3,904 matches
-
orizont confuz în arșița zilei. CĂPITANUL ARNĂUTU: (către căpitanul Sasu) Acolo trebuie să fie palatul! CĂPITANUL SASU: Până acolo e cale lungă printre pinteni stâncoși, cascade, văi cu râuri repezi ale căror ape se rostogolesc într-un zgomot infernal în prăpăstii. CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu entuziasm) Ăsta-i Regatul lui Dracula! CĂPITANUL SASU: Și al urmașilor săi! CĂPITANUL ARNĂUTU: Și noi suntem din neamul său! Oare de ce ne războim cu el? Treptat roata de foc a astrului ceresc este gata să se
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
înaintează în noapte îmi vor reveni puterile. Întoarce capul și îl vede pe căpitanul Arnăutu călare năpustindu-se spre ea. Prințesa se aruncă în hău. Dar căpitanul nu-i cade în capcană și strunește la timp armăsarul chiar în marginea prăpastiei. Privește cum năluca plutește pe lângă abruptul muntelui la vale. Arnăutu nu se lasă păgubaș și coboară în serpentine printre stanele de piatră cu calul spume la gură. Prințesa continuă să plutească cu voalu-i desfăcut ca niște aripi și cu părul
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
zi două! BABA: Poate începe să vorbească și ne spune al cui este! MOȘUL . Până vorbește e bozul mare pe noi! EXT. / REGATUL MUNȚILOR / ZI Imaginea cade pe rând atât pe piscurile împădurite cât și de golurile alpine, pe o prăpastie din care ies pinteni stâncoși ce se ridică din versanți și coboară într-o vale cu o cascadă spectaculoasă. Prin chei aleargă în galop o ceată de călăreți. Deodată zările se deschid și pe un pisc îndepărtat se zăresc turnurile
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
în gol dincolo de metereze în pădurea de brad. Contele se transformă într-un vultur uriaș, îl prinde pe Arnăutu în ghearele-i puternice și se ridică cu el până deasupra turnului cel mai înalt al castelului de unde îl aruncă în prăpastie. La lumina lunii se vede cum un corp inert cade din stâncă în stâncă. EXT. / LA UN ALT CONAC / ZI O imagine de ansamblul al unui conac diferit de cel al boierului Ciocoiu. În curtea conacului un bătrân și o
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
român împărtășea același statut de prizonier de război. După vreo lună, cu auzul slăbit, Manole Pintilii revenea în lagăr, inapt însă pentru muncă. La puțin timp după accidentul lui Manole, veni sorocul lui bădița Nică să se apropie de buza prăpastiei dintre viață și moarte, căci se îmbolnăvise de tifos. În lagărul lor numai unul scăpase cu viață până atunci din agonia acestei boli cumplite. Fusese dus în baraca cea izolată, căci acesteia i se destinase rolul de lazaret (loc de
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
se cred Dumnezei pe pământ, ce se consideră fără de păcat, demni de a arunca cu piatra? Citind zilele trecute un material postat pe confluențe.ro, am realizat că o căsnicie poate fi asemănată cu un pod trainic ce traversează o ,,prăpastie”. M-am gândit că stâlpii de susținere ai unui pod, care este căsnicia, sunt cei doi parteneri ai relației. În momentul în care structura de rezistență a căsniciei (podului) se erodează, podul se prăbușește (căsnicia) și este nevoie apoi de
VIAŢA CA UN MIRACOL... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348905_a_350234]
-
să urcăm, ci trebuie să ne străduim să coborâm sau să urcăm noi la greutatea ei, și povara ne va fi ușoară. De multe ori mă cațăr pe muntele neputinței mele și mă uit în jos, pentru a aduce adâncul prăpastiei la mine. De multe ori simt cum muntele începe să coboare odată cu mine. De ce să nu gândesc că nu gura mea coboară să sorbă din lingură putere, ci că de fapt duc puterea vieții la gura ființei mele. De ce unii
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
le ceară voie, iar petale rupte din florile sărutului încărcau camera încălzită din ce în ce mai tare de simțuri . În sufletul ei simțea acum pacea, era în sfârșit acasă. Știa că vraja fericirii se mestecă mai ușor după ce este culeasă de la marginea unei prăpăstii... S-au căsătorit pe acea movilă unde a fost pierdută și au numit-o de atunci MOVILA MIRESII. Oriunde mă vor conduce pașii n-am să uit niciodată locul nașterii mele, locul în care se țes cele mai frumoase vise
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
în inima turlei în care clopote bat a mister se naște vremea în care din mii de roluri ieși și speri să fi privit ca un tot de oameni de fiare de fiicele grâului în pâini auster te arunci în prăpăstii de gânduri și oaste de magi ai inimii te umplu de ger și gerul frământă în tine și carnea arsă a sufletului copilul stingher glasul și-l lasă s-alerge prin cetate sau castelul de jocuri desprins din ieri fir
URZIT ÎN TĂCERI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346877_a_348206]
-
le readuce astfel la plenitudinea vieții. „O despărțire care nu este despărțire" Și, în sfârșit, moartea este o despărțire care nu este despărțire. Tradiția ortodoxă acordă cea mai mare importanță acestui punct. Și viii și morții formează o singură familie. Prăpastia morții nu este de netrecut pentru că ne putem întâlni cu toții în jurul jertfelnicului lui Dumnezeu. Scriitoarea rusă Iulia de Beausobre (1893-1977) spunea: „Biserica (...) este locul de întâlnire a celor morți cu cei vii și cu cei ce încă nu s-au
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
Așa am făcut în adolescență, când inima a tresărit, trupul a frământat dorințe firești. Așa am făcut atunci când gheața de pe muntele Omu, mi-a furat pașii. Tata m-a prins de mâinile pline de sânge și m-a ridicat... Jos, prăpastia mă aștepta cu bucuria sălbaticului, să mă înghită, să-mi primească trupul abia trezit la viață. Iubesc natura, iubesc oamenii, iubesc viața dar... Balustrada balconului îmi intră în trup, de câte ori mă apropii de ea. Aruncare în gol, în căutarea unui
HOTAR? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346969_a_348298]
-
în acest context,, că Pepino Popescu e un mai vrednic formator de cultură și educație decât miniștrii noștri de resort care au înșiși de examinat destul de mult și suficient de atent ce se întâmplă cu spiritualitatea încleștată și înșfăcată în prăpastia valorilor irosite. E de necomparat un astfel de concert cu serbarea localităților la care scena stradală e înecată în fumul micilor și lumea se distrează deslânat, fără umbră de ceremonial elegant, printre șiruri de tarabe cu acareturi, într-o masă
ALBANO! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346999_a_348328]
-
cu o structură ideatică bine articulată, o intenție de comunicare precisă asupra multitudinii de probleme ce domină azi umanitatea și care nu și-au găsit nicio cale de rezolvare, cel puțin deocamdată. Între Toscani și Baudrillard se sapă, iată, o prăpastie de netăgăduit, Omul filozofului francez neavând ce căuta în tabloul fotografului italian, tot așa precum nici corpul Omului lui Toscani nu este definit imagologic și exploatat publiictar la fel ca în cadrul sistemului de gândire baudrillardian. Două entități disjunse, așadar, ce
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
înmoaie În uitare de nu mai știu ce. O venă zvâcnește Și mă invită să o trăiesc, Da ....plictiseală mare Agitate degete Se atîrnă fără rost De o șuviță de păr, Părul se zbate din strânsoare Și fuge către marginea prăpastiei. Apoi ce ?? dacă e ...nimic Un deget întreaba ochiul Câte ore sunt... De unde să știe Bietul de el Dacă timpanul Nu mai aude ticăitul Ceasului căzut în groapa cu lei. Lasă...se face seară Dincolo, din cealaltă odaie Pândește cu
NU MAI JOC de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347026_a_348355]
-
DEZILUZIA ESTE FOLOSITĂ CA ARMĂ DE NIMICIRE ÎN MASĂ. Suntem încurajați să ne deziluzionăm unii pe alții.Și ne descurcăm de minune. Ne privim în oglindă și nu vedem pe nimeni. Între noi și imaginea noastră s-a căscat o prăpastie. Un gol istoric. CINEVA VREA SĂ NE FURE DESTINUL! Propriul nostru mormânt va fi ocupat de-un intrus. Doamne, ajută-l! Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (53-54) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 887, Anul III
DEŞERTUL DE CATIFEA (53-54) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346255_a_347584]
-
cu blândețe sau cu dușmănie, aidoma unor forme non-umane, dar apocaliptice, cu trunchiul lipsit de cap sau cu el atârnând, ca și când n-ar exista nici măcar ipotetic, pe cei doi umeri ai unui schelet construit total asimetric. „Fiecare om e o prăpastie; amețești când te uiți în ea.”, glăsuiește același Woyzeck al lui Georg Buchner. Mărturisesc că este extrem de dificil să cauți a-i privi prăpastiei, de pe margine, propriul său conținut. Dar ce este cu adevărat dramatic în destinul fiecăruia dintre noi
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
nici măcar ipotetic, pe cei doi umeri ai unui schelet construit total asimetric. „Fiecare om e o prăpastie; amețești când te uiți în ea.”, glăsuiește același Woyzeck al lui Georg Buchner. Mărturisesc că este extrem de dificil să cauți a-i privi prăpastiei, de pe margine, propriul său conținut. Dar ce este cu adevărat dramatic în destinul fiecăruia dintre noi constă în faptul că dominanța răului ne umple sufletul de durere, pustiindu-i acestuia din ce în ce mai evident fibra interioară. Personal, am perceput viața ca pe
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
periodice”. Totodată, volumul de față “Pelerin în căutarea luminii” „încearcă, asemenea unui novice timid, să afle bucuria în marea cea învolburată a acestei vieți. Pelerinul are în față un drum lung, sinuos, care duce de multe ori pe margini de prăpastie. Nu privește decât spre Cer, spre Lumină și cere permanent ajutor Celui care poartă de grijă tuturor”, mai arată Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei. Această nouă apariție editorială, „Pelerin în căutarea luminii”, trezește interesul iubitorului de carte. Volumul poartă semnătura
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
există încă destulă lumină! Chiar dacă de multe ori avem îndoieli, ni se pare că trăim într-o lume nedreaptă, întunecoasă, suntem mereu în fața unor noi provocări, în fața unor drumuri lungi, sinuoase, fără ieșire, care ne duc deseori pe margini de prăpastie, părintele Timotei Aioanei ne dă speranța, prin această carte, că „Nu, dincolo de întunericul aflat în noi și în lumea tulburată cu care suntem nevoiți să cochetăm există încă destulă lumină!”. În același timp, „Pelerin în căutarea luminii”, mai spune autorul
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
din paradoxurile sale: cu cât dragostea e mai puternică pentru unul, cu atât va provoca mai multă durere. Capitolul V, intitulat „Revolta” demonstrează acest adevăr. Cartea mai conține câteva adevăruri care ar trebui să dea de gândit. În primul rând, prăpastia dintre părinți și copii, în chip deosebit, dintre mame și fiice. Dar și neputința copiilor de a-și putea descărca sufletul în fața cuiva, de a se destăinui, de a cere sfatul, fapt ce poate conduce la disperare și la depresie
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
ca în viață: avuția îngrădită de conveniențe, simplitatea, frumusețea, libere ca pasărea... La cimitir odihnește, în viață trudește! Și toate astea pe același pământ și sub același soare... Floarea de colț Când ai pierdut, aproape totul s-a căscat o prăpastie uriașă și, brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori. Urma să descoperi că având viață, ai totul... Ca să trăiești deplin, ai plătit urcând târâș pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta. Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
apleacă goale după ea. Ce inocent și liric ardeam în umbra ta... De-atâtea ori părea că mor sau înviez. Un înger trăia-n mine și mă abilita, Să mă simt cu tine, cu cât mă depărtez. Se cască largi prăpăstii la care ai trudit. Fiorul meu prelung țipă în ruine, Iar din păcatu-n care tu m-ai ademenit, Blândul Dumnezeu se va-ntregi cu mine. Te-ai măritat subit, erai atunci frumoasă... Și astăzi ruga mea poartă haine grele; Un
AI FOST IUBITA MEA de STELIAN PLATON în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348333_a_349662]
-
CLIPĂ EREZIA PROXIMEI PRIMĂVERI Noaptea cresc numai visele Șo pe mine primăvară Am toate căr țile deschise la cuprins Cititor ideal numai vântul însă îmi frunzărește destinul De-aici încolo cică răsar stelele altui anotimp Aveți grijă pe unde zburați Prăpastia asta-i doldora de stele căzătoare Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ EREZIA INCERTITUDINII ABSOLUTE Cică asta-i norma cotidiană a poetului firmamentul Ori după caz stratul cu sârmă ghimpată de la piept Mugur de fier lângă mugur de fier Steaua
EREZII DE-O CLIPĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348409_a_349738]
-
caută numai îmbogățirea prin mijloace meschine. Am întâlnit și o categorie de oameni ce se prăbușesc moral și material fără să mai facă nici un gest de aș opri prăbușirea se lasă în voia căderii și parcă așteaptă momentul impactului în fundul prăpastiei, acest impact poate fi ori prăbușirea definitivă ori redeșteptarea personală spre un nou început. Dar dincolo de zbuciumul luptei, de trudă și oboseală, de meschinătate și ignoranță, de foame și îmbuibare, de dezechilibru și echilibru din viețile oamenilor există speranță întru
LUMEA SUFERINZILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348413_a_349742]
-
său plac, poate face dintr-un bărbat un om fericit sau, dimpotrivă, cel mai nefericit de pe pământ - acesta se numește controlul subtil al unei relații. Trebuie doar SĂ VREA. Dacă știe să fie diplomată, dacă știe să facă salturi peste prăpastii, să fenteze, să se ascundă sau, din contră, să se arate când e cazul, atunci va reuși. Dacă însă se va împiedica, cu sau fără voia ei, va fi un fiasco, dar chiar și în această situație, o femeie nu
BĂRBAŢII ŞI FEMEILE DIN SOCIETATEA DE AZI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348416_a_349745]