2,403 matches
-
avut o influență covârșitoare, întrucât a creat o operă care a germinat neîntrerupt. Recunoscut ca întemeietor de dinastie literară cu mulți descendenți, mai mult sau mai puțin loiali, mai mult sau mai puțin originali, Caragiale este scriitorul român a cărui posteritate nu s-a redus la valuri epigonice, ci a constat în revalorizări și fructificări de mari intuiții, între care absurdul și "texistența" (Mircea Cărtărescu) sunt cele mai evidente. În acest scop, cartea este structurată astfel încât constituirea corpusului literar postcaragialian să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
suferit înrâurirea caragialeană"7 și în care descoperim chiar și termenul de "postcaragialieni" în relație cu scriitorii G. Ranetti, Anton Bacalbașa, Gh. Brăescu, Al. O. Teodoreanu, Tudor Mușatescu și, bineînțeles, D.D. Pătrășcanu. Câteva sugestii sunt de găsit și în articolul Posteritatea lui I.L. Caragiale, în care B. Elvin urmărește cum "umbra" marelui dramaturg "se profilează peste scrisul lui Gh. Brăescu, Mihail Sebastian sau Camil Petrescu"8. În afara acestor analize de factură comparatistă, destul de sumare, de altfel, despre autoritatea caragialiană în arealul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trăsătură fundamentală a caragialismului este transformarea publicisticii în literatură prin stilul îngrijit, concentrat, anecdotic, polifonic, esențialmente teatral. Explorând aceeași dimensiune a creației caragialiene, gazetăria, Ioana Părvulescu descoperă explicații atăt pentru actualitatea operei în epocă, cât și pentru rezistența ei în posteritate, în faptul că " formula lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul"30, acesta reprezentând, de fapt, nivelul intermediar între realitate și sublimarea artistică a acesteia realizată inegalabil de pana autorului Momentelor. Amploarea fenomenului exegetic 31 stârnit de "efectul Caragiale"32
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dintre adversarii operei caragialene "35, Pompiliu Eliade, în G. Panu și în mulți alți comentatori care împărtășeau părerea că "dramaturgia lui Caragiale, atât de ancorată în realitatea social-politică a vremii, este condamnată la o moarte rapidă. Așadar, o operă fără posteritate, menită să fie receptată exclusiv de către contemporani"36. Dimpotrivă, în ciuda acestor previziuni, receptarea operei caragialiene a fost impusă publicului nu prin numeroase comentarii în note de subsol, cum profetiza E. Lovinescu 37, ci prin prezența vie în substanța literaturii care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
operei caragialiene a fost impusă publicului nu prin numeroase comentarii în note de subsol, cum profetiza E. Lovinescu 37, ci prin prezența vie în substanța literaturii care i-a urmat. Dintre "jocurile cu mai multe strategii"38 caragialiene, cel cu posteritatea a fost câștigat nu pentru că și-a asigurat un loc în panteonul marilor noștri clasici, ci pentru că a deschis mai multe filoane ce au putut fi exploatate pe rând de foarte mulți scriitori care au mers pe intuiția sa. Așa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai mult sau mai puțin recunoscute, astfel încât se poate sublinia nota de individualitate dobândită de acești topoi în noile contexte literare. Pe de altă parte, extrapolând celebra departajare a relațiilor transtextuale propusă de G. Genette 48, ne putem referi la posteritatea caragialiană ca la un construct de tipul literatură "de gradul al doilea", înglobând o constelație de "hipertexte" conectate pe baza unor decelabile "hipotexte" caragialiene, o varietate impresionantă de "metatexte" și mai ales o veritabilă plasmă intertextuală care străbate literatura română
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acuzat de imoralitate de către o societate imorală, a fost evaluat depreciativ în mod constant de către un for academic cu un simț al valorii discutabil, a fost, într-un fel, ostracizat și neînțeles până la sfârșitul vieții și încă extrem de controversat în posteritate. Atributele conduitei sociale și artistice menționate relaționează esența atitudinii comice generice cu personalitatea caragialiană. Așa cum vom încerca să ilustrăm, ingrediente universale precum ironia, sarcasmul, satira, parodia, spiritul, caricatura, grotescul, umoristicul, absurdul se încheagă magic în monumentala sa construcție comică, în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nivelul acestei tipologii specifice, fructificate original de scriitorii care pot fi afiliați unei direcții postcaragialiene. 4.2. "Toate vechi și nouă toate"39 Cercetarea reputației operei lui Caragiale susține poziția de vârf al comediografiei românești. Deși neprecizată ca direcție autonomă, posteritatea literară caragialiană relaționează un corpus aparent eclectic de texte care, fie fructifică anumite intuiții ale marelui dramaturg, fie prelucrează inedit unele aspecte constitutive ale imaginarului său dramatic sau diegetic. Se impune astfel, așa cum spuneam, termenul de postcaragialism, în care prefixoidul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
colajul de texte, colecția de scrisori, etc. care trimit, de această dată, la elemente ale stilului inconfundabil și inovator al lui Caragiale 159. Am anticipat deja, în prima parte a acestui capitol, că în privința acestor elemente se înregistrează o amplă posteritate îndeosebi la scriitorii generației '80 și înaintea acestora, la prozatorii grupați sub sigla "Școlii de la Târgoviște". Ceea ce nu înseamnă că în scrierile acestora nu vor stărui reminiscențe de limbaj caragialesc neaoș. Merită, în acest sens, să dăm exemplul romanului Gabrielei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-o nesfârșită rețea intertextuală, nu este totuși surprinzătoare, ci previzibilă, în acord cu programul literar anunțat deja de numeroși reprezentanți și teoreticieni ai generației '80, din rândurile cărora se desprind și cei trei coautori. Pentru a reveni la problematica posterității pe care o putem identifica în cazul acelor elemente care țin de arta caragialiană, trebuie să precizăm că asupra diverselor aspecte ale caragialismului în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni vom insista în partea finală a lucrării. Referindu-ne deocamdată la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întârziat, romanul lui I. Peltz Actele vorbește! și multe altele, sunt printre astfel de dovezi ale apartenenței la caragialism prin replici viabile ale unui dialog intertextual întreținut de scriitori cu identitate literară proprie, incontestabilă, cu nimic umbrită de încadrarea în posteritatea literară a lui Caragiale. Varietatea și mai cu seamă bogăția acesteia ar putea constitui punctul de plecare al unei cercetări care să ateste consfințirea unei direcții literare caragialiene în literatura română. Deși poate părea o exagerare, demonstrația instaurării acesteia este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precum și construcția unui corpus de texte genealogic înrudite, întrucât toate găzduiesc, într-o măsură mai mare sau mai mică, hipotextul caragialian. Fără a mai fi o simplă speculație, faptul că pentru literatura română Caragiale este scriitorul cu cea mai vastă posteritate literară devine astfel, în urma demonstrației, o certitudine. Nu ne rămâne decât să inversăm termenii celebrei învinuiri aduse de N. Davidescu "ultimului ocupant fanariot"7. Mai exact, ar trebui să recunoaștem că se poate vorbi nu de "inaderența lui Caragiale la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
432), 21 iunie, p. 6. Călin, Vera, "Tonalități satirice la Caragiale", în Gazeta literară , IX, 1962, nr.22, (428), 31 mai, p. 7. Cornea, Paul, "Rîsul lui Caragiale", în Viața Românească, XV, 1962, nr. 6, iunie, pp. 81-87. Elvin, B., "Posteritatea lui I.L. Caragiale", în Viața românească, XV, nr. 6, iunie, 1962, pp.118-125. Farias, Adelina, "Clona literară (Repere pentru o discuție asupra parodiei)", în Annales Universitas Apulensis Philologica, Alba Iulia, 2003, pp. 105-112. Farias, Adelina, "Spiritul parodic la I. L. Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999, pp. 142-402. 6 V. Ion Bogdan Lefter, Primii postmoderni: Școala de la Târgoviște, Editura Paralela 45, Pitești, 2003. 7 Silvian Iosifescu, De-a lungul unui secol, Editura Eminescu, București, 1983, p. 128. 8 B. Elvin, Posteritatea lui I.L. Caragiale, în "Viața românească", XV, nr. 6, iunie, 1962, p. 118. 9 Vicu Mândra, Istoria literaturii dramatice românești de la începuturi până la 1890, vol. 1, Editura Minerva, București, 1985, p. 244. 10 Mircea Ghițulescu, Istoria dramaturgiei române contemporan, Editura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
disponibile. Milenarismul modern este urmașul direct al celor religioase, secularizate începând cu războiul țărănesc al lui Münzer, cel dintâi care pune în conexiune proiecțiile religioase cu cerințele imediate ale categoriilor sociale vizate (precum la husiți și anabaptiști), exprimat în dubla posteritate activă și azi, religioasă (cultele neoprotestante) și secularizată (ideologiile revoluționare). Milenarismul este catalizat de două mari mituri ale temporalității, miturile originii și cele escatologice, iar paralela dintre structura milenarismului originar religios (starea de perfecțiune inițială, edenul primitiv al Vârstei de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
doar confuziile tale, Iar din marile răspunsuri voi concepe întrebări. Spre mirarea absolută a bolnavilor din lume Eu voi face haz de moarte, de cangrenă și by-pass, Am să dau durerii mele o adresă și un nume, Spre-a afla posteritatea că am fost și am rămas. La congrese medicale voi constitui reclamă, Mă vor studia continuu, înainte de bufet, Unii îmi vor spune viață, unii îmi vor spune dramă, Alții vor lua din mine mostre pentru zaiafet. Se vor scrie disertații
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
poet, că nici nu se lasă comentat. E ca și când ai face un discurs tautologic. Pe când Ion Barbu e atât de dificil, că, dacă Îl ocolim atâta, riscăm să-l pierdem ca poet pentru limba română.“ „Dar Blaga, monșer, Blaga ce posteritate o să aibă?“ „Doar pe aceea derivată din afilierea sa la expresionism, și nu pe aceea autohtonistă!“ „Să Înțeleg că Arghezi nu prea Îți place?“. Afară, s-a Întunecat complet. Nu ne mai vedem, ne auzim doar vocile care devin materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceva. Mammichen o tachinează. Lasă-mă să văd, Anne, doar o pagină. Stă ghemuită pe un scaun și scrie cu înfrigurare într-un caiețel din poala ei. Margot stă pe alt scaun, scriind și ea în propriul jurnal. Scriu pentru posteritate, după cum le-a rugat domnul Bolkestein, ministrul, într-o transmisiune radiofonică din Londra. După război promite că va fi întocmită o colecție de jurnale și scrisori care să arate lumii cum a fost viața aici. Voi fi publicată, zice Anne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
asta era destul de rău. Când în anexa secretă îi zicea pe la spate lui Pfeffer Dussel, care în germană înseamnă „idiot“, era doar o glumă nevinovată între doi tineri care se luptau cu restricțiile, dar acum săracul Pfeffer era Dussel pentru posteritate. Chiar și mamei și tatei le știrbise imaginea și îi tratase cu grosolănie. Aceștia, redenumiți van Daan, nu erau părinții mei, voiam să îi strig, dar nu puteam pentru că aroma țigărilor tatei îmi invada gâtlejul și râsul mamei îmi înăbușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de cale ferată, dar se Întorcea la eroul cărții În vis, pentru a-l Înveseli cu o viziune mistic-evoluționistă asupra viitorului umanității și a vieții de după moarte: „Și astfel, o mică scânteie a conștiinței noastre individuale se perpetuează pâlpâind către posteritatea cea mai Îndepărtată“. Era dureros de jenant și, pentru Henry, dureros de evocator, amintindu-i de swedenborgianismul tatălui său. De ce oare oamenii aparent inteligenți, care respingeau dogma religioasă din motive raționale, construiau invariabil ceva cu mult mai puțin plauzibil În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
broșuri scoase de Literarisches Colloquium Berlin; o plăcere pe care mi-am oferit-o, în parte, pentru a proteja povestirile de cinismul unei critici umorale, în parte pentru că vieții scurte a lui Arthur Knoff îi putea fi oferită astfel puțină posteritate. Debutul lui publicistic - dacă se face abstracție de poeziile acelea timpurii, care se decoloraseră din cauza apropierii de versurile lui Eichendorff - s-a bucurat de un ecou binevoitor. Criticii au fost de părere că talentul tocmai descoperit, în ciuda asemănării cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pretențioasa bursă Shortbread pentru studierea șahului În Bolivia, a dat foc, precum Hernán Cortés, pieselor și eșichierului și, fără măcar să transpună tradiționalul Rubicon Între Lausanne și Ouchy, s-a dăruit trup și suflet principiilor pe care Bluntschli le lăsase moștenire posterității. A adunat În spatele brutăriei sale un select, dar restrâns, grup de illuminati care nu numai că au fost, În felul lor, executorii testamentari postumi a ceea ce a ajuns să se numească „ponenda bluntschliană“, ci au și pus-o În practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acum! Ted: - Nu-i nimic. Renunț la comentariile asupra acestui eveniment istoric. Harry: - Perfect. Excelent. Hai să deschidem chestia asta. Ted: - Cred că vă dați seama ce simt. Mă gândesc că ar fi bine să facem câteva remarci scurte pentru posteritate. Harry: - Ei bine, fă odată blestematele alea de remarci! Ted: - la ascultă, măi pui de lele. M-am cam săturat de aerele tale de superioritate, ce-o tot faci pe atotștiutorul... Barnes: - Oprește banda, te rog. Edmunds: - Oprit banda, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
platonic, În ciuda unor vise secrete, cred că ale tuturor. M-am aruncat cu teamă și orgoliu În aventură. Așa credeam pe-atunci. Că dacă scriu, și eram sigur că voi scrie ceva absolut neobișnuit, ca o săgeată-nfiptă drept În marea posteritate, voi scăpa, voi rămîne, voi fi artistul și așa mai departe, cu mult după ce anatomia mi se va fi transformat În cireșe. Eram spectaculos, plin de entuziasm pînă la supapă, Înverșunat, făceam spume, furia te face de obicei sincer, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Boa Vista, În Capul Verde al păsărilor colorate tăcut, nod muzical al unor civilizații oarecum dispărute, cu linii melodice simple, sferice, micuțele sfere rubinii ale nostalgiei rostogolindu-se direct la țintă, În pompa musculară despre care unii au susținut cu prețul posterității că-i casa neobosită a sufletului, cordul, hașurat de by-pass-urile diferitelor lumi, dovada vie a intersectărilor armonice fiind mai ales aranjamentul orchestral, unde, pe lîngă inevitabilele ghitare și mandoline portugheze se aud, În mod neobișnuit, instrumente care nu cîntă aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]