31,092 matches
-
caiet sau mai degrabă un album, nu știu bine. Coperta albastră face notă discordantă cu tot restul. Îl scot din raft și constat că peste copertă trece o panglică de catifea. - Te rog să nu-l deschizi! Am promis. Din prag, Maria mă privea cu ochii umezi. XI - Caietul acesta are o poveste. Nu știu ce conține, probabil gânduri, însemnări personale. Am citit din el doar o frumoasă poezie de dragoste, asta în prezența lui, a lui Mihu. Da, acest caiet îi aparține
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
știu pe ce anume. Unele stări nu pot fi explicate, ele doar există. Dar orice ar fi fost, s-a spulberat ca un fum, în clipa când ai deschis ușa. Când ți-am văzut, din nou, ochii. Când am pășit pragul. Să nu râzi, pare o nebunie, o exagerare, dar trăind tot ce am trăit împreună, casa aceea a devenit, pentru mine, cea mai frumoasă din lume. Casa din care n-aș mai fi plecat niciodată. Un castel. Un castel al
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
univers. Dumnezeule! Prinsă de iureșul acestor gânduri, n-am realizat că, de mai bine de zece minute, mă învârt ca un leu în cușcă prin birou, gesticulând haotic. Nu-i de mirare că Lidia, secretara mea, a rămas înmărmurită în prag, cu ceașca de cafea în mână și cu o privire... ce spune multe. Pasămite crede că am luat-o razna... cam devreme totuși, pentru asta. O expediez rapid, închid ușa și mă decid să o sun pe Maria. Aș vrea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și pantofi de lac aduși de la București, de tata. Precis va găsi sub bradul care strălucește ca poleit cu argint, păpușa dorită, mare și blondă, cu ochi albaștri. Și multe alte jucării. - Primiți cu colindul? - Primim, primim, răspunde mama, din prag. Colindătorii se răsfiră în fața ușii. Sunt mici și au obrajii roșii de frig, dar au glasurile calde. Atât de calde, încât Mia nici nu simte aerul tăios care intră prin ușa întredeschisă. Copiii au plecat, încărcați cu fructe și dulciuri
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Frontierele sunt, de fapt, convenționale. Aceasta ar putea fi marea lecție pe care ne-o oferă Emil Botta: nu există delimitări certe. Real și fantastic, adevăr și iluzie, uman și inuman coexistă, completându-se reciproc, mode-lându-se reciproc. Astfel se atinge pragul maxim al veridicității. De ce trăiește actorul? Pentru a crea iluzia, înșelătoria. Arta lui este prin excelență o artă a iluziei, a ipocriziei. Gorgias, în Elogiul Elenei, relevă caracterul persuasiv al cuvântului, "crai puternic". Accentuează puterea lui cvasimagică și demonică. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Rarița era din neamul țigănesc, a luat fata și pe aici ți-e drumul, bucuroasă că a făcut rost de o viitoare slugă și că evreica nu i-a cerut adresa, că i a poruncit să nu-i mai calce pragul în vecii vecilor. Ce-i drept, Rarița a mai venit la Iași, dar de la casa familiei Boldescu nu a mai coborât în oraș. Casa era mai sus de Crucea lui Ferenț, pe acea parte în Târgușorul Nicolina. Casa Boldescu era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
lui Satan și că acum Satan este stăpânul casei Zavastiei. Adică vrăjitoarea este supărată că Zavastia a refuzat să preia ștafeta de vrăjitoare și acum se răzbună. O babă, tot o vrăjitoare, le-a spus că Vrăghioaia a îngropat sub pragul de la ușă din interiorul casei un cap de mort, iar în interiorul capului a pus fasole, grăunțe, grâu și alte oase mai mici. Să caute acolo să scoată capul, să-l ducă la cimitir și să-i facă groapă și să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
După sfaturile primite de la acea vrăjitoare și de la un călugăr bătrân de la Mănăstirea Neamț, neamurile au înmormântat-o pe Zavastia, conducând-o pe ultimul drum alături de toată suflarea satului. Foarte multe femei au jelit-o. Întorși acasă, au săpat sub pragul de la ușa din interiorul casei și au găsit într-adevăr un cap de om umplut cu fasole, grăunțe, grâu și alte oase de diferite mărimi. Au dus capul și celelalte oase și le au îngropat lângă o cruce în cimitirul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
valori ale P.I.H. sunt expuse. Analizând aceste date, se poate observa că, dintre afluenții de diferite ordine ai Lohanului, cei mai evoluați (deci cu gradul de concavitate cel mai mare) sunt: Velnița (P.I.H. = 0,340), care prezintă în profil numeroase praguri sau „ruperi” de pantă, datorită modificării constituției litologice a ariei de pe care își adună apele (este vorba, concret, de prezența, pe alocuri, a unor lentile de gresii dure); Făgădăul (P.I.H. = 0,378), care are un profil caracterizat, de asemenea, prin
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
Această regulă de acces nu este însă atât de permisivă pe cât pare la prima vedere, întrucât în satele devălmașe „gospodar” era doar bărbatul matur. Vârsta la care un bărbat era considerat matur diferă de la o regiune la alta, Stahl identificând pragurile de 18, 22, 25 sau 30 de ani. În unele locuri, matur era considerat cel căsătorit. Femeile erau excluse din sfat, cu câteva excepții (de exemplu, văduvele), și puteau să participe doar atunci când se discutau chestiuni care priveau direct proprietatea
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
Casa Cooperativelor de Credit CREDITCOOP. Apariția în România, în perioada 1997-1998 a unor bănci populare independente, autointitulate și "cooperative de credit", care au fructificat unele imperfecțiuni ale sistemului legislativ din acea perioadă prin nerespectarea principiilor cooperatiste și totodată prin eludarea pragului de capital social prevăzut pentru băncile comerciale, a determinat Guvernul României să ia unele măsuri ferme în această privință. Prima măsură luată a fost stoparea fenomenului de proliferare a unor astfel de instituții, care nu funcționau în cadrul unui sistem autorizat
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]
-
sculptură, Flacăra Iașului, decembrie 1957. -Constantin Ciopraga, O antologie plastică a muncii, Flacăra Iașului, măi 1960. -Ion Frunzetti, Interregionala ieșeana 1962, Flacăra Iașului, decembrie, 1962. -Petru Comarnescu, Realizări și perspective în Expoziția interregionala, Flacăra Iașului, 1964. -Ion Frunzetti, Retrospecție în pragul unei noi etape - Expoziția artiștilor plastici din regiunile Moldovei, Ateneu, septembrie, 1964. -Corneliu Sturzu, Cronică plastică, Iașul literar, ianuarie, 1966. -Sergiu Negura, Condițiile artei majore - Sinteze plastice ieșene, Cronică, noiembrie,1966 -George Popa, Iași - Interregionala de Artă Plastică, Cronică, decembrie
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
miruie iubirea, lacrima se subție sub pleoapa vineție. Trează, mai lasă să intre cenușa de oseminte. Scâncește ca o fiară lumina de afară, se apleacă de spinare în ușă la intrare. O! Fragedă făptură oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul dintâi... Vechea împărăție topită în pustie și putredă și mută rămâne nefăcută. * * * A fost un popas în timp cu iubiri și tinerețea adusă în memoria care a rămas cu geamurile înghețate în zidul de acasă. Târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
murim, Dumnezeu este invocat, numit, implorat; cu el plângem când ne chinuim, îl așezăm lângă petalele de flori, pe perna suferindă, blândă în lumina de ceară. El este misterul, ultimul cuvânt înaintea morții. Îl vom întâlni pe Dumnezeu, acolo, în prag ne vom uni, înainte ca lumina oarbă să îmblânzească glasu-i de arhiereu. în grota ce stă să ne soarbă. Trebuie să mă trezesc din această stare, oricât m-ar durea și oricât ar fi de grea, să scap de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
păcat! Și de ce să nu scriem despre trecut? Poetul cel mai mare spunea: Patriotismul nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului! Așa au dăinuit popoarele peste timp în fiecare minut al istoriei, statui de bronz geometrizate în faguri, așezate în praguri de cetate. Pâinea mereu s-a înnoit, a crescut pe vatră, pietrele au tresărit în prund, sub amforele de lut se ascund. Coroane de spini au crescut, pe capetele rămase în somn sub portretul de glorii ale bătrânului domn. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sculptură, Flacăra Iașului, decembrie 1957. -Constantin Ciopraga, O antologie plastică a muncii, Flacăra Iașului, măi 1960. -Ion Frunzetti, Interregionala ieșeana 1962, Flacăra Iașului, decembrie, 1962. -Petru Comarnescu, Realizări și perspective în Expoziția interregionala, Flacăra Iașului, 1964. -Ion Frunzetti, Retrospecție în pragul unei noi etape - Expoziția artiștilor plastici din regiunile Moldovei, Ateneu, septembrie, 1964. -Corneliu Sturzu, Cronică plastică, Iașul literar, ianuarie, 1966. -Sergiu Negura, Condițiile artei majore - Sinteze plastice ieșene, Cronică, noiembrie,1966 -George Popa, Iași - Interregionala de Artă Plastică, Cronică, decembrie
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
vieți a pâlpâit ușor și s-a stins. Așa a fost scris. II.ISABELLA Un capitol special în această poveste. Spun special, pentru că și Isabella este o femeie specială. Cred chiar că este clarvăzătoare. Din momentul în care am pășit pragul pensiunii, am dat nas în nas cu Isabella. Ea ne-a deschis ușa și ne-a invitat înăuntru. La ora aceea aveam în vedere o ședere mai lungă și ea ne-a arătat ce era liber și a insistat să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de dragoste...Fiindcă inima mea e o biserică frumoasă cu candele și cu icoane, cu mirodenii și cu psaltiri, și așteptă de mult, pustie, pe călărețul zvelt care nu știu de unde sosea în ceasul când s-a oprit la un prag și a descălecat ușor ca pană, cu o singură mișcare... Frumusețea acestui fragment constă în renunțarea la explicații tip ”balastru literar”, care aglomerează mesajul banalizându-l. Cu cât mesajul rămâne încifrat, cu atât necunoscutul deplin fascinează lăsând frâu liber imaginarului. După
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Înainte de a vorbi despre drama satului românesc din ultima jumătate de secol, culminată cu tentativele conducătorilor comuniști de a distruge satele cu caracteristicile lor milenare prin „sistematizarea rurală”, se impune evidențierea unor aspecte mai vechi care au adus satele în pragul pustiului, atât prin părăsirea lor de către foarte mulți locuitori aparținând anumitor etnii, cât și prin exodul țărănimii de orice naționalitate către orașe, din cauza sărăciei și mizeriei adâncite de sistemul totalitar. Ținând cont de faptul că în România existau (și din
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
de aici, pușlamalelor, că pun bățul pe voi! Fetele pleacă speriate, dar au timp să stropească ușa cu ketchup. La casa următoare se aude vocea unei femei: − Săriți, hoții! Șo pe ei, Grivei! Fug și de aici, vărsând ulei pe prag. La a treia casă, ușa se deschide și iese o babă. La vederea fantomei și a vrăjitoarei, baba cade ca un butuc, leșinată. − Fugi, c-am omorât baba! strigă Lucy speriată. În drum spre casă, prin întunericul de pe stradă, dau
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
pe umărul ei drept. Evident, o viziune alegorică proprie mentalității creștine medievale, din care scriitorul P.H.Lippa pare a fi reținut doar nota de senzualitate și de mister. Eroul său, un profesor (numit când „Profesorul”, când „Domnul R.”) aflat în pragul pensiei, dar „beneficiind” încă de suficientă vigoare intelectuală și fizică, este atras de Teodora, „femeia fatală” din visurile sale (nocturne sau diurne). O descrie la modul pateticromantic: subțire, nici scundă, nici înaltă, față smeadă, părul negru revărsat pe umeri, ca
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dublul vârstei ei. Nu ia în seamă nici bârfele colegilor universitari, nici amenințările fostului soț. Nici măcar un prieten apropiat, scriitor, nu-i aprobă această aventură târzie (întreținută cu Viagra!), riscantă din punct de vedere profesional (poate fi demis chiar în pragul pensiei!), deci punându-i probleme de supraviețuire. Profesorul încearcă să înțeleagă durerea femeii (cu doi copii morți într-un incendiu), dar ea nu poate vedea în el mai mult decât un bărbat profitor. Este târziu și nu pot urmări filmul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ce o însingurează până la sinucidere. Profesorul se apropie de ea, o mângâie ca pe un copil (pe care nu l-a avut cu defuncta soție) și o iubește ca pe o femeie, probabil ultima din viața lui de bărbat în prag de pensie și de andropauză. Înțelege suspiciunile ei, le acceptă în tăcere și se dăruiește acestei iubiri târzii, ce implică, pe lângă pasiune, și un protest la adresa comunității obișnuite să încalce teritoriul privat al libertății individuale, dincolo de legile scrise ale conviețuirii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că soarele răsare chiar atunci în ușa primăriei. Ilinca! șopti el fără să-l audă nimeni. Într-adevăr, pe ușă intrase Ilinca, îmbrăcată într-o rochiță roz, cu săndăluțe albe și cu o floricică roșie în păr. Se opri în prag rîzînd. Apoi își duse repede amîndouă mîinile la ochi și începu să suspine. Această trecere neașteptată de la rîs la plîns nu făcu decît să stîrnească un hohot general de rîs. Ce ai, frumoasă Cosînzeană, de plîngi? Și străinul porni spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și neagră, de care nu mai văzuse niciodată. Mlaștina rămăsese demult în urmă și aproape că nu și-au dat seama cînd au început să urce o pantă din ce în ce mai abruptă. Nu puteau merge pe albia pîrîului, întrucît trebuiau trecute multe praguri de piatră, peste care apa se arunca în cascade. Ajunși pe un tăpșan fără verdeață, dar cu nenumărate vîrfuri de cremene de diverse culori, zăriră, nu departe înaintea lor, un perete uriaș de stîncă... Piatra Domniței! Am ajuns la Piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]