2,799 matches
-
său Doina : De la Nistru pân’la Tisa Tot românul plânsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atâta străinătate. Poetul nu-i numea pe evrei ca atare, dar multă lume Îi bănuia În spatele termenilor de „străini” și „străinătate”. „Multe necazuri ne pricinuia [poemul] Doina”, Își va aduce aminte scriitorul A. Axelrad. „Băieții creștini susțineau că e vorba acolo de jidani și, sprijiniți de autoritatea lui Eminescu, ne cărau la pumni” <endnote id="(699, I, p. 224)"/>. În perioada interbelică, și intelectualii naționaliști
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numește „javre didactice”, „scîrnăvii didactice”. Oricît de grele, de neacademice, asemenea invective sînt ușoare prin comparație cu răul concertat pe care cei încondeiați astfel i l-au făcut. Violența cu care îi judecă e pe măsura suferinței ce i-au pricinuit-o. O poreclă sau o insultă nu-i tot atît de gravă ca o tentativă de linșaj profesional și moral! Scrisorile confirmă tragica realitate din titlul Universitatea care ucide, dat de prozatoarea Magda Ursache primului dintre romanele sale. Pivotul biografiei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu înțeleg total schimbarea radicală ce a făcut-o (ai citit, cred, ceea ce a scris în Cronica, despre carte) . Cum eu uit ușor, pentru felul în care se poartă acum, încep să uit de amărăciunile pe care mi le-a pricinuit adeseori dl. Ciopraga... Acum nu fac aproape nimic. Mă lupt doar cu astenia, cu insomniile, cu mine însumi, într-un cuvînt. și, desigur, observ lumea... Cîteva rînduri de la tine mi-ar face bine sufletește. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
special, era întîiul ei țel. Iar al doilea factura povestirii care încerca să împletească un comentariu (psihologic) cu o substanță epică (mărturisirea subiectului). Nici una, nici alta nu a interesat pe cronicarul de la Orizont. Opacitate? Nu aș crede. Mai degrabă iritarea pricinuită de „Hîrtii uitate”, în care a văzut (complet eronat) o răfuială a autorului cu critica, în realitate bietul autor nefăcînd altceva decît să imagineze un model pentru acel tip de critic ce-și pune o serie de probleme insolubile. În
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de dezlegare oficială pentru a traversa țara iar dezbaterea din Parlament pe această temă a dus la discursuri furtunoase și vehemente Împotriva aprobării acestei cereri venite din partea unor deputați și senatori care nu uitaseră de gravele pierderi ce le pricinuiseră trupele imperiale de-a lungul a peste 100 de ani de așa-zis „protectorat” asupra Moldovei și Valahiei, dar nici despre raptul teritorial din mai 1812 când dușmanii de la Răsărit au Înjumătățit vechea țară a lui Ștefan cel Mare și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
august a.c. Astfel, În articolul intitulat <<BÎrladul ieri și astăzi>> semnat de Constantin Hușanu, redactorul ziarului de uzină <<Rulmentul>>, În prima coloană, printre altele, se arată următoarele: <<Dar pîrjolul popoarelor migratoare și iataganele turcești, vremelnice la urma urmei, n-au pricinuit atîta rău strămoșilor noștri pe cît a făcut-o regimul burghezo-moșieresc, instaurat după falsa independență căpătată, și aceea cu mari sacrificii după 1877 (subl. În orig.) >>. Partea subliniată a fost scoasă”. Măcar din această scurtă constatare ne putem da seama
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care avea să devină prezidentul colhozului „România” la 28 martie 1974, efectuase o vizită istorică În Statele Unite ale Americii, la invitația expresă a lui Richard Nixon, cel care pe 8 august 1974 avea să demisioneze din funcția deținută, datorită scandalului pricinuit de „Afacerea Watergate”. Cu toată situația economică precară la care se adăuga și lipsa celor mai elementare drepturi ale omului precum: libera circulația, libertatea presei și a cuvântului, ș.a., lui Ceaușescu i-a crescut mult popularitatea În țară cu acest
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ocazie am încheiat prima parte a vieții mele de familist, mulțumind lui Dumnezeu pentru modul minunat cum ne-a condus până atunci, cerându-I iertare, atât Lui, cât și unii altora, pentru greșelile și rănile pe care ni le-am pricinuit, după care ne-am pus ținte noi în viața de familie, cât și în viața noastră spirituală. Nu doresc să mă laud cu ce am făcut eu în viață, ci lauda să fie a Domnului pentru că El a fost Acela
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
noastră. Adrian, băiatul meu, mi-a pregătit tot felul de materiale pe care am putut să le prezint începând de vineri seară și până sâmbată după amiază, atât fotografii cât și video. De aici au început să apară primele semne, pricinuite de răni. Am implementat un suflu nou la școala de sabat, dezvoltând studierea sistematică a Bibliei, a lecțiunii și a cărții din Spiritul Profetic, recomandată de Uniune în anul respectiv, organizând concursuri biblice săptămânale, și la sfârșitul anului am organizat
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Dumnezeu ne spune că întristarea va fi pentru puțină vreme, iar El ne îndeamnă să manifestăm har, milă și iertare unii față de alții pentru că cei prigoniți vor fi răzbunați. Persecutorii lor vor avea parte de suferința pe care le-au pricinuit-o altora. (2 Tesaloniceni 1,4-9) Aș dori să închei amintind cuvintele Domnului Isus din Matei 5, 10-12 “Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
în casă, aduse un lăicer din lână pe care îl așternu pe prispă, așeză la capăt o pernă și-l ajută cu blândețe pe Costache să se întindă pe spate pentru a se odihni, și să-și mai ostoaie durerile pricinuite de dragii lui nepoți. Gemând dureros când se mai mișca, Costache a adormit dar bolborosea uneori cuvinte neînțelese și în vis își mai mișca brațele și picioarele stârnind astfel durerile produse de rănile oblojite și gemea de durere. Maricica și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am să-ți aduc un pește. Cumnată Marie, adu matale un pește din cutie și te rog să-l termini de curățat pe ista început de mine. Maria era tot supărată pe cei din familia Ciotacu după câte necazuri le pricinuiseră dar se supuse voinței lui Zoița, musafirul ei, și alese un pește mare pe care il duse lui Zoița. Marița se miră în sinea ei când a văzut ce pește mare și frumos i-a ales și se gândi că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu așa ceva când au fost în armată. * − Cumnate Ghiță, matale ești în comitetul parohial, îl agrăiește Maria pe Ghiță Nașcu, vreau să te întreb dacă n-ar trebui să-l trimit pe Săndel la preot, ca să-l spăvăduiască pentru că a pricinuit așa nenorocire, cu „cutiuța” lui, ce s-a dovedit grenadă, după cum au spus oamenii care se pricep; − De, Marie, ce să spun eu? Săndel, la anii lui...câți ani are Săndel? − Doi’șpe jumătate, cumnate; − Da’ Dumitru, întrebă Ghiță Nașcu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
istoria familiei s-a îmbolnăvit greu și a murit în 1946 când avea 62 de ani, feciorul mijlociu, Costache, un om cu putere de muncă și înzestrat cu o voință remarcabilă, s-a îmbolnăvit și a paralizat parțial, după necazuri pricinuite de surorile și un cumnat al său și s-a prăpădit în 1944, odată cu moartea fiului său Dumitru, marcat de ignoranță, care ia adus răni mortale pentru vremea aceea, fiind rănit de o grenadă găsită în grădina școlii, după ce frontul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se mângâie, să se mângâie. Curând-curând își vor afla odihna, îi asigură Ștefan cu blândețe. Cad la picioarele Măriei tale și se milogesc de îndurare... Îndurare?! se încruntă Ștefan ridicând glasul. Au uitat ce cumplit mi-au măcelărit țara?! Au pricinuit multă moarte și multă pagubă! Să plătească! Totul se plătește! Pașalele plătesc strașnică răscumpărare: o mie de galbeni pe cap de pașă, aruncă bomba vistiernicul Juga, un bătrân uscat, cu nas coroiat ca la păsările de pradă. Ștefan fluieră a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Clopotele! Tămâierea! Osanalele! "Sabia lui Hristos"! Toate aistea te îmbată, ușor-ușor te fac să-ți pierzi capul. Trufia e un păcat ce bântuie în multe capete încoronate și le face să piardă măsura puterii, asemuindu-se unor mici dumnezei, ceea ce pricinuiește multe greșeli și suferințe popoarelor pe care le ocârmuiesc. Nălucite vise? Ohooho! hohotește Ștefan. Nici nu-mi dăduseră tuleiele și mă visam un vajnic căpitan de oști. Eu am dezrobit Constantinopolul! Nu știai?! Și... și "Sfântul Mormânt", tot eu! Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am așteptat, Doamne!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Poate... poate n-au putut... îngăimă Daniil. Poate... poate, îngână Ștefan cu tristețe și îngăduință. Poate li s-o fi urât și lor de un așa domn neastâmpărat, ce le-a pricinuit atâta durere, pagubă și moarte. Poate... poate țara nu mă mai vrea... Eu le-am cerut să dea prea mult... Le-am cerut totul! Ei poate n-au înțeles... Sau n-au mai vrut... Sau n-au mai putut... Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
special, eram obligați să mergem în piața târgului, seară de seară, să ne rugăm lui Dumnezeu să nu ne mai da cutremur.Totul era ordonat de legionari. și drumul acesta, cu un copil de patru ani în brațe, i-a pricinuit soției pierderea sarcinii. În afară de neamuri, mama și sora Dobrița, simțeam ajutorul celorlalți: moș Ioniță Meran, mereu gata cu căruța să ne fie de folos, preotul Albu care a mers la Poiana și mi-a dat din pădurea lui
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
În război, mai ales că nu credea nici un moment În sprijinul militar al Rusiei. După anunțarea intrării În război, s-a retras la Țibănești, unde a rămas mai multă vreme, urmărind cu interes evoluția frontului, Într-un profund zbucium sufletesc pricinuit de moartea fiului său, locotenentul Petre Carp, ucis În primele săptămâni ale războiului, pe frontul carpatin la Maghiaruș. Lovitura fusese atât de crudă, Încât părea că avea să-l doboare, mai ales că vedea cum prevederilor sale se adevereau de la
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Arhangheli, în capitala voievozilor Moldovei, luna Noiembrie avea să aducă cu ea o serie de dureroase întâmplări. Cutremurul de la 9 spre 10 Noiembrie părea ca o prevestire de spaimă pentru cele ce aveau să urmeze. Totodată, pentru noi de la Minister pricinuia nesfârșite probleme greu de rezolvat. Teatrul Național și Opera rămăseseră fără localuri, multe muzee și biserici grav avariate. Cu toate acestea, datorită sârguinței lui Radu Gyr și a lui Acterian au reînceput aproape imediat spectacolele Naționalului în sala Teatrului Comedia
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mă amestec în niciun fel în atribuțiunile celorlalți camarazi, prin intervenții la alte Ministere, și nici chiar la Educație; în al doilea rând, să nu iau nicio măsură care ar putea fi interpretată drept o răzbunare împotriva acelor ce îmi pricinuiseră supărări oricât de serioase. Singura excepție în privința „demersurilor” am fă-[240]cut-o la Ministerul Sănătății, pentru soțul unei verișoare, medic refugiat din Transilvania și încadrat la un spital inferior acelui condus de el mai înainte. Intervenția mea n-a avut
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Ministerul Sănătății, pentru soțul unei verișoare, medic refugiat din Transilvania și încadrat la un spital inferior acelui condus de el mai înainte. Intervenția mea n-a avut niciun succes, socotindu-se că doctorul B. n-avea dreptate, însă i-a pricinuit mai târziu multe neplăceri, deoarece din pricina scrisorii mele (rămasă la dosar!) a fost considerat legionar și (firesc, nu-i așa?) a fost persecutat, anchetat și sâcâit trei ani și mai bine de doctorul Tomescu. Acest personaj mă saluta până la pământ
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
anchetat și sâcâit trei ani și mai bine de doctorul Tomescu. Acest personaj mă saluta până la pământ pe când era numai decan (numit de noi), dar după 21 Ianuarie nici nu mă mai cunoștea... În ceea ce privește atitudinea mea față de acei care-mi pricinuiseră serioase neplăceri, mi-am impus o pasivitate deplină, lăsându-i pe toți în pace, să-și vadă de propriile interese. Însă această rezervă a mea nu i-a împiedicat pe unii dintre ei să spună vrute și nevrute. Astfel, fostul prieten C. C
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
azvârlit de Paul Boncom lui Mussolini și întreaga atitudine a lui Aristide Briand , sunt dovezi ce nu pot fi contestate. Dimpotrivă, încercarea lui Piér[r]e Laval de a stabili raporturi mai amicale între cele două puteri vecine a eșuat, pricinuind chiar răsturnarea lui Laval. A urmat însă nenorocita poveste a sancțiunilor împotriva Italiei, pentru vina de a-și fi îngăduit să-și mărească imperiul colonial în dauna lui Hailé Selassié . Discutând principial, firește că anexarea Abisiniei de către Italia era un
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
eficient, că sunt dispuși să fie pietenoși, să-ți surâdă ție, necunoscut, să-ți spună „hi!”. Și că puterea lor nu este una opresivă, ci una cuceritoare ca mod de viață. Că au într-adevăr inocența celor fără drame colective pricinuite de oameni, dar că este așa de reconfortant să mai existe și asemenea comunități pe lume, să mergi acolo, să iei o gură de aer intelectual și emoțional! Poate din această pricină cred că trauma lor nu este doar a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]