 1951. Doi oameni joacă un rol esențial: elvețianul Franșois Bondy și polonezul Constantin Jelenski - legat de revista Kultura, avându-l printre colaboratori pe Czeslaw Milosz. De altfel, la inițiativa lui Josef Czapski, supraviețuitor al masacrului de la Katyn*, și a lui Jerzy Giedroyc, a fost creat la Strasbourg Colegiul Europei libere, destinat să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Nobel în 1984 - exclus din PC pentru indisciplină, în 1929 - poetul ungur Attila Jozsef - exclus din PC în 1935, el se sinucide în 1937 - și compatriotul său Tibor Dery - romancier condamnat la nouă ani închisoare în 1956, pentru „pesimism” - futuristul polonez Aleksander Wat - care a rupt cu comunismul în anii 1930, a fost închis la Lubianka și deportat în Kazahstan în timpul războiului - sau poeții expresioniști bulgari Geo Milev - asasinat în închisoare de poliție în 1925 - și Hristo Iasenov. Intelectualitate și putere
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
interior. Dezbaterea, n-are doar un aspect academic: în acel moment, numeroși supraviețuitori ai mișcării de rezistență antinazistă putrezesc în ocnele comuniste. Dacă scriitorii necomuniști se refugiază în poezie sau în romanul istoric - cehii Milos Václav Kratovchil și Vladimir Neff, polonezii Teodor Parnicki și Antoni Golubiew, bulgarii Emilian Stanev și Vera Mutafșieva - numeroși carieriști rup cu avangardismul de la debuturile lor pentru a satisface exigențele „accesibilității” impuse de PC. Este cazul poeților Adam Wazyk din Polonia sau al cehului Josef Kainar. Se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu avangardismul de la debuturile lor pentru a satisface exigențele „accesibilității” impuse de PC. Este cazul poeților Adam Wazyk din Polonia sau al cehului Josef Kainar. Se observă stranii similitudini între evoluția ideologică a romancierilor Vaclav Rezác (ceh) și Jerzy Andrejewski (polonez). Ambii au debutat înainte de război, cu studii psihologice, marcate de o puternică preocupare morală. în epoca stalinistă, devin și unul și celălalt apologeți ai mitologiilor comuniste. Cu o diferență, totuși: Rezác moare în 1956, în vreme ce Andrzejewski va deveni unul dintre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cunoscute decât romanele lui Milan Kundera. Dar anumite opere nu pot fi înțelese decât în acest cadru, cum ar fi teatrul lui Slawomir Mrozek sau scrierile ungurului Istvá Orkîny, a căror ironie pusă în serviciul satirei antitotalitare amintește aceea a polonezului Ludwik Flaszen. în mare două sunt tezele care, de atunci, n-au încetat să se confrunte: cea a lui Gustaw Herling-Gruzinski, pentru care compromisurile cu stanilismul au fost o consecință a fricii și a oportunismului; și cea a lui Czeslaw
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de șovăielile centrului moscovit. Nemai primind ordine clare, aparatul cenzurii lasă să treacă opere care atacă în mod vehement perioada „scursă” - termen codificat pentru „stalinistă”. Sunt anii în care cinematografiile cehă și poloneză ating apogeul. Să cităm Jertfa supremă a polonezului Andrzej Munk (1957), care procedează la o demistificare a realismului socialist, adoptând punctul de vedere al victimelor acestuia - niște muncitori. „Noul val” cehoslovac este mai bine cunoscut cu Trenuri bine păzite de Jiri Menzel și Iubirile unei blonde de Ivan
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
blonde de Ivan Passer. Tinerii intelectuali revizioniști, care persistă să mizeze pe anumite tendințe reputat „liberale” din sânul aparatului puterii, recurg la idealurile proclamate pentru a le confrunta, într-un mod devastator pentru ele, cu realitatea socială; est-germanul Wolfgang Harich, polonezii Leszek Kolakowski și Krzystof Pomian, economistul ceh Ota Sik se sprijină pe Marx pentru a denunța absența democrației* în sânul partidelor comuniste. Ei se reclamă de la teorii „policentriste” venite dinspre PCI* sau din Iugoslavia, pentru a cere revenirea la „căile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
țiganii de la Moscova sunt deportați la Tomsk, în Siberia. în februarie-martie 1935, 11.000 de familii aparținând fostelor elite țariste sunt expulzate din Leningrad. în 1935-1936, zonele frontaliere sunt „curățate” de „elementele contrarevoluționare”: 30.000 de finlandezi, 450.000 de polonezi din Ucraina, precum și germani sunt deportați în Kazahstan, în Siberia sau în Asia Centrală. Din iulie 1937 până în octombrie 1938, Marea Teroare* își continuă această logică: 423.599 de persoane sunt deportate în cadrul reprimării „elementelor antisovietice” și a „foștilor”, și 287
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
război asasinați la Katyn* și în alte locuri, fie 61.000 de femei și copii; pe 29 iunie 1940 - 70.000 de persoane, îndeosebi evrei* fugiți din zona de ocupație nazistă; în mai-iunie 1941, mai multe zeci de mii de polonezi sunt deportați sau masacrați în momentul atacului german. în total, 330.000 conform surselor sovietice, 800.000 după estimările poloneze - diferența explicându-se între altele și prin confuzia între cetățenii polonezi de origine ucrainiană sau bielorusă considerați ca ne-polonezi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
polonezi sunt deportați sau masacrați în momentul atacului german. în total, 330.000 conform surselor sovietice, 800.000 după estimările poloneze - diferența explicându-se între altele și prin confuzia între cetățenii polonezi de origine ucrainiană sau bielorusă considerați ca ne-polonezi de către sovietici. După intrarea URSS în război și după acordul Maiski-Sikorski din 30 iulie 1941, 120.000 din acești polonezi se angajează în armata poloneză a generalului Anders și părăsesc URSS, în vreme ce ceilalți 165.000, care primiseră în prealabil un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
poloneze - diferența explicându-se între altele și prin confuzia între cetățenii polonezi de origine ucrainiană sau bielorusă considerați ca ne-polonezi de către sovietici. După intrarea URSS în război și după acordul Maiski-Sikorski din 30 iulie 1941, 120.000 din acești polonezi se angajează în armata poloneză a generalului Anders și părăsesc URSS, în vreme ce ceilalți 165.000, care primiseră în prealabil un pașaport sovietic, nu pot face același lucru. După ce anexează, în iunie 1940, statele baltice și provincia românească Basarabia conducătorii URSS
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1945, 23.500 de civili ucrainieni și mai mult de 38.000 de „membri ai familiilor unor elemente socialmente străine, bandiți și naționaliști” din Lituania. în iunie 1945, în închisorile și în lagărele din URSS se află 57.000 de polonezi. în decembrie 1944 și ianuarie 1945, 112.000 de germani din țările Europei Centrale și de Răsărit, în special din România, sunt deportați în Gulag, dar starea lor fizică este atât de jalnică încât doar 25.000 pot fi întrebuințați
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1944, sosirea Armatei Roșii* antrenează fuga masivă a populației germane din Prusia Orientală și apoi din Pomerania; rușii angajați în armata generalului Vlasov, ucrainienii deportați de naziști în lagăre de muncă forțată, baltici care fugiseră deja o dată de sovietizare, polonezi și basarabeni, toți caută să scape. Din nefericire, prin aplicarea strictă a acordurilor de la Ialta* din februarie 1945, occidentalii îi vor preda URSS pe toți fugarii. Mai mult de 2 milioane de sovietici, printre care un mare număr de prizonieri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe 2.700.000 Cehoslovacia. 410.000 de finlandezi fug din Karelia anexată de URSS; la fel procedează și 60.000 de estonieni, 90.000 de letoni și 50.000 de lituanieni care trec în Vest. 1.500.000 de polonezi părăsesc partea răsăriteană a țării lor, anexată de URSS. Exilul este în acest moment o opțiune ineluctabilă, determinată de natura noilor regiuni: absența democrației, persecuții, spolieri. Unii dintre acești exilați înființează în țările în care se stabilesc veritabile centre culturale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tineri, își părăsesc țara lor de 8 milioane de locuitori. Prin Berlin, singurul punct pe unde, între 1949 și 1961, se poate trece cu oarecare ușurință din Europa comunistă în Europa democratică, 2.686.942 de cetățeni est-germani - dar și polonezi, unguri etc. - au trecut dincolo de „cortina de fier”. Pe 13 august 1961, RDG pune capăt acestei hemoragii construind „zidul” Berlinului*. în anii 1970, practica expulzărilor este repusă la ordinea zilei. Multor disidenți ruși li se retrage cetățenia și sunt izgoniți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de evrei. O parte a populației locale, mânată de antisemitismul conjugat cu respingerea colectivizării* din anii 1930-1933 sau a sovietizării* din 1939-1941, participă uneori la exterminări sau chiar se dedau la pogromuri la incitarea agenților naziști - ca cel din satul polonez Jedwabne, pe 10 iulie 1941. Totuși, ostilitatea față de naziști crește neîncetat și, la sfârșitul anului 1943, are loc o cotitură, reacția la violența ocupantului ducând la o susținere sporită a mișcării de partizani, născută în cursul iernii 1941-1942 și structurată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au avut relații cu Germania - un total de 68.000 de arestați din care 42.000 sunt executați. Ordinul operațional nr. 00485 din 11 august 1937 îi vizează pe toți cetățenii sovietici care au avut relații cu Polonia sau pe polonezii din URSS, adică un total de 144.000 de arestați, din care 110.000 sunt executați, inclusiv cea mai mare parte a conducătorilor și a cadrelor PC polonez, dizolvat în mod oficial de către Internaționala Comunistă* (IC) în august 1938, sub
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai 1988, partea sovietică își asumă în sfârșit responsabilitatea pentru crima comisă, iar pe 13 octombrie 1990, Gorbaciov cere în mod oficial scuze poporului polonez. Dar Boris Elțîn va fi acela care, pe 13 octombrie 1992, îi va remite președintelui polonez Lech Walesa arhivele care au dus la stabilirea vinovăției sovietice și care au permis reconstituirea crimei. Crima de la Katyn Soldații și ofițerii polonezi făcuți prizonieri de către URSS în 1939 au făcut obiectul unei trieri: soldaților de origine bielorusă și ucraniană
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ostașkov; în sfârșit, ofițerii sunt închiși în lagărul de la Starobielsk unde fac obiectul anchetelor pentru a-i deosebi pe „contrarevoluționari”* de cei care ar accepta să colaboreze cu NVKD. Pe 10 februarie 1940 are loc primul val de deportări a polonezilor înspre Kazachstan și Siberia. Pe 2 martie Beria, șeful NVKD și Hrușciov, lider al PC din Ucraina, republică unională căreia i-a fost anexată Polonia Răsăriteană, îi propun lui Stalin ca famliile ofițerilor prizonieri (circa 60.000 de femei și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
propun lui Stalin ca famliile ofițerilor prizonieri (circa 60.000 de femei și copii) să fie deportate. Pe data de 5 martie 1940, Biroul Politic decide aplicarea „măsurii primitive maxime: execuția”, aceasta urmând a fi soarta a 25.700 de polonezi „dușmani jurați ai puterii sovietice”, printre care și ofițerii. în raportul înaintat lui Hrușciov în 1950, șelepin specifica următoarele cifre: în aprilie și mai 1940 au fost împușcați 21.857 de oameni, din care 4.421 de ofițeri la Katyn
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la epurările* din anii 1934-1937, apoi la Marea Teroare* - mai întâi la Moscova, apoi în Ucraina -, și la sovietizarea* Poloniei răsăritene anexate de URSS în septembrie 1939; ordonă, mai ales, deportarea* a 25.000 de familii de „dușmani ai poporului” polonezi, printre care și familiile ofițerilor asasinați la Katyn*. în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei*, după ce a fost asociat dezastrului militar de la Harkov, în primăvara anului 1944, el coordonează epurările ucrainienilor acuzați de colaboraționism. Rechemat la Moscova în decembrie 1949 ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de luptă”. Atacate de Jdanov și de comuniștii iugoslavi, PCF și PCI servesc drept țapi ispășitori, acuzate de a se fi comportat ca niște „partide de guvernământ” după ce au fost izgonite din coalițiile respective. în mod indirect, sunt vizați și polonezii, cehii și bulgarii, care evocaseră eventualitatea căilor naționale și a specificității socialismului. Kominformul își instalează sediul la Belgrad, dar posturile efectiv importante sunt în mâinile sovieticilor. El este dotat cu un organ de presă intitulat Pentru pace trainicie pentru democrație
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]