2,230 matches
-
ca pe un cîntăreț la armonică, ca pe un mare colecționar de destine. Carnavalul se tîrăște aidoma unei lehuze uriașe prin oraș. Pe mîinile clovnului se usucă sîngele bătrînei omeniri. LÎngă taverna lui Iani Îmi dictez testamentul, de sus se preling anevoios lacrimile celor celebri, Împroșcînd taverna, mușterii și pe toți poeții licențiați care beau și beau pe tăcute sub copacul alb, beau nemușcați Încă de vipere, beau doar În dezvățul de dumnezeu. Îmi dezmoștenesc din cînd În cînd mîinile. Și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mîine trebuie ca numele meu să miște pendulul, să rupă sigiliile ultime ale mașinăriei care-mi ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
uitasem că dorisem să vină o ploaie. Priveam ceasul de pe peron. Nu știu ce vroiam să văd, căci ora era aceeași, numai minutarul se învîrtea, ca de obicei. Undeva în acoperiș se făcuse o spărtură chiar deasupra ceasului și prin ea se prelingea o șuviță de apă. Deodată, dintr-un impuls pe care nu mi l-am putut stăpâni, m-am repezit la marginea peronului, am luat o piatră și am aruncat-o în geamul ceasului făcîndu-l țăndări. Mă așteptam să se oprească
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nu scotea o vorbă, dar mă privea într-un fel care mă scotea din minți. Luase o floare și o mângâia, dar o mângâia obscen. Parcă îi simțeam mângâierile, iar dorința mușca și mai dureros din mine, în vreme ce ea își prelingea mâna pe tulpina florii fără nici un echivoc în nerușinarea gestului, privindu-mă fix cu ochii mari, rotunzi și perfizi. Mă smulgeam să-mi rup legăturile și nu puteam. Deodată am auzit pași și a apărut îmblînzitorul cu fruntea teșită. Ajungând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
noi, dându-i o culoare aurie. Florile din grădină par a fi pictate cu ulei de trandafir atât de înmiresmat. Culorile lor maiestuoase par a fi niște bijuterii care ne fac să devenim melancolici. Iarba mângâiată de rouă care se prelinge pe trupurile lor verzui și delicate te face să crezi că trupurile lor blajine ar plânge cu lacrimi de diamante. În grădină este un copăcel ce împarte vise cu miros de flori de măr care te-ar primi bucuros în
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
așezările omenești, solul, apele, plantele...! Cei ce nimereau însă pe vreo casă sau pe vreun copac, aveau existența prelungită cu încă vreo două ceasuri. Eu am avut norocul de a cădea pe un acoperiș; dorind să cunosc oamenii, m-am prelins ușor pe geam și, timp de câteva minute, am putut vedea în interiorul unei case în care era lumină. Înăuntru era o fetiță care picta. După ce a terminat, a vărsat nepăsătoare apa murdară în chiuvetă și a lăsat robinetul deschis
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ocupat locul, mi-am legat, liniștit, centura de siguranță. În jurul meu se amestecau zgomotele: râsete, pălăvrăgeală, vibrația motoarelor. Totul pe muzică, o melodie moale, acasă anume pentru a ne relaxa angoasele. Întreg universul colcăia de apă, pe hublourile avionului se prelingeau picături mari și, așteptând decolarea, mi se părea, cumva, că Dumnezeu se uita la noi ca la peștii dintr-un acvariu. Apoi, ploaia a rămas undeva jos, unde continua să plouă, in timp ce avionul se apropia de flacăra albastră
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un deget jos țigara ținută de Lică încă slab în colțul gurii. Se făcu că nu aude vorba pe care Lică o mestecase pe buze fără înconjur. O vorbă pe șleau, pe care Ada o auzise bine și și-o prelingea pe buzele ei roșii. Și unul și altul s-ar fi pălmuit bucuros. " Ce canalie!" gândi Ada ca un compliment. Mereu i se părea că e un tip străin și nostim, din cauza raglanului, și mereu îl regăsea cu același necaz
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
primea împrejurarea așa cum venise. Cit despre Sia, nu simțea nici o legătură de "cucoana", și în bărbatul unei mame, pe care n-o identifica bine, nu vedea decât pe ,,moșu" ca unealtă de beneficii și de răzbunări. Flirtul, din care se prelinge elixirul incestuos, tonicul pentru organisme degenerate, nu avea aci mare rol și nici iadul cu blestemele lui. Profesorul Rim flirtase la domiciliu, glumă îngroșată din imaginația lui libertină și din bădărănia Siei. Glumă agravată nu de rafinării și complicații psihologice
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se apropie? Sta astfel, bălăbănind capul și brațele ca o pendulă. Preotul, plictisit de încetineală, îi făcu un gest de invitare. Livid, Rim se apropie și aplecă de formă capul peste coroane. Printre flori picurau încet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul asudat. Lui Rim acum îi zbârnâiau picioarele ca niște coarde slabe. Se gândi la gută și o grimasă mare de nemulțumire îl urâți încă; părea lecuit de sărutări virginale: "Fecioară nesocotită!" își zise cu severitate. în spatele lui, gemenii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de Zârcenie Nuțu, capul acelei renumite familii de basme, de prin aceste intrate în istorie, de-acuma, locuri! DUREREA Viața acestei familii s-a constituit dintr-un nesfârșit șir de mai mici ori de mai mari scandaluri, care s-a prelins, printre ani, ca o nevăzută otravă. Otravă, care, când le făcea clipele dulci, când amare, când - vesele, când -încărcate de tristețe. El, Cap Alb, se tot întreba: de ce? Oare, de ce, toate astea, ca trase la indigo, ca ceva din afara lumii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
barul putea oferi,în difuzia întunericului, și la flăcăruia albăstruie a alcoolului ce se consuma, ceva, neprevăzut, și neobservat, a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu acea culoare, albăstruie, specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale tejghelei, până jos, pe podea. De-acolo, pe dedesupt, mereu alimentat, de la alte și alte farfuriuțe; flăcărui
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
neobservat, a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu acea culoare, albăstruie, specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale tejghelei, până jos, pe podea. De-acolo, pe dedesupt, mereu alimentat, de la alte și alte farfuriuțe; flăcărui albastre, se întindeau, pe jos, antrenând,în ardere, marginile lemnului. Unul dintre ospătari, când a abservat focul, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
puse mâna pe el. - Haide, moșule, scoală... Cu orgoliul rănit de împotrivire, Voicea nu voise decât să-și arate puterea. Furișă o privire către ceilalți. Cutremurat, căpitanul fixa fața plină de scursuri a bătrânului. Pe un ochi îngălbenit i se prelingea o pată groasă ; obrajii erau mânjiți ; grosul murdăriei însă se oprise pe umeri și în păr. Uriașul Voicea se închirci deodată și, într-un fel ciudat, de parcă i-ar fi fost frig, începu să tremure. - Nu i-am făcut doar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fi rupt haitul pe Bistriță. Am înlemnit. - S-a retras reghimentul, a zis unul, și noi am rămas aici. - Ba, pe toți i-a încunjurat. - Ce ne facem, măi cutare ? - Așteptăm, zice el. Deodată, dintr-un lan, începură a se prelinge, una câte una, umbre. Din burniță țârâia mereu. - Ce facem, măi Vasî ? am zis eu în șoaptă. Vasî, de colo : - Am scăpat de grijă. Ne predăm. Atunci ne-am sculat toți patru cu mânile în sus. Umbrele sau oprit și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fără să zică nimic, cele două cărți luate în ajun și așteaptă ca Julius să-i dea altele. Tot două și, bineînțeles, tot despre mări și oracole. Fără să se uite, măcar, la ele, murmură un "mulțumesc" slab și se prelinge pe ușă. 19. "Cărțile despre oracole" mi-au adus aminte de Fontenelle și de sarcasmul subțire cu care își bătea joc de preoții lui Apolo. Pe unde voi fi pus, oare, cartea? Presupun că se află undeva în bibliotecă, dar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ce-i aceea "frică de a trăi". "Depinde de cauze...", îndrăzni Julius, dar doctorul Luca nu-l lăsă să termine: "Cui îi pasă de cauze? Cu cine poți împărți o disperare?" Mai goli un pahar, își șterse picăturile de vin prelinse pe bărbie și mormăi: "Un idiot, băiete, rămâne un idiot și după ce a trecut prin rai...". Părea doborât de băutură. Brusc, se ridică în picioare, găsind chiar puterea să încerce un zâmbet tulbure: "Spun prostii. Sunt un bătrân neserios". Afară
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
satul meu". E doar "satul în care m-am născut". Lisa îmi confirmă, din păcate, ideea că progresul exterior e însoțit, uneori, de regres interior. Satul nu mai e "o lume". Are parcă orizonturile sparte. Mica sa eternitate s-a prelins prin ele și a rămas, pe aceleași temelii, o haltă oarecare din istorie. Sărbătorile nu mai sunt sărbători. Au devenit, ca la oraș, zile de odihnă. Nici măcar cârciumile nu mai sunt o "instituție". Le-au luat locul niște "baruri" rurale
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Îngădui să-i lege din nou la gît cravata neagră, cu toate că Vilma ar fi putut să se supere, fiindcă ea Îi făcea Întotdeauna nodul, un nod cum nu mai știa să facă nimeni. CÎteva picături de apă de colonie se prelinseră pe gîtul lui Julius - simțea cum Îl ard - și Îl podidiră deodată lacrimile, Încît Cinthia Îl Întrebă dacă nu voia cumva să-i schimbe cravata, dar el Îi spuse că nu și pe urmă, cînd văzu că Cinthia zîmbea ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o văzu pe Cinthia trîntindu-se la pămînt În patru labe și punîndu-și o zgardă de gît: „Hai, Julius, trage!“ Julius trase. Vilma Îi ajută să iasă din Învălmășeală, dar chiar În clipa aceea văzură cîteva picături de sînge care se prelingeau pe brațul Cinthiei, Cinthia se smulse din mâinile lor și o luă la fugă strigînd: n-am nimic! n-am nimic!, rămîi cu Julius!, mă duc la mămica! și tușea necontenit sufocată de efort. Julius n-a știut niciodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În fugă În sufragerie cînd mîna care o făcuse pe Susan să amuțească se retrăgea la locul ei, apucînd o felie de pîine prăjită. Își bău repede cafeaua cu lapte ca să plece ca din pușcă la școală, În timp ce lacrima se prelingea pe obrazul lui Susan, croindu-și drum prin brusca și neașteptata ei tristețe. N-o observă decît În clipa cînd se apropie ca să-i dea o sărutare Înainte de a o zbughi spre școală. Deodată se trezi cu un gust sărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și adăugă: iar voi gata, la treabă, să poată veni și ceilalți. Julius, care ținea sticla cu amîndouă mîinile, o duse la gură fără să-și poată stăpîni o strîmbătură de scîrbă și, murdărindu-și gulerul cu spuma care se prelingea pe de lături, reuși să Înghită două-trei guri din băutura aceea amară. Apoi zîmbi, fiindcă socotea că acum e prieten la toartă cu toată lumea de pe șantier. Libarcă, printre Înjurături admirative, Îl Întrebă dacă-i plăcuse; Julius Îi spuse că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de copii care se scăldau ore Întregi și dimineața și după-masă. Era trecut de cinci și jumătate și soarele nu mai ardea. Julius, Încremenit lîngă ea, tremura ca varga și simțea că-i pătrunde frigul În oase cînd i se prelingea cîte o picătură de apă de la umăr pînă la șold sau de la nas pînă la buric. Susan se gîndea pesemne să nu facă vreo pneumonie, se gîndea la copiii eschimoșilor sau la ceva asemănător, fapt cert e că-l iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
legătura cu bucătăria: vă rog să strîngeți și să ascundeți sticlele de whisky, mulțumesc. CÎnd Își ridică privirea și se uită de jur Împrejur cu aceeași bună dispoziție, văzu că Julius Îl țintuia acuzator. O picătură grea de sudoare se prelinse pe părul lung și negru al Armindei, udînd, cînd căzu lîngă un nasture, mătasea cămășii de culoarea fildeșului. Arminda descoperi picătura, dar, alături de ea, la un capăt al scîndurii de călcat, avea un vas cu apă pentru a stropi mătasea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu căldura soarelui, care Încă ardea pătrunzînd prin fereastră și uneori făcea să scapere scîntei În geamuri, acum cînd ea stătea lîngă fereastră și se uita din cînd În cînd, deschizînd și Închizînd mereu ochii... Picături grele de sudoare se prelingeau pe părul lung și negru al Armindei, udînd, În cădere, mătasea albă a cămășii. Ea le vedea, era ostenită; Își ștergea atunci palmele de rochia neagră și apăsa din nou fierul. Începuse să obosească, soarele asfințea, și ea Își ațintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]