2,626 matches
-
unde se executau lucrările cele mai secrete. Armstrong își spuse numele venusianului de la ușă, apoi îl prezentă pe Gosseyn. Omul, care rămăsese așezat până atunci, se ridică și întinse mâna. - Mă numesc Elliott, zise. Se întoarse spre un birou din preajmă și strigă: - Hei, Don, cheamă-l pe doctorul Kair, A venit Gilbert Gosseyn. Gosseyn nu așteptă sosirea doctorului Kair. Ce avea el de spus era prea urgent. Repede pomeni de atacul ordonat de Enro. Aceasta produse un efect considerabil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
până la cea mai apropiată bază. Gosseyn încuviință. Acum închise ochii. Imaginea schimbătoare a zonei memorizate apăru, precisă, clară. Când deschise ochii era la bordul aerulotei. Nu se mișcă imediat, dar, nemișcat, primi senzațiile. Un flux nervos liniștit emana de prin preajmă. "Servitori, se gândi, ocupați mereu cu sarcinile lor." Se uită afară. Sub ei se întindea o câmpie plată. Departe pe dreapta întrezări luciul apei. Sub ochii lui, marea dispăru. Aceasta îl făcu să se gândească la ceva anume. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
stare rea. Și scăpam de acasă, ceea ce e bine de tot în zi de curățenie mare. Argintăria o s-o frec la întoarcere. Trăsura verișoarei mele ne aștepta la intrare și m-am uitat să nu fie și birja lui prin preajmă, fiindcă m-am învățat s-o recunosc de la distanță, s-o decupez din tapetul străzii. Nu știu dacă speram s-o văd sau, dimpotrivă, mi-era groază să fie așa. Nu, nu era, însă i-am văzut urmele în zăpada
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
casele lor, încercau să-l mai înveselească invitându-l pe la ele, dar el prefera să stea singur cuc, prizând tabac printre amintirile lui, în locul care încă era umplut de toate micile ei gesturi. La început nu suferea nici un om în preajmă, cărțile de vizită rămâneau fără răspuns pe tăvița din hol, acum, încet-încet, se mai uita pe ele și se îndura să răspundă. Cam un sfert erau cu da, trei sferturi cu Iertare..., poate cu alt prilej. Vizita lui Costache îi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ochii i se îndreptară rugători spre oamenii care, doar cu câteva minute înainte, îl ovaționaseră. Oameni a căror prezență îl încântase și-l legănase în iluzii... Era imposibil să se facă ceva împotriva lui câtă vreme se aflau ei în preajmă. Se întoarse gata să se repeadă la grăsan, dar, deodată, rămase țeapăn când îl înșfăcară niște mâini violente, în timp ce altele, încă și mai huliganice, îi scotociră buzunarele, ușurându-l de tot câștigul. Ca de la o mare distanță, îl auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
părea albăstruie sub becuri și nu era lună, doar scame de nori, pe un cer de sticlă afumată. În curând, o zări doar ca pe o scânteie, la capătul țigării aprinse, dar îi simțea felul de a-i sta în preajmă, precum o tigroaică în ierburi. Ea nu tremura, nu o pătrundea frigul și nici nu simțise, ca el, că bezna lichidă a nopții aceleia fără lună i se scaldă în oase. De aceea, când îi vorbi iarăși, după o tăcere
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
peste propria durere de vintre, iar strânsura din mațe îl dobora. Cel mai des i se întâmpla la sfârșitul zilei de lucru, când tot ce i se părea prietenos amuțea și o tulburare necunoscută începea să frământe câmpul, liniștea din preajmă, obiectele. Prin benzinărie trecea doar câte un șofer de camionetă, iar garajul era închis. Nu era nici dimineață, nici noapte, ci doar lâncezirea istovitoare a timpului scurt dintre asfințit și căderea nopții. Atunci demonii lumii treceau prin el precum peștii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gazonul. — Poate nu l-ai udat? Dar Omar făcea pe misteriosul. În septembrie, când căldura se mai stinsese, peste locul în care nu crescuse nimic așezase lespezi de râu și pusese nisip. Comandase pietrarilor care ciopleau cruci în sate din preajmă o masă cu două bănci, apoi o scăriță de calcar, răsucită și cizelată, care arăta ca un obiect prețios în lumina după- amiezii. — Tu de-a ce te joci? întrebase Mémé, pentru care se terminase vacanța și nu mai putea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
când în Canada, când la Paris și își publicase memoriile, unde spusese tot ce avusese de zis. În plus, în Iran, plătise tributul propriei libertăți. Făcuse închisoare și, până în clipa exilului, își expusese copiii și rudele, pe toți cei din preajmă. Fouad, tânărul ei cumnat, de asemenea un avocat bătăios, fusese executat la Evin, fără probe, sub pretextul că ar fi făcut parte din „Mujahedinii poporului“. Și atunci, pentru ce ar mai fi zâmbit Ebadi? Leclerc își înălță ochii și își
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
De câte ori trecea pe lângă Zet, Maradona șoptea: „Vedea-te-aș cal de dric!“ pe când mezelarul zicea scrâșnind: „Cârnați și salam să se- aleagă din crupa ta de piază afurisită!“. Se credeau amândoi urmăriți de încurcături și necazuri dacă Zet apărea prin preajmă când aveau treburi. Omar se-ntrista, fiindcă el îndrăgea armăsarul și, alături de mâța Eleonor, îi părea un spirit al lanurilor, al „grădinii arabului“ și al întinsului cvartal de case. — Smintiți superstițioși! spunea Veterinara, priponindu-l sub nuc, tocmai ca nici
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
totul alt timp și o izbitură sau o explozie îl făcu să se clatine și să se lovească de peretele de ciment. O simți pe Duchesse ridicându-se pe picioarele de dinapoi. Nechezatul ei sparse norii și aduse lume în preajmă. Îi simți apoi tropotul înnebunit și se liniști că e teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
umeri. ― Zugrăvisem și am fost nevoită să dorm două nopți la Marin... Ciudățeniile Melaniei m-au izbit chiar de la început. M-am și speriat! Obișnuiește să-și vorbească singură, ca și cum s-ar adresa unui copil, ori de câte ori nu e nimeni în preajmă: "E timpul să te culci, draga mea", "Vai, Melania, ce distrată ești" etc. Încolo, pare o femeie de treabă. Blândă, îndatoritoare. ― Pare, într-adevăr... Și domnul Matei? ― Sculptorul? O mică lichea. Nu s-a sfiit deloc să-mi facă curte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în privința locului unde îi lăsase pe ceilalți. Era conștientă de faptul că își simțea inima rece și necruțătoare. Întotdeauna se purtau așa cu ea oamenii care erau morți de frică. Avu o senzație de scîrbă, de parcă ar fi avut în preajmă o grămadă de murdărie. De fapt nici nu conta prea mult dacă asemenea oameni trăiesc sau mor. Șovăi în ciuda logicii simple și a impulsului și mai simplu de care era nevoie. Îi trebuiră cîteva secunde pentru a-și da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
are intenția să se lase de fumat. și-a dat seama că în caz de rșefuz urma să fie atacat de acei indivizi destul de periculoși. Era un indiciu că în acea noapte și la acea oră ei se găseau în preajmă, adică în zonă. Intenșificându-se cercetările și verificările s-Așajuns la concluzia că autorul principal este Croitorul Ioan zis Busolid fiind ajutat de băieții lui Roibu, Tănase și fratele său minor Ion, care era elev la Șșcoala Militară din șibiu. Lovitura mortală
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și de ce și-Așales un loc de odihnă atât de însolit. Așa a aflat că era vorba de un tânăr, poreclit ,,bâtă’’, numele real fiind Măciucă, care întradevăr ,,dormea’’, dar somnul de veci, și încă de câteva zile, căci atmosfera din preajmă nu era deloc plăcut miroșitoare. Prin urmare, întreaga echipă a fost rechemată la ,,bază’’ și, ,,cu forțe proaspete’’ s-a înhămat la treabă, deși soarele scăpăta deja pe după Măgura Odobeștilor. Deci, identificarea victimei, informarea procurorului criminalist, fotografii, prelevarea primelor probe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
primească în atelier. În zadar m-am rugat și i-am promis că mă las de băutură. N-a vrut să audă. A preferat să-și agraveze boala de piept luptîndu-se singur cu crucile decât să-i mai stau în preajmă. L-am înjurat și l-am lăsat să se distrugă. M-am dus la Emilia și, după ce ne-am împăcat, am golit o sticlă întreagă de rom până seara. Am mai locuit la ea un timp, după care n-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după ce-și obținuse postul în cortul de tuareg al Bătrânului sau că Bătrânul ar fi trebuit să dea un exemplu convingător pentru ideile lui, să se sinucidă. Terminând de șoptit, se mai asigura o dată că nu apăruse nimeni prin preajmă, apoi se uita fix în ochii tăi, triumfător, ca să citească în ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
numai a coniac pur, neamestecat cu parfum. Cum se scula, prima grijă era să bea câteva păhărele ca să intre în normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap probabil, și începea să turuie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a folosit în mod excepțional mai ales în anii de război, în timpul cărora m-am aflat sub drapel. Toată ziua de astăzi s-a derulat sub semnul luminii solare, dar și a luminii blânde și răcoroase a albului abundent din preajmă, aducându-mi un plus de mulțumire privind existența mea cotidiană. Până la orele serii doar un telefon de la Serghei Coloșenco mi-a întărit convingerea că nu sunt singur pe lume... Ca fapt divers, iarna din părțile Bârladului e ceva aparte dacă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
monstrul parcă își trase sufletul. Salam și prietenul său Baghdadis contemplau priveliștea din fața lor. Muzeul Național de Antichități, nu demult trezoreria lui Saddam, în care abia mai încăpeau nestematele Mesopotamiei, era acum larg deschis. Nu se zărea nici un gardian prin preajmă. Poliția abandonase de mult posturile; iar ultimul paznic își luase tălpășița la vederea mulțimii. Scurtul moment de liniște fu spulberat de sunetul unui baros spărgând sticla. La acest semn, sala fu cuprinsă instantaneu de un zgomot asurzitor, fiecare punânduse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spinare bidoane folosite de cicliști pentru apă. În amândouă era benzină. Cunoșteau cu toții planul: aveau de mers douăzeci de minute prin lanurile care aparțineau chibuțului până când puteau să-și vadă ținta. Imediat ce se vor asigura că nu e nimeni prin preajmă, se vor mișca repede și vor ieși. Ziad vedea luminile din zonă. În curând lanul va fi înlocuit de asfaltul parcării pentru vizitatori și al drumurilor de serviciu. Va fi și el luminat. Asta va fi zona cea mai periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
negocierile pe linia de plutire. Știu că poți face asta... Avatarul ei ateriza acum pe curatele străzi ale Genevei virtuale. Începu să se plimbe pe Rue des Étuves, apoi o luă pe Rue Vallin. Nu se afla aproape nimeni prin preajmă, în afară de câteva avataruri cu cap de iepure la un colț de stradă. Maggie coborî pe Rue du Temple ca să le evite. Nu-mi vine să cred, murmură Uri. Vrei să spui că tatăl meu a venit... aici? —Geneva, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
periculos să se întâlnească acolo: dacă se mai învârteau mult, erau văzuți și Miller afla imediat. Așa că îi spusese lui Nour să vină în singurul loc din hotel pe care oaspeții îl foloseau foarte rar. Dacă mai era altcineva prin preajmă, în afară de fiul lui Nour, atunci știau sigur că fuseseră urmăriți. Într-adevăr, piscina era pustie, înconjurată de câteva scaune nefolosite. Chiar când vremea era bună, nimeni nu făcea plajă cu adevărat în Ierusalim. Nu într-un asemenea oraș. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acolo fuseseră destul de mojici încât să sugereze că el însuși ar fi stricat aparatul, lovindu-l cu piciorul. Reflectând adânc la soarta jocului mecanic de baseball, Ignatius părea să fi uitat de realitățile fizice de pe Canal Street, de oamenii din preajmă și, prin urmare, nu observă perechea de ochi care îl urmăreau flămânzi de după o coloană a clădirii magazinului, doi ochi triști, strălucind de speranță și dorință. Era oare posibil ca jocul mecanic să fie reparat la New Orleans? Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de crenvurști. — Deci erai acolo? Nu-i de mirare că n-ai vândut nimic. Și-mi închipui că te jucai cu afurisita aia de pisică. — Acum, ca ai pomenit despre asta, îmi aduc aminte că erau câteva animale domestice prin preajmă. — Deci te jucai cu pisica? Nu, nu mă jucam cu pisica. Am luat-o doar în brațe s-o mângâi puțin. Era tigrată într-un mod destul de atrăgător. I-am oferit un crenvurșt. Dar a refuzat să-l mănânce. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]