4,015 matches
-
din timpul orelor de școală. Părinții erau destul de cicălitori. Când mâncam, se luau de diverse nimicuri, cum ar fi felul în care să foloseam bețișoarele. În special tata, care a fost în armată la Regimentul Cavalerie și și-a primit porția lui de pedepse. Nu m-am înțeles niciodată cu el. Cauza plecării mele la Tokio a fost faptul că tata nu asculta niciodată ce-i spuneam. Eram foarte afectat. Fratele mai mare a fost trimis pe frontul din Manciuria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de dimineață până seara găteam până nu mai puteam. Într-un timp numărul samanilor era atât de mare încât dura o jumătate de zi numai prepararea mâncării. Munceam fără întrerupere. Dacă erau o sută de samana, făceam o sută de porții pe care le puneam în fața altarului. Nu numai că le pregăteam, dar trebuia să le duceam și să le aranjăm în camera cu altar. Apoi le împărțeam samanilor. Meniul era stabilit de superiori. Cred că avea la bază valoarea nutritivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți și o ia înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în întuneric și ceață, în lumea lui de călăuză tăcută și însingurată. Intrară într-o cârciumă și cerură rom și câte o porție de pilaf cu pește. Se spune că e bine să ocolești cât poți acest cartier. Și mai ales după lăsarea întunericului. Ne a zis și birjarul să fim cu băgare de seamă, șopti Carol cu vocea tremurată la urechea lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Carol înfulecând cu poftă din bolurile albe de faianță. "Și cât de molipsitoare e această stare. La început l-am urât pentru asta, pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și apoi încă una, încercând să domolească o stranie foame, de parcă nu făcuseră o plimbare de câteva minute cu birja, ci rătăciseră orbecăind zile în șir. După ce se îndestulară, ospătarul le aduse cafele tari și o narghilea cu două ciubuce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era bogat ornamentată, precum potirul Sfântului Graal, în care Iosif Arimateanul strânsese sângele scurs din trupul răstignit al lui Isus. Bătrânul își privi chipul oglindit de luciul catifelat al hidromelului din vas, pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în porții mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dor să mai stăm un pic de vorbă. - Ba bine că nu! Apăi mergeți cu bine că eu vaștept cu fripturica! Mulțumindu-i doamnei Maria, am plecat către casa domnului director, două străzi mai la vale. Ne-am oprit în fața porții, așteptând să vedem dacă nu cumva ne observă, dar dumnealui trebăluia de zor în grădina din fața casei. - Să trăiți dom' director! Ridicând privirea cu o mișcare bruscă a capului care părea să însemne nu atât surprindere, cât mai degrabă iritare
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
dacă nu cumva ne observă, dar dumnealui trebăluia de zor în grădina din fața casei. - Să trăiți dom' director! Ridicând privirea cu o mișcare bruscă a capului care părea să însemne nu atât surprindere, cât mai degrabă iritare, văzându-ne în fața porții, i se lumină fața. Lăsă deoparte grămăjoara de buruieni din mână și se îndreptă spre noi. - Ce mai faceți domnule director? Păreați cam supărat adineauri când am strigat. - Ei, supărat! Nu-s supărat deloc, da nu mă mai porecli și
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
nu ni se întâmple nimic despre care noi credeam că e bine! De exemplu, se demonstrase științific faptul că să consumi anumite alimente așa, fără supraveghere de specialitate, face rău și acestea ori dispăreau din magazine, ori se dădeau cu porția, rațional. Dar pentru că rămânea mult surplus, era dat dușmanilor comunismului, sau, ca să nu le arunce, îl consumau conducătorii noștri, sacrificându-se și oferindu-se drept exemplu pentru ceea ce nu e bine să facem, arătându-ne cât e de rău să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cât poate. Da, ați înțeles bine: cumpără cât poate, nu cât vrea. Economia de piață face minuni. Rezultatul muncii oamenilor este mai bine apreciat, așa că prețul produselor este mai mare. Cu toate că nu ne interzice nimeni, nu ne dă nimeni cu porția. Oamenii de bine supraveghează însă discret și iau cele mai eficiente măsuri ca să nu facem abuz. Ei au grijă să nu avem bani prea mulți ca să nu fim tentați să cumpărăm mai mult decât cred ei că trebuie. Dar cum
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
că nu este om fără parale în buzunare în lumea asta mare care să nu viseze cu ochii deschiși la o asemenea eventualitate. Propun să fie instituit un concurs la nivel de țară cu premii în semințe prăjite și o porție dublă de fasole cu cârnați pentru cel care poate să spună, în mai puțin de o oră, ce ar face el cu purcoiul de parale. Să știți de la mine, că sunt extrem de puțini oameni care sunt capabili să răspundă prompt
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Să-l fi văzut cum mînca! Se obișnuise să rămână totdeauna lamine la masă, neinvitat. Dacă ne găseam în stradă, mă grăbea să nu pierdem mâncarea și atunci nu mai băga de seamă de ceilalți, lua bucata cea mai bună, porția cea mai mare. Când mai era cineva la masă la noi, surprindeam ochi ironici privindu-l, și el nu observa nimic, căci era ocupat să vorbească și să mănânce. Ce rușine pentru mine! Vorbea tot timpul numai el, despre toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a răspunde. Zilele acelea mâncase foarte puțin, iar mirosul de friptură îi pătrundea irezistibil nările. Balamber insistă: — Servește-te, te rog! Cu gesturi grăitoare, un războinic bătrân cu înfățișare severă, ce se găsea în dreapta lui Sebastianus, îl invită să ia porția lui, întinzându-i un cuțit să poată tăia. Romanul hotărî să accepte invitația; îi era prea foame ca să facă pe ofensatul și, pe de altă parte, îi cunoștea suficient de bine pe huni și știa că refuzul său l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plin cu bucăți de miel fript. Chiar și Metronius rămase uimit și nu putu să-și rețină un zâmbet. — Văd că ești un om de mare credință, comentă, făcându-i cu ochiul lui Sebastianus, în vreme ce întindea mâna ca să-și ia porția lui. Divicone întinse și el mâna și zâmbi cu umilință: — Hrana e darul Domnului, spuse serafic, și deci e drept să-i mulțumim pentru ea. Turnându-și de băut, Sebastianus îl întrebă: — Tu n-ai înfățișare de bandit. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se răsuciră și o luară înapoi, dar nu alergară prea mult. Milițianul, lovit de o săgeată în ceafă, se prăbuși la pământ. Pe Cilonus îl ajunse o javelină în spinare. Făcu câțiva pași împleticiți, apoi căzu în genunchi chiar în fața porții. Imaginea iubitului său în praful drumului, cu mâna întinsă spre redută, în căutarea unui imposibil ajutor, cu chipul contractat într-o grimasă de durere și gura larg deschisă într-un strigăt sugrumat, a fost ultima pe care Hippolita o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru că strigătul lui a ajuns pînă la Mine." 17. Cînd a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: "Iată omul, despre care ți-am vorbit; el va domni peste poporul Meu." 18. Saul s-a apropiat de Samuel la mijlocul porții, și a zis: "Arată-mi te rog, unde este casa văzătorului." 19. Samuel a răspuns lui Saul: "Eu sunt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălțime, și veți mînca astăzi cu mine. Mîine te voi lăsa să pleci, și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
vorbești astfel?" 22. Samuel a luat pe Saul și pe sluga lui, i-a vîrît în odaia de mîncare, le-a dat locul cel dintîi între cei poftiți care erau aproape treizeci de inși. 23. Samuel a zis bucătarului: Adu porția pe care ți-am dat-o, cînd ți-am zis: " Pune-o deoparte." 24. Bucătarul a dat spata și ce era pe ea, și a pus-o înaintea lui Saul. Și Samuel a zis: "Iată ce a fost păstrat; pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți și o ia înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în întuneric și ceață, în lumea lui de călăuză tăcută și însingurată. Intrară într-o cârciumă și cerură rom și câte o porție de pilaf cu pește. Se spune că e bine să ocolești cât poți acest cartier. Și mai ales după lăsarea întunericului. Ne a zis și birjarul să fim cu băgare de seamă, șopti Carol cu vocea tremurată la urechea lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Carol înfulecând cu poftă din bolurile albe de faianță. "Și cât de molipsitoare e această stare. La început l-am urât pentru asta, pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și apoi încă una, încercând să domolească o stranie foame, de parcă nu făcuseră o plimbare de câteva minute cu birja, ci rătăciseră orbecăind zile în șir. După ce se îndestulară, ospătarul le aduse cafele tari și o narghilea cu două ciubuce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era bogat ornamentată, precum potirul Sfântului Graal, în care Iosif Arimateanul strânsese sângele scurs din trupul răstignit al lui Isus. Bătrânul își privi chipul oglindit de luciul catifelat al hidromelului din vas, pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în porții mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
general, aș spune că împărtășea Umorul cu o moderație care nu le fusese hărăzită celorlalți din familie. Ceea ce, declar cu emfază, nu înseamnă că umorul nu se număra printre alimentele din dieta lui, dar în general primea sau își lua porția cea mai mică. Glumele obișnuite ale familiei cădeau, aproape invariabil, în spinarea lui, dacă tata nu era prezent în acea clipă și de obicei le primea cu voie bună. Ca să ilustrez ce vreau să spun în legătură cu umorul lui, când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
peștelui, de regulă Carla o devora cu plăcere. Mai făcu o tentativă: „Hai, mănâncă...Ai cuvântul meu, e un deliciu...!” „Ți-i cu tot dinadinsul să mă otrăvești...? Dacă am hotărât, ei bine, nu mănânc... Îți cedez cu plăcere și porția mea!!” „Afurisită femeie, unde dracu-l o’i fi găsit-o?” - Îi trecu lui prin cap. Apoi murmură. „O să-ți pară rău...” Rupse cu furie o bucățică din ceafa bine rumenită a căpățânei peștelui și fără a o mai prepara
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aducea aminte la timpul trecut. Deosebirile dintre ei erau fundamentale și nu-i purta pică! Fără să știe, Carla Îi salvase viața - refuzând să păstreze pentru sine căpățâna blestematului acela de pește - dar, tot datorită ei a mâncat cele două porții...! Chiar, oare ce s’a Întîmplat cu el? Totul se petrecuse atât de repede Încât, nu-i venea să creadă: el a fost acela oare, ce a suferit atât de mult...!! Din moment ce În prezent aproape nu mai avea nimic, se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însfârșit, la a treia sticlă patronul făcu o plecăciune. „De mâncare... Am niște vrăbioare de vacă, o minunăție...” „Sunt proaspete...?” „Acum o jumătate de oră au fost aduse...!” - protestă patronul.” Aveți toată Încrederea...!” „În cazul acesta, pune la grătar patru porții - așa, mai substanțiale...” Tony pavone făcu o mică pauză și privi la patron. Atașează lângă vrăbioare, câte doi trei rinichi de porc la fiecare porție și tot atâtea măduvioare...Murim de foame, mai zise el privind cu subânțeles la sticlele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
au fost aduse...!” - protestă patronul.” Aveți toată Încrederea...!” „În cazul acesta, pune la grătar patru porții - așa, mai substanțiale...” Tony pavone făcu o mică pauză și privi la patron. Atașează lângă vrăbioare, câte doi trei rinichi de porc la fiecare porție și tot atâtea măduvioare...Murim de foame, mai zise el privind cu subânțeles la sticlele de Coniac golite. Așa, iar până ce se rumenesc fripturile, ce putem ronțăi...?” Patronul propuse:. „Puțin cașcaval, măsline și niște brânză de oaie... Polipeanu, strâmbă nasul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
curând nu va rămâne nimic prin farfurii...!” Întradevăr, cu un apetit de invidiat, Polipeanu linse farfuria lui pe care o dădu deoparte. Băură câte un pahar cu vin, iar Tony Pavone care nu mâncase decât foarte puțin, Îi oferi și porția sa, argumentând. „Nu prea mie foame...” La rândul ei Atena, ciuguli din fiecare sortiment câte puțin, după care Împinse farfuria În centrul mesei, mărturisind. „În viața mea nu am mâncat atât de mult...!” Polipeanu, nu vedea, nu auzea...! Cu un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]