8,531 matches
-
să-mi dai locul tău în grilă?, întreabă ea. Și zâmbește, ca în fotografie. Și dantura ei nu-i prea rea. Nu, spune el. Dar când cineva e drăguț cu tine... când îți zice un banc..., spune spilcuitul, și rupe poza urâtă de dinainte în două. Pune jumătățile una peste alta și le rupe în sferturi. Apoi în optimi. Apoi ce-o mai fi. Fărâme. Fărâmițe. Confetti. Spune: — Dacă vrei să ai succes în televiziune, trebuie cel puțin să fii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rămânea doar montajul. Asta trebuia să fie partea amuzantă. Diferența între cum arăți și cum te vezi e de ajuns pentru a-i omorî pe cei mai mulți dintre oameni. Și poate că vampirii nu mor pentru că nu se pot vedea în poze sau în oglindă. — Oricât montaj am fi făcut, spune doamna Clark, nu ne-ar fi salvat. Toate exercițiile de aerobic și operațiile estetice din lume nu i-ar fi putut face să arate așa cum își închipuiau înainte să vadă înregistrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a spus directoarea, care scandează și protestează împotriva revistei Hustler, spunând că pornografia transformă femeia într-un obiect... Ei, a spus ea, ce crezi că reprezintă un vibrator? Sau sperma unui donator de la o clinică? Unii bărbați nu vor decât poze cu femei goale. Dar unele femei nu vor decât scula unui bărbat. Sau sperma lui. Sau banii. Ambele sexe au aceeași problemă cu intimitatea. — Nu te mai tot agita atâta pentru niște păpuși de cauciuc, i-a spus Corei directoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lor trage pielea flască înapoi deasupra urechii. În timp ce trage, adâncitura întunecată de sub pomete dispare. Ce spun o să sune groaznic, zice Tovarășa Lătrău. Degetele ei dau drumul pielii, și jumătatea de față revine la pungile lăsate și ridurile întunecate. Am văzut poze cu oamenii ăia din lagăre, în spatele gardurilor de sârmă ghimpată, spune ea. Scheletele alea vii. Și întotdeauna m-am gândit: ăștia ar putea purta orice. Contele Calomniei întinde brațul spre ea, să-i culeagă cuvintele pe banda argintie a reportofonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se încăpățâna să urce pe șa. Se chinui până îi dădură lacrimile. Păcat că nu ai și tu un tătic care să te ajute! spuse deodată Ema. Luana încremeni. Avu, pentru o secundă, în fața ochilor chipul frumos al bărbatului din poza pe care i-o arătase bunica. "Ăsta e tatăl tău", îi spusese și Luana se înroșise de mândrie. Nu văzuse nimic mai atrăgător. Avea ochii mari și negri ca ai ei, trupul zvelt, elegant în hainele impecabile. Realiză, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spectacol o îndurera dar nu știa cum să rezolve problema. Nu era pregătită să-i vorbească. Considera că soțul ei întinde coarda prea tare, încercând să-i forțeze mâna, făcând-o să se simtă vinovată de suferința și deznădejdea lui. Poza în omul lipsit de putere și apărare, întunecându-i micile realizări profesionale și umila tihnă din familie. În prima zi de martie, Ștefan veni să le scoată în oraș. Aniela se repezi în brațele lui Radu și nu voi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de flori roșii și roz. Ea a Început să vorbească În olandeză aproape În șoaptă și a ținut-o tot așa, cu toate că Adam nu putea să-i răspundă. În vreme ce ea vorbea, Adam se gândise la copiii blonzi din cartea cu poze, a știut că Îi povestea ceva despre copii. Când a terminat i-a atins obrazul cu blândețe și l-a mângâiat. A mai spus ceva și a clătinat din cap cu un zâmbet slab. — Nu Înțeles? a Întrebat ea În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zâmbit. — E mult de-atunci. Eu m-am schimbat atât de mult. Toți ne-am schimbat. Sunt sigură că nici Karl nu mai arată ca În fotografia asta. A râs cu poftă. — De fapt, tata arată și acum ca În poza asta. Aproape ne schim bat. De parcă anii ar fi venit și s-ar fi dus fără să schimbe nimic. — Chiar așa? Am dat peste poza asta printre lucrurile lui. — Păstrează o fotografie de-a noastră, vreau să zic, fotografiile vechi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În fotografia asta. A râs cu poftă. — De fapt, tata arată și acum ca În poza asta. Aproape ne schim bat. De parcă anii ar fi venit și s-ar fi dus fără să schimbe nimic. — Chiar așa? Am dat peste poza asta printre lucrurile lui. — Păstrează o fotografie de-a noastră, vreau să zic, fotografiile vechi, pe birou? — Nu, nu! Era Într-o cutie de-a lui. — Ah! — Tot căutând informații, o cale să dau de cineva, am cotro băit printre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Era Într-o cutie de-a lui. — Ah! — Tot căutând informații, o cale să dau de cineva, am cotro băit printre lucrurile lui. Așa e, nu se procedează așa, dar nu știam ce să mai fac! Am dat Întâi peste poza asta, apoi și peste asta... A scos dintr-un buzunar altă fotografie, de data asta În ea era numai Margaret, cu părul scurt, nu prea deosebit de cel de acum, doar că ceva mai buclat și mai ciufulit, prins cu o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cei prinși, soldații nu-i omoară mereu) (iar eu Îi recunosc pe comuniști, ei se Îmbracă foarte prost pentru că sunt săraci) singura crimă a tatălui meu este originea lui străină am răscolit casa după indicii, dar n-am găsit decât poze cu dvs. și cu tata păreați foarte fericită și-a amintit cum a scormonit cu strângere de inimă prin hârtiile lui Karl, temător să nu depășească vreo limită neprecizată. Păstra În minte cu limpezime și fără nici o șovăială imaginea camerei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici un motiv să se socotească de-a lor. În trenul de la Le Havre spre Paris a tras cu ochiul la ziarul citit de cineva din preajma ei. CHINA DEVINE COMUNISTĂ urlau literele groase ale titlurilor. Mao proclamă Republica Populară Chineză. O poză mai mică i-a atras atenția și a Încercat să urmărească paginile date una după alta, era o imagine neclară a unei persoane cu tenul ceva mai Închis decât chinezii, un javanez, negreșit, dacă nu cumva un malaez. A așteptat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lupta așa, cu mîinile goale? La ea nu era decît înverșunare, înverșunare oarbă și atît". În legătură cu portretele impecabile, proza Doinei Popa trimite la o temă foarte actuală: în "Ca frunza-n vînt" e o lume care trăiește în și din poze (" Cînd am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decît o poză. EA traversînd miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
portretele impecabile, proza Doinei Popa trimite la o temă foarte actuală: în "Ca frunza-n vînt" e o lume care trăiește în și din poze (" Cînd am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decît o poză. EA traversînd miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mîna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mîna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze") pe care naratorul și personajul le animă după modalitatea filmului, într-o atmosferă sufocată de imagini care trebuie legate între ele: o poză în mișcare e personajul Doinei Popa: "Pozează, își spuse în gînd Carmina, acum pozează, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mîna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze") pe care naratorul și personajul le animă după modalitatea filmului, într-o atmosferă sufocată de imagini care trebuie legate între ele: o poză în mișcare e personajul Doinei Popa: "Pozează, își spuse în gînd Carmina, acum pozează, poate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mîna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze") pe care naratorul și personajul le animă după modalitatea filmului, într-o atmosferă sufocată de imagini care trebuie legate între ele: o poză în mișcare e personajul Doinei Popa: "Pozează, își spuse în gînd Carmina, acum pozează, poate nu total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze") pe care naratorul și personajul le animă după modalitatea filmului, într-o atmosferă sufocată de imagini care trebuie legate între ele: o poză în mișcare e personajul Doinei Popa: "Pozează, își spuse în gînd Carmina, acum pozează, poate nu total dar, oricum, vrea să pară interesantă. Apoi se întrebă îngrijorată ce-i va raporta Sidoniei, femeia avusese dreptate, în jur plutea o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici la Sidonia, nici la părinți, umblu ca o frunză în vînt, purtată de colo-colo de forțe și interese cărora nu mă împotrivesc, în zadar încerc să-mi găsesc drumul, nu am nici o cale a mea". Lumea care trăiește din poze e una pe care o guvernează tema căutării; ochiul deschis către sine al femeii "spre cincizeci de ani", din dorința de a se ocupa, în pofida cotidianului, de "pulsul nostru sufletesc", se îndreaptă spre ritualurile întîlnirii, în deriziunea dar și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa cum stătea aplecată prin decolteul rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu, abia mișcând buzele. Când am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decât o poză. EA traversând miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mâna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mâna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze. Ridică brațele în sus, cu degetele depărtate, pe urmă lăsă mâinile moi în poală. Așa cum rămase un timp ea avea un aer bătrân și nefericit. Și totuși nu văd motivul real al îngrijorării dumneavoastră. O privi clipind des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mâna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze. Ridică brațele în sus, cu degetele depărtate, pe urmă lăsă mâinile moi în poală. Așa cum rămase un timp ea avea un aer bătrân și nefericit. Și totuși nu văd motivul real al îngrijorării dumneavoastră. O privi clipind des parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mâna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze. Ridică brațele în sus, cu degetele depărtate, pe urmă lăsă mâinile moi în poală. Așa cum rămase un timp ea avea un aer bătrân și nefericit. Și totuși nu văd motivul real al îngrijorării dumneavoastră. O privi clipind des parcă neînțelegându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și se închise la loc. Pe urmă se făcu iar liniște. Nu-i fericită, domnișoară, îi spuse Sidonia și aplecă de mai multe ori bărbia pentru a întări spusele, o fericire vine așa, de-a valma, n-are nevoie de poze. Știi, am fost mai demult la o prietenă, o cunosc de la școala generală, fiul său e plecat în America și de acolo îi trimite mereu poze color, el cu mâna pe portiera mașinii, el pe trambulină la un ștrand, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a întări spusele, o fericire vine așa, de-a valma, n-are nevoie de poze. Știi, am fost mai demult la o prietenă, o cunosc de la școala generală, fiul său e plecat în America și de acolo îi trimite mereu poze color, el cu mâna pe portiera mașinii, el pe trambulină la un ștrand, el pe stradă cu brațele încărcate de pachete, el deschizând frigiderul, el râzând, explodând de încântare. Așa cum spuneam poze, poze, poze. Mă înțelegi? Dar ce este cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]