2,087 matches
-
îl șâșâi, făcându-l să tacă. Ochii discipolului ei abia dacă sclipiră o clipă. Interveni și Danny - Ted cel Roșu, gata oricând să calce pe oricine pe bătături. — Ce toleranță? Despre ce vorbești? Claire se juca cu bricheta. — Norm se precipită ușor, iar pentru un pasionat al boxului a citit prea multe despre Gandhi. Ted, Norm e nerăbdător. Și eu sunt nerăbdătoare. Începuse să se lanseze o anchetă a marelui juriu, un fel de CCAA în miniatură, însă acum se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unor jurnale mai vechi, cărora nu e exclus să le vină rândul, fie pentru a fi aruncate la coș, fie pentru a lua, la rândul lor, calea cititorilor. La buna revedere! Bacău, 3 mai 2012 1 Iunie 2012 Sunt din ce În ce mai precipitat. Au rămas doar trei luni până la plecare și Încă nu am rezolvat multe din cele pe care mi le propusesem. Stivele de ziare au rămas aceleași, cărțile nu s-au Împuținat pe rafturi, deși am donat 75 de exemplare, Însemnările
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
sau să fie informate despre persoanele care vor adopta copilul/copiii lor. De asemenea, tot în această perioadă un număr mare de copii adoptați după primul război mondial, ajunși adulți, încep să-și caute originile, împinși de o nevoie, adeseori precipitată de evenimente precum căsătoria, nașterea și creșterea propriilor copii, de a-și cunoaște părinții. Acum apar și primele rapoarte ale studiilor realizate preponderent de psihologi începând cu anii 1930, care demonstrau că o serie de copii/tineri adoptați au eșuat
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
apoi ea s-a curățit de impuritatea ei și s-a întors acasă. Femeia a rămas însărcinată și a trimis să i se aducă la cunoștință lui David, zicând: Sunt însărcinată” (2Sam 11, 2-5). Iată cât de rapid David se precipită. Cum se întâmplă în astfel de cazuri, din glumă în glumă: dintr-o glumă David merge pe terasă, așa, pentru a lua puțin aer. Probabil se gândește: „E o glumă, eu, la o asemenea vârstă, de ce să nu stau să
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
a fost nevoit să plece. Gravitatea situației l-a obligat să-și caute șansele în alt domeniu, cel artistic și din anul 1961 devine corist la Teatrul Muzical din Galați unde soția sa Iulia, era secretara muzicală. Evenimentele s-au precipitat și soția sa Iulia, prin meritele profesionale evidente, a obținut postul de asistent la Conservatorul „George Enescu” din Iași, unde a lucrat împreună cu foștii săi profesori ieșeni de la Scoala medie de muzică: Constantin Constantinescu, George Păscu, Achim Stoia. În situația
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
că Basarabia nu a aparținut niciodată României, nefăcându-se nicio referire la Bucovina, deși această provincie se unise cu Statul Român la sfârșitul lunii noiembrie, 1918. Pe plan european, după venirea lui Adolf Hitler la putere (anul 1933), evenimentele se precipită. Numai după 22 de ani de pace, de la Unirea Bucovinei cu România, la 23 august 1939, Joachim von Ribbentrop, șeful diplomației germane și Viaceslav Molotov, comisarul afacerilor externe sovietice semnează, la Moscova, un Protocolul Adițional Secret, care a însoțit Pactul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
un cufăr și niște geamantane, urmați de un tânăr ofițer, soțul sau poate o rudă a doamnei... Intrăm, totuși, înăuntru în timp ce uluiala făcea loc panicii... în camera mare totul era pe dos; nimic nu era la locul ei. Copiii se precipitau în mijlocul camerei spre movila mult mărită de jucăriile scoase din dulapurile acum larg deschise și golite de toate cele altele prohibite, pe care aveam dreptul până atunci să le vedem doar cu ochii nu și cu mâinile... Impresia de „lume
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
mai înțelegi efortul fluturilor matinali, cu praful aripilor umezit... O dimineață leoarcă de rouă, prin care treci pierdut... însoțit doar de îngerul tău ocrotitor... dânsul în urma ta, la numai câțiva pași, simțindu-i răsuflarea parfumată în ceafă, caldă, mângâitoare, uneori precipitată de emoția limpede a clipei. E de ajuns să întorci puțin capul, pe furiș, și-l zărești... cu ochii uimiți, mari, parcă speriat de materialitatea fragedă a frumuseții lumii acestia... Și atunci înțelegi că și tu îl aperi pe el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
preocupau pe toți. Se apropia acum data definitivă a concertului. Mijea a primăvară. Maxențiu trimitea mereu cuvinte tainice și înflorite, și doctorii buletine pesimiste. Vindecarea era exclusă, firește, și prelungirea chiar devenea problematică. Accidentele funeste erau destul de previzibile. Cașexia generalizată precipita deznodământul. Deși starea fizică a bolnavului era aparent blajină și cea morală excelentă, familia trebuia să se aștepte la orice. Printre unduierile muzicei de Bach tristețea se strecura Elena era în timpul din urmă cam nervoasă, probabil clin cauza concertului apropiat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
inițiativă proprie șoferul coti pe șosea și reluă mersul ritmic mai neted încă, pentru că era ceva mai accelerat. Impresia de scufundare dată de viteză Elena o simțea cu corpul ei mereu mai părăsit pe perine. Subt acea lîncezime ceva se precipita în ea undeva, într-un adine. Marcian sta drept, rigid, cu capul înainte, cu ochii pe vidul distanței. Elena mișcă puțin picioarele încurcate în pledul lunecat. Marcian se aplecă și i-1 ridică mașinal. Fără să-și dea seama, mina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
atunci s-ar fi întors spre dînșii! ... Cu privirea înfiptă ca un junghi în spatele de manechin, Marcian căută a-1 pironi pe loc, pe când ritmic mâna i se închidea și deschidea pe dezmierdarea genunchiului viu. Acum, viteza nu se mai precipita în Elena. Din adâncul ei voința urca fermă, sigură de ea însăși. în Marcian era un vid, un abis al voinței, în care se azvârlea cu îmboldirea puterilor toate. A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rezistent decât oricare altul cu care avusese de-a face: își păstra forma inițială. Moleculele lui erau monoatomice, dar aveau o organizare neobișnuită. Una din ușile sălii mașinilor se prăbuși deodată spre interiorul sălii. Corl auzi strigătele oamenilor care se precipitau înăuntru. Nemaiîntâlnind nici o stavilă, flăcările țâșniră înainte. Pardoseala sălii mașinilor începu să șuiere, parcă protestând împotriva focului care mistuia metalul. Corl auzea cum zgomotul acela amenințător se apropie. Încă un minut și oamenii aveau să ardă ușile subțiri care despărțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
atacatorii păreau să o ignore - că sistemul nervos al omului nu putea fi dirijat de altcineva decât cu ajutorul unui encefalostat sau al unui aparat asemănător. Din ceea ce era cât pe-aci să pățească el însuși, deducea ca ceilalți oameni fuseseră precipitați într-un somn adânc, sau că, din pricina halucinațiilor, nu mai știau ce fac. Nu-i rămânea decât să se ducă pe puntea de comandă și să activeze scutul energetic al navei. Oricare ar fi fost sursa atacului - fie o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de propagandă, menită să-i obișnuiască pe membrii expediției cu ideea că ar trebui să rămână în spațiu încă cinci ani peste termenul fixat inițial." După ce transmise și acest mesaj, Grosvenor telefonă la biroul doctorului Eggert. Evenimentele păreau să se precipite într-o cadență mai rapidă decât prevăzuse el. Peste vreo zece minute, doctorul Eggert sosi cu trusa lui și începu să-l examineze. În clipa aceea, se auziră pași pe coridor, iar peste alte câteva clipe Kent intră pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
însă cu un plămân de aer proaspăt și cu speranța că voi rezista până la parter. Decizia de a nu părăsi liftul venea și datorită timpului petrecut la etajul treizeci și opt, când, probabil, fiind ora de plecare tot building-ul se precipita către ieșire. De aia am petrecut vreo cincisprezece minute așteptând un lift mai gol în care să încap și eu, de aia suna soneria de suprasarcină când, deși era evident că nu mai încape nimeni, eu tot încercam să mă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
știe că el e Alexandru Hriavu, dar acceptă jocul (de ce-l acceptă? ...nu știe, pentru că era ușor. Ușor? Da, amuzant, într-un fel neverosimil și totuși fermecător, atât de... De Alex. ...da. De Alex.). — Mai departe. Mai departe lucrurile se precipită. La început e o vacanță și pe urmă o aventură și pe urmă și mai mult și pe urmă vaporul, ei doi iau vaporul... — De ce? ...iau vaporul, noaptea, și el îi povestește, îi povestește încontinuu, până când ea se sperie și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lavandă când cuvintele își luaseră locul printre cireșe... Există un vas... se cheamă Thule. Caută mereu fur nizori. Plătesc bine. Și știu că tu... voi aveți nevoie de bani... Dominique ridică o mână ca într-un „nu“, dar François se precipită, cuvintele lui o prind la marginea refuzului și o țin strâns, să nu cadă, zboară pe lângă paharul cu șerbet și nu, nu se pierd în grădină, rămân acolo, pe masă, între ei doi, stingheri. — ...știu! Nu te grăbi. Isabelle și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Se opri, apoi continuă întrebând:) Ce probă? Ea păru să nu-i fi auzit întrebarea. ― Nu fi atât de categoric ― îi zise, cu voce scăzută. N-am fi putut opri atacul. Un avertisment n-ar fi făcut decât să-l precipite. Și în fond, pe cine să punem în gardă? Venus n-are un guvern. Sistemul său de detectivi, de magistrați și comunicații se află sub controlul bandei. Ar fi trebuit concepută un fel de alarmă generală, și Eldred și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îți voi relata câte ceva înainte de a le așterne pe hârtie... În ce mă privește, voi încerca să fiu la înălțimea subiectului. Așa că scuză graba, rămâi cu bine și urează-mi succes și bună sănătate pentru amicul 512. În deplasarea mea precipitată către Lalelelor 14, am mai evitat două tentative ale altor cunoștințe de a mă abate către o terasă, cărora le-am motivat refuzul prin invocarea unei întâlniri cu o doamnă din conducerea mișcării feministe Armonia domestică, pe care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un mod urcător de a exista. Cînd vor cunoaște vor poposi acolo și nemaiavînd să știe nimic, nu o vor mai dori. Să trăiești fără a cunoaște înseamnă să nu trăiești de fel. Iar tu alergi, vrei să stii, te precipiți în a-ți consuma viața.” V. tînăr zîmbesc ascultîndu-l pe Doctor. Mă amăgesc cu gîndul că, totuși, nu caut nimic. Poate că am găsit și mă prefac doar a căuta. V. din spital, aproape că mă amuză incertitudinea oscilantă a
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
poți rezista în nebunia asta?” Sună neliniștitor ce mă întreabă el. Știe prea bine că trupul ca și sufletul își sintetizează singur propriile morfine ce-i abolesc chinul. Știe că nici o durere nu poate dura o veșnicie. Cel mult, poate precipita o moarte. „-Nu-i strigător la cer?” -îl întreb la rîndu-mi. „-De ce să tresari doar cînd și cînd, luminat de descărcarea visului tău otrăvit de respirația morții, la urmă, cînd se termină totul? De ce, cînd durerea asta tremură în tine
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Cred în unica și singura durere, de neîmpărțit, atotputernică și fără sfîrșit care, cuprinzîndu-ne, ne va mîntui.” Trupul din pat tresare. Vorbește. „-Apă! Apă!”spune el. Și imediat o soră îmi umezește buzele cu un tifon. Se strigă. Stetoscoapele se precipită spre pieptul meu și în încăpere intră medici pînă acum necunoscuți. „-Inexplicabil!”-găsește unul din aceștia. „-Va fi halucinat căci creierul lui doarme iar aparatele indică a nu se fi întîmplat nimic. Sau, am halucinat noi?” V. tînăr și, totodată
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
își schimbă poziția. Un bîzîit se aude strident. Văd: nimicul e totul. Numai căldura Cuvîntului se simte apărînd. Îi recunosc forța care, deodată, capătă sens. Totul se umple din neant. Nimic nu s-a cristalizat. Nimic nu s-a putut precipita din gol, ci o explozie de sens a reușit acoperirea. Și stau alături acum, înfrățite, învolburate, cea mîngîiată de cuvînt, lumina, și întunericul cald și protector, substanța cea încă ne-bine-cuvîntată. Mi-e dragă strălucirea. Mi-e dragă bezna nopții protectoare
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
din grămăjoara de cenușă, apar niște mâini Împreunate, ce imploră Îndurare. Nu sunt două, ci mai multe, care tremură În lumina amurgului. Deodată se stârnește vântul și le acoperă cu nisip. - Niște mâini? murmură cu gândurile duse Mașa. - Exact, se precipită Extraterestrul. Întâi o pereche, apoi două, apoi o infinitate de mâini, fumegă În amurg ca niște cârpe... Cam asta-i cu credința, conchise el. - Și acum, Îndrăzni Mașa, la voi nimeni nu mai crede În Dumnezeu? - Nimeni, spuse calm vizitatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
e urât și vine să-mi țină companie... - Ce mai damă de onoare! exclamă surâzând Extraterestrul, după care adăugă, chipurile-n glumă: Parcă văd că apare În curând și un țap ispășitor prin preajmă... - N-am nevoie de așa ceva, se precipită gazda. Pute de la o poștă... - Uneori la casa omului e nevoie și de câte un țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]