5,260 matches
-
se îndrepta spre est. Ascultă, adăugă el adresîndu-se lui Fedallah, în șoaptă - căpitanul dumitale e nebun? Dar Fedallah își duse un deget la buze și se furișă peste parapet ca să apuce vîsla-cîrmă a ambarcațiunii, în vreme ce Ahab, trăgînd spre el palancul, porunci marinarilor de pe vas să-l coboare în ambarcațiune. Peste cîteva clipe, stătea la pupa acesteia, iar oamenii din Manilla vîsleau din răsputeri. în zadar îl mai strigă căpitanul englez. Cu spatele la corabia străină și cu fața-i de cremene îndreptată spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
au sau nu vreo legătură cu muritorul Ahab, fapt este că acesta a luat măsuri practice și urgente în ce privește piciorul său: și anume, l-a chemat pe dulgher. Iar cînd acel subaltern s-a înfățișat înaintea lui, Ahab i-a poruncit să-i meșterească grabnic un nou picior; apoi le-a poruncit secunzilor să pună la dispoziția dulgherului toate cuiele și barele de fildeș din falcă de cașalot agonisite pînă-n prezent pe corabie, pentru ca el să poată alege materialul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acesta a luat măsuri practice și urgente în ce privește piciorul său: și anume, l-a chemat pe dulgher. Iar cînd acel subaltern s-a înfățișat înaintea lui, Ahab i-a poruncit să-i meșterească grabnic un nou picior; apoi le-a poruncit secunzilor să pună la dispoziția dulgherului toate cuiele și barele de fildeș din falcă de cașalot agonisite pînă-n prezent pe corabie, pentru ca el să poată alege materialul cel mai rezistent și mai fin. După care, dulgherul a fost somat să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îndată acea constelație. Vreunui marinar îi venea chef să poarte cercei din os de rechin? dulgherul îi sfredelea loburile urechilor. Pe-un alt marinar îl apuca durerea de dinți? Dulgherul își scotea cleștele și, izbind cu pumnul în tejghea, îi poruncea marinarului să se așeze acolo; nenorocitul se mișca bineînțeles înainte de terminarea operației și, atunci, învîrtind mînerul menghinei de lemn, dulgherul îi făcea semn să-și vîre falca acolo, dacă voia să-i scoată măseaua. Și astfel, dulgherul era gata la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
piele de rechin, catifelată! Vai, dacă sărmanul Pip ar fi fost dezmierdat de o mînă ca asta, poate că nu s-ar mai fi pierdut! E ca o parîmă trainică, de care se pot agăța sufletele slabe. A, domnule căpitan, porunciți-i lui Perth să lege laolaltă aceste două mîini, cea neagră de cea albă, căci n-o să-i mai dau drumul de-aci înainte! Ă Băiete, băiete, nici eu n-o să-i dau drumul, cîte vreme n-o să te trag
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o ladă lui Queequeg, ăsta nu vrea să-și vîre capul în ea. Degeaba mi-am dat eu atîta osteneală cu sicriul ăsta? Iar acum, poftim, cică să fac un colac de salvare din el! E ca și cum mi s-ar porunci să întorc pe dos o haină veche, lăsînd-o cu căptușeala afară! Nu-mi place cîrpăceala asta, nu-mi place de fel, e o treabă înjositoare, nu-i de rangul meu. Cîrpăcelile să le facă, dacă vor, cîrpacii! Noi sîntem mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Daggoo, Queequeg și Tashtego, dar ferindu-se de Fedallah, și, ațintindu-și-o în cele din urmă asupra primului secund, îi spuse cu hotărîre: Ă Ține parîma, domnule Starbuck, o încredințez mîinilor dumitale. Apoi se așeza în coș și porunci oamenilor să-l ridice în arboradă, Starbuck urmînd să lege părîma de parapet și să rămînă lîngă ea. Și astfel, cu un braț petrecut pe după arboretul rîndunicii, Ahab începu să scruteze de jur-împrejur marea, care, de la înălțimea aceea, se desfășura
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l emană, uneori de la mare distanță, cașalotul, fu simțit de toți oamenii de cart; și nici un marinar nu se arătă surprins cînd Ahab, după ce privi compasul și cornetul de vînt și după ce stabili cu oarecare precizie direcția de unde venea mirosul, porunci grabnic o ușoară modificare a cursului corabiei și scurtarea velelor. Rostul acestor măsuri se vădi cu destulă claritate în zori, cînd în fața noastră apăru o lungă fîșie de mare, netedă ca uleiul, dar cu marginile încrețite, întocmai ca dantelăria metalică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trupul masiv, încă mai era contopit cu albastrul mării. Gura strălucitoare se căscă sub ambarcațiune ca poarta unui mormînt de marmură; printr-o lovitură dată pieziș cu vîsla-cîrmă, Ahab viră, pentru a se feri din calea acestei năluci înfricoșătoare. Apoi, poruncindu-i lui Fedallah să schimbe locul cu al lui, merse la prova și, apucînd harponul făurit de Perth, le spuse oamenilor să apuce ramele și să stea pregătiți, cu ochii spre pupa. Datorită faptului că virase la timp pe axul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
punte, cu ceasta habitaclului în mînă, aștepta să se scurgă timpul. în clipa cînd se încheia intervalul prevăzut pentru scufundare, Ahab exclama: Ă Al cui e dublonul, acum? O vedeți? Iar cînd oamenii îi răspundeau că n-o văd, el poruncea numaidecît să-l înalțe la postul lui de observație. Și ziua trecu astfel, cu Ahab veghind nemișcat în arboradă sau plimbîndu-se neliniștit pe punte. în timp ce se plimba, fără să scoată o vorbă, decît cel mult pentru a pune vreo întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de observație. Și ziua trecu astfel, cu Ahab veghind nemișcat în arboradă sau plimbîndu-se neliniștit pe punte. în timp ce se plimba, fără să scoată o vorbă, decît cel mult pentru a pune vreo întrebare oamenilor de pe catarge sau pentru a le porunci să înalțe și mai sus vreo pînză ori s-o întindă mai bine - în timp ce se plimba astfel, cu capul ascuns de borurile largi ale pălăriei, trecea mereu pe lîngă ambarcațiunea lui sfărîmată, care fusese azvîrlită, cu fundul în sus, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întîmplă, pentru că așa s-a hotărît din veac. Ea a fost repetată de mine și de dumneata cu miliarde de ani înainte ca acest ocean să înceapă a-și rostogoli talazurile. Nu fii prost! Eu sînt vătaful Ursitoarelor și primesc porunci numai de la ele, de la, nimeni altcineva. Ai grijă, subalternule, să te supui poruncilor mele. Adunați-vă în jurul meu, cu toții! Aveți în fața voastră un bătrîn schilodit, care se reazemă de-o lance ruptă și se ține într-un singur picior. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
n-ai nimerit-o. Adio, catargule, n-o slăbi din ochi pe balenă, cît voi lipsi eu. Vom vorbi mîine, ba nu, chiar în noaptea asta, cînd Balena Albă va fi întinsă colo, legată de cap și de coadă. Ahab porunci să fie coborît pe punte, dar chiar în timp ce cobora prin văzduhul albastru, continuă să privească de jur-împrejur. Nu peste multă vreme, ambarcațiunile fură lăsate la apă. Stînd la pupa bărcii sale, Ahab îi făcu semn cu mîna lui Starbuck - care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un talaz la nivelul ei, se întoarseră în ambarcațiune; al treilea, însă, care căzuse la pupa, continua să înoate, deznădăjduit. Cam tot atunci Balena Albă țîșni prin marea agitată, cu o repeziciune și o putere uimitoare. Dar cînd Ahab îi porunci cârmaciului să tragă saula și s-o înfășoare cît poate, iar vîslașilor să se așeze și să se îndrepte spre balenă saula plesni și sări în aer, din pricina îndoitei presiuni la care fusese supusă. Ă S-a rupt ceva în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
comentator al legilor țării sale. William Prynne î1600-1669), celebrii pamfletar puritan, cunoscut printre altele prin campania dusă împotriva teatrelor din Anglia. Pippin, măr crețesc îengl.). „Filele Bibliei! Filele Bibliei!“ Cu strigătul acesta i se adresează secunzii tocătorului, pentru a-i porunci să fie atent și să taie obiectul în felii cît mai subțiri, ceea ce face ca operațiunea de fierbere a grăsimii să fie accelerată, ca însăși cantitatea, dacă nu chiar și calitatea acesteia, să sporească simțitor în.a.). Pactolus, rîul legendar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În viața de familie a chiaburilor se reflectă mentalitatea specifică lor. Comportarea de fiecare zi a lui But, a lui Nistor, Trăilă, sau a oricăruia dintre ei se compune dintr-o serie de gesturi respingătoare, În care dorința de a porunci, de a ține lumea la cheremul lor, de a arăta În mod zgomotos puterea banului, alterează fundamental conținutul celor mai omenești sentimente. (Ă). Remarcabil este felul În care autorul arată cum pentru Râduia, Jura și pentru membrii organizației de partid
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lor intenționate la începutul secțiunii a doua a Imm, în paragrafele consacrate criticii filosofiei empiriste a moralei. Kant subliniază că atunci când este vorba de îndatoriri morale nici nu intră în discuție dacă se întâmplă cutare sau cutare lucru, ci rațiunea poruncește pentru sine și independent de orice fenomen ceea ce trebuie să se întâmple, că, prin urmare, acțiunile de felul cărora lumea nu a oferit nici un exemplu și în privința cărora cineva care ar întemeia totul pe experiență ar avea mari indoieli chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant o inimă sensibilă cu un caracter deosebit de ferm. Dacă filosoful obișnuia să evoce cu entuziasm înfrângerile pe care o voință bună le poate administra celor mai puternice și insidioase înclinații, înseamnă oare că el nu admitea că ceea ce este poruncit de rațiunea morală poate să fie făcut și cu dragă inimă? Este surprinzător că în ciuda unor înclinații clare care pot fi găsite în textele lui Kant, a ceea ce ne spun multe informații asupra vieții sale, precum și cercetări consacrate concepției kantiene
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sfârșitul paragrafului, care este consacrat întrebărilor cazuistice. Nimic nu-l va putea scuti pe cel care minte - se spune aici - de urmările deciziei sale, care ar putea fi din cele mai grave. Kant imaginează cazul unui servitor căruia stăpânul îi poruncește să spună unui anumit vizitator că nu este acasă. S-ar putea însă ca vizitatorul să fie un om al poliției venit tocmai să-l aresteze pe cel care a poruncit minciuna. Și să presupunem că cel din urmă și-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
grave. Kant imaginează cazul unui servitor căruia stăpânul îi poruncește să spună unui anumit vizitator că nu este acasă. S-ar putea însă ca vizitatorul să fie un om al poliției venit tocmai să-l aresteze pe cel care a poruncit minciuna. Și să presupunem că cel din urmă și-a părăsit, mai târziu, pe furiș, locuința pentru a comite o crimă, care ar fi putut fi împiedicată dacă servitorul ar fi refuzat să mintă. Deși nu a intenționat să favorizexe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
foarte nesigură”42, s-a accentuat. Urmarea a fost tentația crescândă de a deplasa granița dintre ceea ce ni se impune în mod categoric și în mod ipotetic, de a introduce prescripții și interdicții specifice în sfera a ceea ce ne este poruncit în mod categoric. O tentație care se exprimă în proiectul unei teorii a îndatoririlor morale ale omului, proiect care poate fi întrezărit în Lecțiile despre etică și va căpăta contururi clare în a doua parte a Metafizicii moravurilor. Chiar dacă fundamentele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și parțial rele. Răul în purtarea omului nu izvorăște din înclinații, ca atare, ci din lipsa sau slăbiciunea controlului lor de către rațiune. Face răul, credea Kant, cel care aude glasul rațiunii dar se abate în maxima acțiunii sale de la ceea ce poruncește legea morală. Această abatere, și nu o predispoziție naturală sau alta, i se poate imputa, prin urmare, omului. „Temeiul Răului nu poate fi plasat, cum se face de obicei, în sensibilitatea umană și în înclinațiile naturale rezultate din ea.” Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
îndeamnă nici o înclinație, ba chiar există o aversiune firească și irezistibilă care i se opune”. Ea „se găsește în voință, și nu în înclinația senzației, în principiile acțiunii, și nu în compasiunea care înduioșează; dar numai cea dintâi poate fi poruncită”19. Se are în vedere aici bunăvoința față de cei care nu ne inspiră dragoste, bunăoară față de mizantropi. În scrierea despre religie, această temă este dezvoltată ca o reinterpretare a motivului creștin al jertfei. Câștigarea dispoziției morale bune, se spune aici
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
evocată de Freud (1936/1987). Regele aplică anularea retroactivă „lumii exterioare reale”, și nu „lumii interioare a gândurilor și tendințelor ce apar în Eu”. Aflând de căderea cetății Alhama, care prezice sfârșitul domniei sale, Boabdil arde scrisorile ce anunțau vestea și poruncește uciderea mesagerului. Am putea pune această violență pe seama furiei, dar Freud o interpretează astfel: Boabdil „nu vrea să știe” de acest lucru, tratează evenimentul ca și cum „nu s-ar fi întâmplat” și caută, astfel, să-și demonstreze atotputernicia (Freud, 1936/1987
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a avut Oradea mai select. S-au rostit mai multe toasturi, la care a răspuns sărbătoritul spunând între altele că „opera d-sale nu este un merit personal, ci ea se datorește unei voințe mai înalte, care totdeauna i-a poruncit ce să lucreze și cum să lucreze; era porunca neamului”. Atât serbarea de la teatru, programul festiv și cel artistic, cât și balul și banchetul au produs o profundă impresie asupra publicului participant. Reuniunea sărbătorește pe artistul Toni Bulandra de la București
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]