3,896 matches
-
ori În cealaltă. Și-i imaginează pe Melville și Whitman aplecați asupra unui glob de cristal, privind la momentul facerii. „Răul“, rostește Melville. „Dragostea“, izbucnește Whitman. Wakefield Își scoate pixul și mîzgălește ideea pe un șervețel. O să o Înglobeze În prelegerea lui despre „Bani și Poezie (cu un ocol prin Artă)“, un discurs pe care nu l-a scris Încă, deși va trebui să-l rostească În mai puțin de treizeci de ore. Întotdeauna ideile Îi vin la plesneală, din cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Întotdeauna ideile Îi vin la plesneală, din cărți, articole de ziare, conversații la care trage cu urechea. „Aparțin școlii lui Ted Berrigan, de abia aștept să aud ce o să spun“, le spune el oamenilor care Îl angajează pentru cîte o prelegere. Ted Berrigan a fost un poet din New York și un vorbitor de geniu care se ghida În viață după o maximă atribuită unui alt poet, Tristan Tzara: „Întreaga gîndire ia naștere În gură“. Ăstimp, Zamyatin este absorbit de admirarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ce le-ar mai trebui? Ivan le Împărtășește Încîntarea, dar pentru Wakefield nu e atît de simplu. Își imaginează șir după șir de dinți de un alb amețitor umplînd o imensă sală de conferințe. În mod ironic, el ține o prelegere despre evoluția omenirii și dezvoltarea dinților. La Începuturile sale, omenirea avea dinți puternici și mînca rădăcini și scoarță de copac. Apoi, unui număr mic de aleși le-au crescut colți care puteau sfîșia carnea. De aici a pornit un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
către Wakefield, ca și cum simplul fapt că el Îi privise sînii ar fi produs această coincidență. Pentru o clipă, Wakefield intră În panică. — Doamne, nu lor trebuie să le vorbesc, nu? Nu, Îl liniștește Maggie. Panica dispare. Uneori pierde șirul. Atîtea prelegeri, atîtea orașe. Azi, oriunde te-ai duce, n-ai cum să scapi de convenții. Își cîștigă traiul de pe urma lor, dar se simte ca și cum ar pluti pe creasta unui val din ce În ce mai mare. Chiar și orășelele mai mici construiesc uriașe centre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
New York, În care o duzină de tinere imigrante au pierit din cauza lipsei de stingătoare, sau aspersoare, ce-or fi fost ele, și despre cum această tragedie a antrenat apariția primului sindicat din industria confecțiilor. Nu au existat aplauze la finalul prelegerii sale și la ieșire l-au așteptat cîțiva tipi fioroși. Cu ce-am greșit, Îi șoptise femeii care Îi Înmînase cecul și Îl condusese iute spre ieșire. — Există două Asociații ale Aspersoarelor de Incendiu, i-a șuierat ea, Împingîndu-l spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
complexă și delicată, depinde cum e scrisă, cu majusculă, sau dacă o folosești ca substantiv sau ca adjectiv și de miliarde de alți factori la care s-a gîndit Îndelung dar care nu sînt ușor de explicat pe loc. Subiectul prelegerii de mîine pare dintr-o dată mai puțin evident, chiar crud. Ei n-or să Înțeleagă despre ce vorbește, iar el nu Își poate reformula Întreaga gîndire despre artă și viață pentru a răspunde nevoilor sufletești profunde ale orașului companiei. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
colegiul cînd avea douăzeci de ani, pentru a călători prin Europa. Marele lui Turneu a avut ca temă fantomele și Wakefield spera să poată localiza cîteva În vechile lor bîrloguri. În Paris, a participat la cursurile de arhitectură de la Sorbona. Prelegerile erau adevărate palate baroce, Întortocheate și fără de sfîrșit. Dar purtînd ferm În minte un anumit Paris literar, bîntuia noaptea pe străzi, intrînd În comuniune cu sufletul bătrînelor clădirilor. Realitatea nu se potrivea (chiar și noaptea) cu harta sa mentală; În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
meu a plecat la colegiu, iar surorile mele și cu mine am plecat În New York. M-am Întors ca să supraveghez vînzarea fermei și am sfîrșit prin a fi angajată la departamentul de relații publice al Companiei. Acum sînt șefa departamentului Prelegeri & Evenimente. Mi-ai văzut puștoaica aseară, iubita mea, lumina ochilor mei... Tu? Însurat? — Am fost. Wakefield nu vrea să intre În amănunte. Nu-i place direcția pe care o ia conversația; nu va duce decît la o mulțime de platitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu-și găsește liniștea. În seara asta va trebui să le spună oamenilor din acest oraș al Companiei ceva pe care să-l creadă și el, și ei. — Și acum, „Despre Bani și Poezie (cu un ocol prin Artă): O Prelegere“. Doamnelor și domnilor din clasa excesiv muncitoare: În ramura mea de activitate, care nu se aseamănă cu nici o alta, poți să spui ceva foarte spontan, ceva ce-ți trece prin minte, și apoi să petreci ani la rînd Încercînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ascunziș la altul. Dimineața se strecura afară și se Întorcea În camera sa de hotel pentru un somn scurt și un duș. Făcea În așa fel Încît să Își fixeze Întîlnirile cu gazdele sale numai după-amiaza și să-și țină prelegerile numai seara. În timpul călătoriilor deosebit de lungi, Wakefield uita ce făcea nevastă-sa și ce fel de viață ducea el acasă. Apoi a petrecut șase luni de gheață În zona arctică, trimis de National Cartographic. Într-o seară, bea vodcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de usturoi și pîine proaspătă Îmbibă aerul, combinîndu-se, nu neplăcut, cu buchetul postcoital al lui Wakefield. Unii din tipii de la Companie sînt deja acolo, inclusiv Paulee și, uimitor, Farkas. Farkas poartă aceeași haină pe care a purtat-o și la prelegere, dar Paulee, proaspăt ras și masat, strălucește rozaliu Într-un pulover de cașmir albastru. Mai sînt două femei elegante și un bărbat asiatic cu capul ras. Wakefield este prezentat adunării și strînge o mînă Îngrijit manicurată aparținînd unei femei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rîde, așa că oferă și el adunării un zîmbet tîmp. — Las-o baltă, Sherrill, spune Paulee. — Încîntător, desigur. Wakefield vrea s-o Întrebe pe Sherrill de unde a scos ideea ca el ar fi un rahat, dar apoi Își aduce aminte de prelegerea de aseară. Probabil femeia are dreptate. Dețin foarte multe opere de artă, continuă Sherrill neabătută, și privesc asta ca pe o sursă de plăcere, Înainte de toate, și de abia după aceea ca pe o investiție. Cumpăr operele unor artiști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru că fusese prea ocupat cu vorbitul. Așteptînd să se urce În avion, Wakefield Își verifică mailul. E unul de la Mariana: „Aud că vii În orașul meu. Sună-mă, avem de discutat.“ La dracu’, poate a văzut reclamele din ziar la prelegerea lui. Mariana s-a mutat În Wintry City după ce s-au despărțit, cînd a decis, după ce ani de zile și-a negat rădăcinile, să reia legăturile cu trecutul: ceea ce a atras-o În oraș pare să fi fost marea comunitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu o dovedise nimeni, niciodată. A sfîrșit prin a declara că este el Însuși un membru al unei astfel de comunități și că propria-i existență stă mărturie existenței lor. Se temuse, În acea primă ocazie, pentru onorariul său. După prelegere, gazda sa, În al cărui buzunar dormea cecul, i-a strîns mîna cu evidentă emoție. Nu numai că nu-l crezuse nebun, dar fusese cu adevărat mișcat. Dacă ar fi avut două cecuri În buzunar, i le-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la vremea ei, și America Jacksoniană. Asta Îl făcea pe Wakefield să se simtă Încă și mai mult un șarlatan. Așa că a Încetat să mai accepte comenzi de articole și a Început să se gîndească la retragerea treptată din circuitul prelegerilor. Planul său părea rezonabil, dar Wakefield Încă era măcinat de un rău necunoscut. Se dusese la doctor. Nu e nimic neobișnuit, Îi spuse doctorul, prescriindu-i un nou medicament anti-anxietate. Toată lumea ia din astea În zilele noastre, l-a liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mesaje, ștergînd obișnuitele promisiuni paradisiace: Viagra, alungirea penisului, mărirea sînilor, pilule de slăbit. Renunță cît ești Încă În frunte, Își spune Wakefield, În timp ce se urcă În avionul care-l duce departe de Typical. Acesta va fi ultimul meu turneu de prelegeri. Încheiase cu succes (și fără Viagra) prima etapă, iar următoarea ar fi trebuit să fie floare la ureche. Cea de-a treia și ultimă apariție Îl Îngrijorează, Însă. În afară de faptul că trebuie să participe la o petrecere pentru onorariul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de lînă (mulțumesc, Zelda), cu o cană de cafea foarte neagră În mînă, Wakefield o așteaptă În holul hotelului pe Susan, legătura lui de la Muzeul Artelor lumii. Are senzația că o și cunoaște, pentru că au schimbat mesaje pe e-mail despre prelegere, iar mesajele au devenit pe zi ce trece mai prietenoase și mai pline de mărturisiri. Știe că e de origine sîrbo-croată, la a doua generație de americani, o fată care s-ar fi putut numi Fatima sau Nina, dar căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de simpatie și ochii ei negri se umplu de recunoștință. Diavolul se evaporă. Și prezența femeii mai În vîrstă este, de asemenea, mîngîietoare. Pare că, În felul ei Înțelept, acceptă violența, umorul și contradicțiile. Wakefield Își propusese să rostească aceeași prelegere ca În Typical, considerînd că „Banii și Poezia (cu un ocol prin Artă)“ era o temă suficient de universală pentru a putea prinde oriunde În America, dar acum știe că nu va merge. Aici, relativitatea valorilor Își pierde contextul; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
brutal. Lucrurile au fost dintotdeauna oarecum amestecate, acum sînt doar mai... rapide. Îmbătrînești și nu mai poți ține pasul cu ele, asta-i tot. Ca și mine, de altfel. Bătrîn și prost. Oricum ar fi, nu am nevoie de o prelegere. Pot să fac asta și singur, mulțumesc frumos. Ceea ce trebuie să știu este cînd ai de gînd să tragi cu blestematul ăla de pistol de start ca să pot să mă apuc serios de treabă. E rîndul Diavolului să rîdă. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Libre cît timp Castro Încă mai trage din trabuc. — Toate băuturile lui sînt servite la pachet cu cîte o predică, zice arătarea, trage un fum și tușește. Taie vîrful trabucului și și-l reaprinde. Un bar nu e sală de prelegeri! strigă către barman. — Nimeni nu ți-a ținut ție vreo predică de să se prindă de tine, Alferez. Alferez se Întoarce să se uite la Wakefield. — SÎnt aici de cînd au curățat deșertul de familia Manson. De atunci a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se ridică să-i strîngă mîna, dar Redbone Îl Împinge Înapoi pe scaun. — Manîncă, manîncă. Nu am nevoie de un public flămînd, Îi spune lui Wakefield. De obicei și Wakefield simte același lucru, deși el personal nu mănîncă niciodată Înainte de prelegeri. Chelneri În tunici aleargă În jurul meselor, umplînd paharele cu vin. — Cum Îți place avgolemono? Îl Întreabă doamna Redbone pe Wakefield. Se spune că a fost servit prima oară la o masă la Aristofan, după ce acesta scrisese o piesă despre Întîlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prea rapid. Mă omori, Wakefield! Wakefield nu știe prea bine la ce se referă Redbone, dar cu siguranță e vorba de el sau măcar de opiniile lui. — ți-am citit materialele, am chiar niște transcrieri ale unor, cum le spui, prelegeri? de-ale tale. „Lumea materială dispare“, ha? Cred că ți-ai pierdut mințile. Nu știe ce să spună. Și-o fi pierdut Wakefield mințile, dar tot se Întreabă unde vrea omul ăsta să ajungă. SÎnt aici ca să ascult, așa cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
raport, și e evident că Îl cred pe Wakefield nebun de legat. Wakefield nu are altă opțiune decît să se mute la hotelul de vis-a-vis, luînd cu el numai ce ar putea căra dacă ar pleca În afara orașului pentru o prelegere. Femeia de la recepție Îl știe după figură și Îl Întîmpină cercetător: — Nu locuiești peste drum? Wakefield Îi Întinde doar cartea de credit și ea Își ia din nou masca obișnuită de discreție absolută. Lucrează de mult În industria hotelieră. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ale lui Densusianu despre „sufletul nou în poezie” sau despre „sufletul latin și literatura nouă”, susținute la „Sala Liedertafel” din București, vor fi adunate pentru prima dată în volum în 1910 și introduse, cu începere din 1905 (1905-1906, 1914-1916), în prelegerile sale de la Universitate despre literaturile romanice. După 1908, literatura simbolistă - diseminată de mult și în publicații ostile - se manifestă, mai mult decît la Vieața nouă, în interiorul „revistelor de poezie”, organizate sub forma unor „antologii” reprezentative, polemice față de gustul oficial și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Emilian: freudismul nu a fost „greșit înțeles” de avangardiștii români, iar arta avangardistă nu e, propriu-zis, „clinică”, ci doar o „răstălmăcire” a teoriilor freudiene... În cursul anului 1932, Gh. Adamescu susținuse - pe aceeași linie de ostilitate conservatoare - o serie de prelegeri la Universitatea „Ateneului Român”, pe care le va publica într-o broșură de 27 de pagini (Curente moderniste în literatură, București, Imprimeriile „Independența”, 1933). Pătrunderea avangardei în citadela universitară va fi marcată peste cîțiva ani de Cursul de poezie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]