2,533 matches
-
și câțiva prunci de care trebuia să porți de grijă Încă de acuma. La Începutul verii, gospodarii Își reparau colibele din Padina și din Zăpode În care dormeau noaptea văcărițele, fiindcă acum vitele erau la pășune. Pe la Sânpetru Întâlneai prin prăvăliile evreilor din Toplița bărbați cumpărându-și coase. Le Încercau să audă cum sună când le lovesc și le mai Încercau gura cu unghia. Evreii Îi asigurau că toate sunt bune, că le-au adus din alte țări. Din piață Își
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
nu mai Întârzia mult, cu câteva zile Înainte de sfârșitul lunii noiembrie venea deja vifornița. Sătenii nu mai aveau de făcut cumpărături, doar gaz pentru lămpi și lămpașe, chibrituri, sare și bineînțeles tutun. Pentru toate acestea, era suficient să meargă la prăvălia evreilor o dată pe săptămână. Duminica se Îmbrăcau În straie bune și mergeau la biserică. De multe ori aceasta le era singura ieșire pe săptămână, profitând și de faptul că duminica prăvăliile și crâșmele evreilor erau deschise. Iarna Măcinatul la moara
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
tutun. Pentru toate acestea, era suficient să meargă la prăvălia evreilor o dată pe săptămână. Duminica se Îmbrăcau În straie bune și mergeau la biserică. De multe ori aceasta le era singura ieșire pe săptămână, profitând și de faptul că duminica prăvăliile și crâșmele evreilor erau deschise. Iarna Măcinatul la moara din Ditrău era un privilegiu al celor care aveau cai. Ceilalți săteni, care erau majoritatea, măcinau grâul, secara și porumbul În Toplița și nu Întotdeauna se putea merge cu sania trasă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
în vedere excesiva familiaritate a italienilor (firea lor expansivă, volubilitatea șireată), în care criticul întrezărește trăsăturile așa zicând "meridionale" ale propriului neam, schimonosite însă teatral, ca pe o scenă de operetă. Afară, dacă nu te ferești la timp, băieții de prăvălie "îți aruncă praf în față". O cameră bună de hotel se tocmește, apoi, după un veritabil ritual, jucat cu cea mai stridentă vervă actoricească. Hoție în toată regula, ce mai! Noroc de incidentele amuzante, prinse în pagină cu umorul firesc
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mahalaua noastră, și cred că nu numai ei, mergeau la moară cu căruța bucșită de saci cu boabe de porumb sau de grîu, măcinau și veneau acasă ușor chercheliți, dar mulțumiți și veseli, făceau datorii la brutărie, măcelărie, pescărie, la prăvăliile de mărunțișuri de tot felul, crâșmele nu făceau excepție, și la salar plăteau până la ultima centimă, pentru ca a doua zi s-o ia de la capăt cu datoriile; umpleau toamna podul cu cartofi, ceapă, usturoi, fructe uscate și în stare naturală
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rostite în ebraică uitau de limba română și ne dojeneau în străvechea lor limbă, dar la urmă, după ce mortul era pus bine mersi la locul lui, ne chema și ne îndesa în buzunărele bani și dulciuri de casă sau de prăvălie. Unii copii nu mâncau acele prăjituri de casă, umbla zvonul că ar fi fost făcute cu sânge de român, dar eu știam de la tata că zvonul nu era decât o prostie gogonată. Copilărie, dulce copilărie fără griji. Unde ești? Ai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lemne, când le aveam, căci și acestea se găseau greu. Banii se devalorizaseră întratât că un kilogram de făină de porumb ajunsese să coste câteva milioane de lei. Apăruseră și cozile la pâine. Când aflam că s-a deschis vreo prăvălie de pâine, mergeam fuguța să prindem rând. Dar nu întotdeauna primeam vreo pâine, căci era puțină și proastă. Am mai stat un timp pe Manta Roșie, apoi ne-am mutat, tot în cartierul Socola, pe o stradă numită Voinicilor, la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
seară sau chiar noaptea. Atunci orbecăiam pe întuneric, căci pe toată strada noastră nu era decât un stâlp cu un bec chior, cam în dreptul lui Piucă. Mergeam la școală. Dimineața, mama îmi dădea douăzeci și cinci de bani, să-mi iau de la prăvălia lui Ursu un covrig. Eu preferam, de aceeași bani, două bucățele de rahat, sau câteodată, când pofta era prea mare, un măr murat. Avea băcanul ăsta multe bunătăți, și un coleg de-al meu, Grigorescu, fiul librarului, își cumpăra de la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
oamenii ieșeau din case și se uitau la noi. Era o adevărată performanță! Țuți, fiind mai scund decât mine, avea un cerc mai mic, alergând în urma mea, dar niciodată nu l-a pierdut! Vizavi de școala unde învățam era o prăvălie, a lui Ursu, Dumnezeu să-l ierte! Bunătățile lui, pe care le vindea, erau pentru noi atunci, când banii erau rari, merele murate, rahatul, covrigii calzi, cu mac, stafidele, merele, perele, smochinele și migdalele, dar acestea costau un leu și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Se uita la el și el la ea și privirile se întâlneau undeva deasupra mesei. Tata băgă de seamă și tăcu. Tanti Sofula oftă obidită, iar mama începu să recomande cu glas tare șerbeturile pe care le adusese feciorul de la prăvălie. Lăsase lingurița de argint cu șerbetul minunat colorat în paharul cu apă și mâna îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna cumva a cobe, așa că tata reluă firul conversației. Conversație - vine vorba, era de fapt o litanie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vechi așezată în Târgul de Sus, iar măria sa Șerban Vodă, zidind hanul ce-i purta numele, mări faima cafenelei, pentru că acum drumul de la casele domnești spre casele beizadelelor și spre Biserica Doamnei, și de aci spre han, trecea pe lângă pragul prăvăliei lui Hamie. Peste catul de jos era înălțat încă unul, în întregime din lemn, semn că negustoria mergea bine. Cei care intrau aici nu cumpărau doar cafeaua și tutunul parfumat, ci și atmosfera de intimitate și bun gust, de discreție
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strânse cafeaua tare și fierbinte. Fostul ienicer își trase sufletul, respiră adânc și-și drese glasul. În timp ce povestea, realiză că de fapt avea în fața lui pe cei mai mari oameni ai țării și că aceștia n-au intrat întâmplător în prăvălia lui, doar de dragul cafelei. — Știu, jupâne, povestea, mi-au spus-o argații de cum am ajuns de la Sibiu. Să-mi spui mai bine ce mai este nou la domnie, ce mai pune la cale măria sa doamna Maria. Hamie îndrăzni să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
speriați de prin curți că Io Șerban Cantacuzino Basarab s-a stins din viață. Până să ajungă Brâncoveanu acasă, clopot după clopot de la toate bisericile începură să-și plângă domnitorul. Se lumina de ziuă. Spre casele Brâncovenilor, drumul trecea pe lângă prăvălia lui Hamie. Geamurile oblonite îi dădură marelui logofăt un gând. Lăsă calul la pas ca să fie ajuns din urmă de un dorobanț și, când acesta se apropie, porunci: Bate în poarta cafenelei până când s-or trezi gazdele. De la primele ciocănituri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a rămas? " Hm! am gândit, graniță cu Dumnezeu pentru o țară, nu e rău zis." El continuă: - Sunt atei și urmăresc distrugerea națiunilor, ca să domnească peste pământ jidovimea... Unii cred că noi avem ceva cu măruntul ovreiaș care are o prăvălie în colț. Dar au intrat în cultură, au acaparat medicina, au infectat conștiințele cu internaționalismul lor subminator de popoare. Noi am luptat pentru numerus clausus în universități, conduși de Căpitan, care a văzut pericolul încă din '22, și dacă atunci
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
totuși avea el ceva în cap, dacă o pornise... Străbăturăm marele bulevard până la piața Brătianu, cu statuia pe care o ocoleau tramvaiele și intrarăm spre Sfântul Gheorghe. Acolo Nilă o luă la stânga și curând dădurăm de niște străzi pline de prăvălii deschise și lume care forfotea; parcă era un bâlci. - Ce e aici? îl întrebai. - Taica Lazăr, zise el. A, Taica Lazăr, cum să nu, auzisem, da, așa era, aici totul era ieftin, până și în sat era cunoscută această stradă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
parcă era un bâlci. - Ce e aici? îl întrebai. - Taica Lazăr, zise el. A, Taica Lazăr, cum să nu, auzisem, da, așa era, aici totul era ieftin, până și în sat era cunoscută această stradă. Ne oprisem nehotărâți. În care prăvălie să intrăm? Și atunci din ușa uneia mai apropiată se desprinse un om, veni drept spre noi și îmi șopti mie la ureche. - Domnu, am un costum de haine special pentru dumneata! Am tresărit! De unde dracu știuse că chiar un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
uitai la Nilă, care lăsase capul în jos. - Păi n-are nevoie numai de costum, murmură el, vrea și o cămașă și o pereche de pantofi. - Am și pantofi și cămăși, zise individul. Intrați, veniți cu mine. Am intrat în prăvălie, care într-adevăr era înțesată cu de toate și omul luă de pe o vergea un costum gri, unde erau înșirate cu zecile și mi-l arătă. - Special pentru domnul, zise el, încercați-l. Mă vîrî undeva în spate, mă dezbrăcai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și august (!). Printre victime, el enumeră, la Iași, pe protomedicul Eustație Rolla, pe prințul Gheorghe Cantacuzino, ca și pe medicul italian (!) "Fumetti", de fapt localnicul Fornete. Sophianopoulo descrie chiar tratamentul aplicat la 14 iulie, în Iași, pentru doi băieți de la prăvălia cofetarului Nicoletto Stamatopulo, de către doctorul "Hilacis" (Ilasciuk). Primul, de 14 ani, atacat de vărsături și diaree, cu răcirea extremităților și slăbirea pulsului și având paloarea cadaverică a maladiei, n-a mai putut fi salvat, cu toate frecțiile, băuturile fierbinți și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
victime. Am fost martorul acestei încremeniri de moarte a unui oraș odinioară atât de animat, unde nu se mai vedea circulând nici o trăsură, unde cel care traversa străzile pustii nu auzea decât gemete și horcăitul agoniei în spatele obloanelor închise ale prăvăliilor și caselor. Un prieten, care venea să ne vadă la intervale mari - eu însumi influențat de atmosferă nu-mi mai părăseam casa - ne-a spus, într-o zi, înspăimîntat de ce văzuse: "Plouă cu morți! Oamenii cad pe străzi ca muștele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
i-au ridicat; eu le-am vorbit săsește și, arătîndu-le calea spre Curtea Veche, le-am zis să se ducă într-o casă să doarmă. Pornirăm înainte pe Podu Târgului de Afară și tocmai lângă Sf. Gheorghe dădurăm de o prăvălie deschisă; chemarăm pe stăpân afară, el ne spuse că e acolo bucătărie grecească și cârciumă. Atunci am dat drumu carelor cu holerici să meargă la pas pe Podu Târgului de Afară, iar eu cu șeful meu intrarăm în prăvălie, unde
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o prăvălie deschisă; chemarăm pe stăpân afară, el ne spuse că e acolo bucătărie grecească și cârciumă. Atunci am dat drumu carelor cu holerici să meargă la pas pe Podu Târgului de Afară, iar eu cu șeful meu intrarăm în prăvălie, unde am găsit masa îmbrăcată în mușama și scaune de paie. Bucătarul ne-a pus farfurii și tacâmuri și ne-a dat icre cu măsline, pătlăgele tocate cu untdelemn, cum și pătlăgele împănate cu usturoi, fasole, ciorbă și halva de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
iulie ajungîndu-se la cifra de 300 de morți pe zi229; la 18/30 iunie, consulul Gardner revenea într-un alt raport cu detalii despre starea deplorabilă a Iașilor, grav afectați de holeră și unde orice activitate a tribunalelor încetase, iar prăvăliile rămâneau închise 230. Cu două zile mai înainte, diplomatul britanic vizitase, împreună cu compatriotul său Williamson, spitalul evreiesc din oraș, unde numărul victimelor era ridicat, bolnavii zăcând laolaltă cu muribunzii sau morții, într-o promiscuitate jalnică, abandonați mai degrabă asistenței publice
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
domnitorului, hatmanul Dimitri Sturdza, fusese atins de molimă. Principele Moldovei însuși a părăsit palatul domnesc, împreună cu familia și suita sa, adăpostindu-se într-o mică reședință din afara orașului. Virulența epidemiei a paralizat întreaga activitatea a Capitalei. Toate afacerile au sistat, prăvăliile au fost închise, iar ulițele rămăseseră pustii, peste tot domnind o atmosferă de dezastru. Cifra morților se ridicase în ultimul timp la peste 200 pe zi. De pe urma epidemiei, populația Iașilor a fost redusă cu o treime prin decese și bejeniri
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
120 de case din preajma locuinței bolnavilor; cordonul a fost ridicat la 19 noiembrie, după 22 de zile de la producerea celui de-al doilea și ultim caz de îmbolnăvire. S-a procedat la vizitarea sistematică și dezinfecția locuințelor, localurilor publice și prăvăliilor, precum și la "petrolizarea" șanțurilor din localitate 521. Am insistat asupra acestui episod fiindcă este caracteristic pentru excesele de zel care se fac în perioadele de debut ale epidemiilor, când echipele de intervenție sunt prea puțin solicitate. Anul 1912 a trecut
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
decât își închipuise. Se împotrivise atunci când Marcel a stăruit s-o ia în această călătorie plănuită de el încă din ziua când se sfârșise războiul și afacerile începuseră să meargă iar ca înainte. Până la război trăiseră destul de bine din mica prăvălie de stofe pe care Marcel o moștenise de la părinți, după ce renunțase la studii. Când ești tânăr nu e greu să fii fericit, dacă se întâmplă să locuiești într-unul din orășelele de pe malul mării. Dar Marcel prefera să stea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]