2,792 matches
-
eu în locul lui. Și atunci, gândeam, pe când îmi pipăiam doi nuferi ce mi-au crescut pe frunte:„dacă aș putea străbate timpul”, v-aș strânge laolaltă dragi umbre călătoare... Taifas Dacă m-ați căutat ieri, nu am fost acasă. Am poposit pe o plajă pustie, pe țărmul Necunoscutului.Se auzea doar ecoul pașilor pierduți. Valurile spărgeau stâncile de atâta așteptare, iar pescărul, pescărușii, ca niște stăpâni ai absolutului, își înăbușeau strigătele sub aripi... M-am oprit să frământ nisipul și gândurile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
întâlnirii neîntârziate, bat în ușă. Nici un răspuns... „Unde poate fi stăpânul? Utrenia s-a sfârșit de multă vreme. Sigur îi în poiana din vale... La grădina lui. Nu am altceva de făcut decât să-l aștept. Când umbra nucului va poposi în pragul chiliei, sigur se întoarce.” M-am așezat pe băncuța de sub tufa de iasomie. E atâta liniște! Aud până și murmurul pârâiașului din coasta chiliei... De pe poteca dinspe poiană, un târșâit de pași ușori răzbate până la mine. Privesc într-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de nord de săracii din cartierele de sud; un bazar care, bineînțeles, gemea de cămile, de catâri și de țesături pestrițe, dar care nu se putea compara cu piețele din Cairo, din Istanbul, din Isfahan sau din Tabriz. Și, oriunde poposea privirea, nenumărate clădiri cenușii. Teheranul era prea tânăr, cu o istorie prea scurtă! Multă vreme el n-a fost decât o obscură anexă a orașului Rey, celebra cetate a savanților, distrusă În vremea mongolilor. Doar la sfârșitul secolului al XVIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aproape o mie de fete de origine aleasă și, pe deasupra, cu note mari. Fete bogate, nu glumă. Trebuiau să fie bogate ca să supraviețuiască. Taxe școlare mari, tot felul de alte taxe, excursii școlare scumpe. De exemplu, dacă mergeam la Kyoto, poposeam la hanuri tradiționale dintre cele mai scumpe, la ceremonia ceaiului ni se servea mâncare specială pe tăvi lăcuite, o dată pe an eram duse la hotelul Okura din Tokyo unde se țin cursuri de bune maniere. După cum vezi, nu este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
douăzeci de ori sau Dumnezeu știe de câte! Am pornit pe străzile orașului Tokyo, duminică, așa cum făcusem de multe ori cu Naoko - fără nici o destinație și fără nici un țel în minte. Mi-am amintit toată scrisoarea, rând cu rând, și poposeam asupra câte unei propoziții ca să-i prind mai bine sensul. Când a apus soarele, m-am întors la cămin și am dat telefon la Căminul Ami. Mi-a răspuns o femeie pe care am întrebat-o dacă o pot vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pungă pentru perfuzie și a schimbat câteva vorbe cu Midori și cu femeia, înainte de a ieși din salon. Neavând ce face, îmi plimbam privirile prin încăpere și apoi urm\ream firele de telegraf. Din când în când zăream și rândunele poposind câteva clipe. Midori îi vorbea tatălui ei, îi ștergea sudoarea de pe frunte, îl punea să scuipe în șervețele, mai arunca o vorbă soției vecinului făcând mici aluzii și la prezența mea acolo, verifica perfuzia. Doctorul a venit să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe Miles Davis. Afară ploua mărunt, iar în cameră era răcoare ca într-un acvariu. Mirosul de naftalină persista încă în puloverul cel gros pe care mi-l scosesem din cutia cu lucrurile de iarnă. Pe geamul de sus a poposit o muscă mare și a r\mas acolo, nemișcată. Deoarece nu adia vântul, Soare Răsare atârna parcă neputincios, de catarg, asemenea togăi unui senator roman. Un câine maro, jigărit și fricos, luase la mirosit toate florile din stratul de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă pot întoarce la Tokyo. Nu încă. — Doar atâta ai să-mi spui? — Acum nu sunt în stare de mai mult. Poate în octombrie... Midori mi-a trântit receptorul în nas. Mi-am văzut mai departe de drumurile mele. Mai poposeam din când în când la câte un hotel ieftin ca să fac baie și să mă bărbieresc. Privindu-mă în oglindă, realizam și eu în ce hal ajunsesem. Pielea îmi crăpase de la soare, ochii mi se înfundaseră în orbite, pe obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bine ne-am tăvăli prin frișca răcoroasă până la primăvară. Când am terminat de făcut pârtia, au început să sosească și scrisorile de la Sabina. Îmi scria dintr-o localitate din județul Buzău, Măgura. Era iar la sanatoriul doctorului Iolescu, acolo unde poposea de fiecare dată când o dobora viața. Primele scrisori mă luau peste picior. I-am răspuns pe aceeași linie, victimizându-mă: desenam un omuleț scheletic, cu un genunchi ca o bilă; în interiorul bilei scria H2O. Îi detaliam apoi că din cauza frigului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta păsările zboară ca ziua; lupul poposește pe labe în hățișuri și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la joacă. Încet, ascultând
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
Haide, tată! Haide, să mergem! Nu mai este nimic de făcut, aici. Nimic, nimic... Hai! Nu există remediu. Rănii lui, nu i se mai poate face ligatura. Cel puțin, nu în timp util. Împingându-l pe Frate încetișor, înainte, Dănuț poposește o secundă lângă trupul prăbușit, inert, al Matahalei, în care scânteia vieții fulguie și se împuținează rapid, cu fiecare revărsare, tot mai scurtă, a fluidului roșietic vital, printre iarbă și printre pietre. Noapte bună, biet imbecil virgin. Măgărușule! Ne-ai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că se poate, domnilor? ricanează Bursucul. Altă dată, rog insistent să fiu crezut pe veresie, fără garanții. Suplimentar, doresc să le informez pe domniile-voastre că, printr-un concurs fericit și providențial de împrejurări, Armele acestui vestit Atlet al creștinătății au poposit, pentru un scurt răstimp, în orășelul vostru. Da, băi, da, așa este! Dumnealui are dreptate! se amestecă nepoftit și Vierme. Am citit și eu, sunt lipite peste tot, de trei zile, afișele cu expoziția intinerantă de artefapte istorice, de la Muzeul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stați! Stați...! se răstește urzicat Mânecuță, scos din joc. Paznici-nepaznici... Paznici, la ce? Arată-le și lor, Boss! Hai! zice Fratele. Într-o doară, Vierme catadicsește să se salte de pe plasticul său, oarecum sastisit și să depună coșul în locul unde poposise, pentru a putea oferi asistenței, o perspectivă cât mai lesniciosă. Cu o mână, Micuțul înlătură bucata mânjită de scutec, rulând-o tacticos, pentru a expune privirilor circumspecte ale celor doi polițiști, cutiuța strălucitoare ferecată în aur și argint, cu străvechile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de Cultură a Primăriei și dedicat pictorului și gravorului Albrecht Dürer, la împlinirea a patru sute optzeci de ani, de la moartea artistului. Cel mai plauzibil, vreun cadou pentru Mariusache, de la vreuna dintre numeroasele sale cunoștințe, din mediul funcționăresc. Locul în care poposise darul, spunea totul despre aprehensiunea și afinitățile soțului senzualei Gladiatoare, în materie de artă! Calendarul în chestiune este desfăcut și prins cu scotch transparent, la luna în curs. Unde figurează reproducerea celebrei gravuri în cupru Cavalerul, Moartea și Diavolul. Avocatul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe drumul nepietruit care taie câmpia curmeziș până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută și netedă. Numai ici-colo poposeau cârduri de ciori, punctând cu pistrui negri obrazul pământului. Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. Când intrară în satul Curteanca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
glumeț, le spunea mereu: ― Măi băieți, nu vă pierdeți vremea degeaba, măi!... Ori așteptați să mai vie călăreții cei năzdrăvani?... Vedeți-vă de treburi, măi oameni! ― Ei, săracii călăreți, că bine-au mai glăsuit! zise Marin Stan puțin cherchelit, după ce poposise un răstimp la tejgheaua lui Cristea. Altfel cine ar mai fi adunat pe boierii noștri la sfat și la tocmeală?... Ehei, fraților, frica-i mare cucoană!... Nu-i așa, dom' primar? ― Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plecat domnișoarele la oraș și colonelul s-a întors azi noapte târziu și mâncat. Încercase întîi să așeze tacâmurile la locul unde ședea de obicei colonelul, dar i se părea masa prea bearcă. Pe urmă a mutat farfuriile în jurul mesei, poposindu-le la fiecare margine până ce a ajuns iar la locul obișnuit. ― Acu de i-o plăcea, bine, de nu, să-mi spuie dumnealui cum e mai bine! murmură fata resemnată și nemulțumită, aruncîndu-și ochii pe fereastra mare, deschisă, dinspre curte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fie moderni, ca occidentalii. Până la referendum, dacă va fi aprobat de consilierii comunali, sacrificarea porcului de Ignat a rămas în „coadă de pește”. CUM SE OBȚIN GĂINI CU GÂTUL GOL Întâmplarea s-a petrecut pe vremea când gripa aviară a poposit și pe meleagurile mioritice. Tușa Vasilica din Cocoșeni era vestită pentru galinaceele cu gâtul gol pe care le creștea an de an de când se știa gospodină la casa ei. Niciodată nu a crescut în curtea sa altfel de găini și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a demonstra că el nu are nici o picătură de sînge de țigan sau de jidan, că este „pur” etnic. Nu-i ceruse nimeni (deocamdată...) acest lucru ! Chiar asta vrem ? Fuga de realitate Din virtualul năbădăios al e-societății române a poposit acum cîteva zile pe ecranul calculatorului meu un pps paradigmatic, un soi de antologie de angoase naționale elaborată de un român verde și subțire. Este vorba despre Lucian Mândruță - dar aceasta e mai puțin important. Important este faptul că „opera
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
intactă în imensitatea trecutului. Astfel, momentele de lumină ontică din viața noastră ramân spre a fi păstrate îndelung în amintirea susținută de nostalgie. Sentimentul ce ne inundă pulsația existenței odată cu răpirea noastră de către timp din mijlocul fericirii ce și-a poposit efemer binecuvântarea peste noi, este unul care ne șoptește că totul a durat prea-puțin. Acest sentiment bizar în noblețea tristeții sale ne bântuia fantomatic încă din vremea ancorării noastre în clipa de fericire, dar noi îl alungăm asemeni unui profet
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
iubea cu tandrețe pe Tom McCaffrey, dar ca pe un prieten, ca pe un frate. Drumul care ducea de la Omul Verde spre pasajul de nivel și apoi, traversând calea ferată, spre islaz, trecea prin fața camerei mobilate a lui Hector, unde poposiră acesta din urmă, Valerie și Nesta, ca să strângă toate paharele din casă într-un coș. Corul de animale, cu care Hector avea atâta de furcă, încă nu părăsise cârciuma. Lumina puternică emisă de postul de semnalizare, strălucea pe barele roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu găsesc un răspuns. Sau poate că răspunsul este foarte simplu: fiindcă i-am cerut insistent acest lucru. Din gândurile mele de bucurie și recunoștință mă trezește sunetul difuzorului din tren. Am ajuns la Savona. Imi amintesc că aici au poposit mai mulți papi în peregrinările lor spre Franța și tot aici a fost închis, prizonier al lui Napoleon, papa Pius al VI-lea. Chiar dacă ești papă, suferințele nu te ocolesc. Mai am 20 de minute și ajung la Varazze. Marți
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
orășel, în care la intrare văd mai multe blocuri într-o stare nu prea arătoasă, iar după ele o zonă cu tot felul de magazine mici cu lucruri și alimente la prețuri modeste. Zona este plină de arabi sau alți poposiți pe aici, săraci. Imi cumpăr o cutie cu suc de fructe și găsind un loc la umbră, mă așez pentru prânz. Cât de bun este puiul pe care mi l-a pus pachet d.l Matteucci! Chiar dacă mănânc cu o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nici simplu călător, ceea ce, de fapt, s-a întâmplat în toate zilele de până acum, cu excepția lui Ortal. Mă uitasem în cartea de oaspeți de la casa pelerinului din Saint Gilles, unde am dormit, și am constatat că pe acolo au poposit puțini pelerini, câte doi, trei, din când în când, nu zilnic. Este posibl să fie cazați și pe la particulari, dar am dubii, căci acolo prețul este mult mai mare, iar pelerinii caută locuri avantajoase ca preț. Numărul lor, în această
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
învață de acasă, ele revelându-se doar pe drum. Pe drum, nu mai întâlnim alți pelerini și, de fapt, privind în cartea de oaspeți, am observat că de cele mai multe ori au fost câte doi sau trei, maxim patru-cinci, care au poposit la persbyter-ul parohial, și nu în toate zilele, deși francezilor nu li se poate reproșa nimic în ceea ce privește ospitalitatea și grija pentru pelerini. Ceea ce funcționează destul de deficitar, este marcajul drumului în Franța, cel puțin până la Arles. Si faptul că cel mai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]