1,812 matches
-
acel moment, Rapidul dispunea de una din cele mai mari și moderne arene din țară, neavând totuși capacitatea ANEF-ului sau gazon de iarbă și instalație de nocturnă ca Venus. Prin construcția după revoluție a celei de-a doua peluze, "Potcoava" a fost închisă, iar capacitatea stadionului s-a ridicat la 19.100 de locuri. Modernizările au continuat în 2003, an în care gazonul a fost schimbat complet. În prezent peluza veche este închisă, în urma unor decizii la nivelul conducerii din
FC Rapid București () [Corola-website/Science/297454_a_298783]
-
parte centrală, încadrată de două părți avansate în formă de turn. În partea centrală, ușa largă de intrare era încadrată de un arc susținut de două coloane aflate pe un piedestal. Deasupra ferestrei triple terminate în arc în formă de potcoavă se afla o rozetă în opt colțuri. Timpanul era acoperit cu plăci ceramice decorate. Pe fiecare parte a arcului se afla o pereche de ferestre terminate în arc de cerc la parter și o fereastră rotundă cu stele celtice în
Templul din Cernăuți () [Corola-website/Science/317033_a_318362]
-
lobi mai sus. Suprafața interioară a chivotului și timpanul său erau acoperite cu decorațiuni florale; în friza de mai sus se afla o inscripție în limba ebraică. Secțiunile laterale erau portaluri cu coloane duble sprijinind arcuri oarbe în formă de potcoavă, cu panouri decorative. Cele trei secțiuni aveau deasupra lor vârfuri cu motive florale. Locurile pe scaune în partea centrală a sălii, precum și în galeria de vest și în părțile de vest ale galeriilor de nord și de sud, erau orientate
Templul din Cernăuți () [Corola-website/Science/317033_a_318362]
-
este un ordin de chelicerate marine, numite și Crabii potcoavă. Ordinul include doar patru specii. Crabii potcoavă moderni sunt aproape identici cu speciile preistorice, cum ar fi "Mesolimulus" din Jurasic, și sunt considerați fosile vii. Xifosurele ajung până la 60 de cm lungime. Corpul este acoperit cu o carapace puternic mineralizată
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
este un ordin de chelicerate marine, numite și Crabii potcoavă. Ordinul include doar patru specii. Crabii potcoavă moderni sunt aproape identici cu speciile preistorice, cum ar fi "Mesolimulus" din Jurasic, și sunt considerați fosile vii. Xifosurele ajung până la 60 de cm lungime. Corpul este acoperit cu o carapace puternic mineralizată, și este împărțit în prosomă - anterioar (sau
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
insulele Filipine și Japoneze. Trăiesc la adâncimea de 3 - 10 m. Cel mai cunoscut reprezentant al xifosurelor este Limulus polyphemus - specie răspândita în regiunile de coastă ale Oceanului Atlantic și Mării Caraibelor ale Americii de Nord, care atinge până la 60 cm lungime. Crabii potcoavă sunt animle marine, bentonice, venind pe țărm doar pentru a depune ouăle. Trăiesc la adâncimi cuprinse între 10 - 40 m. Se hrănesc cu diverese nevertebrate: moluște bivaleve, polichete, nemerteni.
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
Nicoară Potcoavă este un roman istoric scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum în anul 1952 de către Editura Tineretului din București. Este ultimul roman al scriitorului, reluând acțiunea romanului "Șoimii" (1904), publicat de autor cu aproape o jumătate
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
două cărți. Acțiunea romanului se petrece în Principatul Moldovei după uciderea domnitorului patriot Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574) și urcarea pe tron a lui Petru Șchiopul. Romanul prezintă luptele pentru putere din Moldova, fiind inspirat din viața lui Ioan (Nicoară) Potcoavă. Fiu după mamă al domnitorului ucis, hatmanul Nicoară Potcoavă întreprinde în Moldova o incursiune fără succes pentru a-l pedepsi pe trădătorul Irimia Golia, iar apoi se întoarce în tabăra cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, cu care pregătește o acțiune
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
după uciderea domnitorului patriot Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574) și urcarea pe tron a lui Petru Șchiopul. Romanul prezintă luptele pentru putere din Moldova, fiind inspirat din viața lui Ioan (Nicoară) Potcoavă. Fiu după mamă al domnitorului ucis, hatmanul Nicoară Potcoavă întreprinde în Moldova o incursiune fără succes pentru a-l pedepsi pe trădătorul Irimia Golia, iar apoi se întoarce în tabăra cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, cu care pregătește o acțiune militară mai amplă pentru a-l alunga pe uzurpatorul
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
a-l pedepsi pe trădătorul Irimia Golia, iar apoi se întoarce în tabăra cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, cu care pregătește o acțiune militară mai amplă pentru a-l alunga pe uzurpatorul Petru Șchiopul și a prelua domnia țării. "Nicoară Potcoavă" preia tema datoriei și a dragostei din romanul său de tinerețe, aducând o perspectivă istorică mai precisă și o viziune filozofică profundă asupra istoriei. Spre deosebire de romanele istorice mai vechi, accentul este pus aici pe o meditație asupra istoriei și pe
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
După moartea lui Ștefan cel Mare (1504), Țara Moldovei trecuse prin mai multe urgii: epidemii de ciumă, foamete și mai ales nenumărate războaie pentru stăpânirea țării. Spre sfârșitul primăverii anului 1576, un grup de oșteni moldoveni în frunte cu Nicoară Potcoavă (fratele după mamă al fostului domnitor Ion-Vodă cel Viteaz ce se refugiase după Bătălia de la lacul Cahul (1574) în tabăra cazacilor zaporojeni de la Pragurile Niprului și devenise hatman) și cu fratele său, Alexandru, traversează Nistrul și atacă palatul domnesc de la
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
văile Șomuzului și Siretului, trecând pe la Mănăstirea Pobrata, prin Dolheștii hatmanului Șendrea, pe la moara lui Barbacot de pe valea Șomuzului, ajungând în final la curtea ruinată a lui Iurg Liteanul de la confluența Sucevei cu Siretul, unde se născuseră cei doi frați Potcoavă. Drumeții pribegi trec Siretul pe podul de șaici de la Vercicani, apoi Prutul pe un pod din dubasuri la un vad din amonte de Ștefănești și, însoțiți de vatamanul Agapie și de căpitanul Mitrea, străbat codrii Basarabiei înspre vadul Lipșei de peste
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
așteptat în Valea Oilor de bulucul turco-moldovean condus de baș-ceaușul Sefer de la Vadu Rașcului și, fiind ziua de vineri în care musulmanilor li se interzice să verse sânge, se hotărăște organizarea unei lupte corp la corp între Sefer și Alexandru Potcoavă, care urma să decidă rezultatul confruntării. Mezinul câștigă lupta, iar Sefer este ucis după ce încercase să-l atace mișelește pe oșteanul moldovean. Grupul lui Nicoară Potcoavă trece Nistrul pe la vadul Lipșei și este primit pe malul ucrainean de pan Tadeus
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
verse sânge, se hotărăște organizarea unei lupte corp la corp între Sefer și Alexandru Potcoavă, care urma să decidă rezultatul confruntării. Mezinul câștigă lupta, iar Sefer este ucis după ce încercase să-l atace mișelește pe oșteanul moldovean. Grupul lui Nicoară Potcoavă trece Nistrul pe la vadul Lipșei și este primit pe malul ucrainean de pan Tadeus Kopițki și de dregătorii târgului Movilău, care fuseseră anunțați de sosirea hatmanului printr-o scrisoare trimisă anterior. Hatmanul se îndreaptă apoi spre Brațlau pentru a se
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
trimisă anterior. Hatmanul se îndreaptă apoi spre Brațlau pentru a se întâlni cu pârcălabul Țopa, ce fusese trimis acolo cu misiune. După un sfat cu cămătarul evreu Iacob (Cubi) Lubiș, care-l pune la curent cu noutățile din Lehia, Nicoară Potcoavă se duce la casa sa de la Zid Negru (Ciornaia Stenà), de pe malurile Niprului. Hatmanul Costandie Șah strânsese 15 sotnii de cazaci în taberele de la Lunca Mare și de la Ostrovul Moldovenilor, cărora li se adaugă în primăvara anului 1577 o parte
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
oșteni ai lui Ion-Vodă, fugiți de traiul greu din Moldova lui Petru Șchiopul. Printr-o scrisoare trimisă de presvitera Olimbiada, Nicoară află că jupânița Ilinca este îndrăgostită de el și nu de fratele său mai mic. În septembrie 1577 Nicoară Potcoavă este înștiințat de către Demir Ghirai, hanul tătarilor din Bugeac, că baș-buluc-bașa Cigala, ucigașul lui Ion-Vodă, va sosi la vânătoare în mlaștinile de la Cazac-Bunar. Între cei doi are loc o confruntare, dar ucigașul reușește să fugă și, fiind urmărit, pătrunde cu
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
în mlaștinile de la Cazac-Bunar. Între cei doi are loc o confruntare, dar ucigașul reușește să fugă și, fiind urmărit, pătrunde cu calul în mlaștină și se scufundă acolo. La începutul lunii noiembrie 1577, cele 30 de sotnii ale lui Nicoară Potcoavă, împreună cu 40 de sotnii ale hatmanului Șah se îndreaptă spre Moldova. Pe drumul spre Nistru este prins și ucis boierul Gavril Ciohoranu, care se refugiase la Iampol și trădase lupta de eliberare a Moldovei de sub turci. Sotniile trec Nistrul la
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Sotniile trec Nistrul la 12 noiembrie 1577 și se îndreaptă organizat înspre toate trecerile de frontieră pentru a-i prinde pe boierii trădători. Domnitorul Petru Șchiopul părăsise însă Moldova cu două săptămâni în urmă, plecând spre Țarigrad. Oastea lui Nicoară Potcoavă intră în Iași fără a întâmpina vreun obstacol. Noul domnitor numește ca dregători pe oamenii săi de încredere: moș Petrea Gânj devine mare armaș, Radu Suliță - vel logofăt, Alexa Totârnac - stolnic, iar Mitrea Lăcusteanul - medelnicer. Sunt organizate judecățile boierilor ce
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
li se taie capul. Mezinul Alexandru pleacă la Dăvideni, dar își pierde mințile după ce află că jupânița Ilinca murise de Sântilie (20 iulie). Aflând că pârcălabul Irimia Golia adunase o oaste de strânsură cu care se îndrepta spre Iași, Nicoară Potcoavă și apropiații săi organizează o capcană, prinzându-l viu pe vânzătorul lui Ion-Vodă. Boierul este executat în fața curții domnești la 19 decembrie 1577, iar mezinul Alexandru, cu mințile rătăcite, îl înjunghie mortal pe căpitanul Petrea și apoi se sinucide. Cu
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
la 19 decembrie 1577, iar mezinul Alexandru, cu mințile rătăcite, îl înjunghie mortal pe căpitanul Petrea și apoi se sinucide. Cu acest prilej, Nicoară află de la asaulul cazac Elisei Pokotilo și de la presvitera Olimbiada că bătrânul oștean era tatăl fraților Potcoavă. Cei doi luptători (tată și fiu) sunt înmormântați două zile mai târziu lângă biserica de lemn Sfântul Nicolae cel Sărac de sub dealul Copoului, organizându-se tot atunci și pomenirea lui Ion-Vodă cel Viteaz. După ospățul domnesc, Nicoară Potcoavă anunță că
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
tatăl fraților Potcoavă. Cei doi luptători (tată și fiu) sunt înmormântați două zile mai târziu lângă biserica de lemn Sfântul Nicolae cel Sărac de sub dealul Copoului, organizându-se tot atunci și pomenirea lui Ion-Vodă cel Viteaz. După ospățul domnesc, Nicoară Potcoavă anunță că renunță la domnie și se întoarce la Pragurile Niprului. El este însoțit de cazacii lui Șah și Pokotilo, de oștenii moldoveni de încredere și de presvitera Olimbiada. După plecarea sa, turcii îi amenință pe polonezi că-i vor
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
domnie și se întoarce la Pragurile Niprului. El este însoțit de cazacii lui Șah și Pokotilo, de oștenii moldoveni de încredere și de presvitera Olimbiada. După plecarea sa, turcii îi amenință pe polonezi că-i vor ataca cât timp Nicoară Potcoavă va găsi refugiu pe pământurile lor. Adus cu promisiuni mincinoase la Liov, hatmanul Potcoavă este întemnițat și apoi executat. Fostul domn al Moldovei își primește pedeapsa cu demnitate, grăind că Polonia este o țară de mișei îngenuncheați la picioarele păgânilor
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
și Pokotilo, de oștenii moldoveni de încredere și de presvitera Olimbiada. După plecarea sa, turcii îi amenință pe polonezi că-i vor ataca cât timp Nicoară Potcoavă va găsi refugiu pe pământurile lor. Adus cu promisiuni mincinoase la Liov, hatmanul Potcoavă este întemnițat și apoi executat. Fostul domn al Moldovei își primește pedeapsa cu demnitate, grăind că Polonia este o țară de mișei îngenuncheați la picioarele păgânilor turci și că regele Ștefan Báthory s-a acoperit pe veci de rușine pentru
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
și alții de după noi cum se aprinde lumină din lumină”, încheie profetic oșteanul moldovean. Romanul este împărțit în 39 de capitole numerotate cu cifre romane și având următoarele titluri: În anul 1901, tânărul Mihail Sadoveanu scrisese un roman intitulat " Frații Potcoavă", pe care-l concepuse în numai 15 zile. O variantă parțială a romanului (3 capitole) a apărut în foileton în anul 1902, sub titlul "Frații Potcoavă", în numerele 1-6 ale revistei "Pagini literare", cu semnătura M. S. Cobuz. Nemulțumit de
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
având următoarele titluri: În anul 1901, tânărul Mihail Sadoveanu scrisese un roman intitulat " Frații Potcoavă", pe care-l concepuse în numai 15 zile. O variantă parțială a romanului (3 capitole) a apărut în foileton în anul 1902, sub titlul "Frații Potcoavă", în numerele 1-6 ale revistei "Pagini literare", cu semnătura M. S. Cobuz. Nemulțumit de prima versiune, Sadoveanu a modificat de mai multe ori textul romanului "Frații Potcoavă", redenumindu-l "Șoimii".” Varianta finală a romanului "Șoimii" a fost publicată în volum în
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]