3,011 matches
-
Vulpe. El era magazioner în stația cfr Traian Val. Ne-am legat și prin cumetrie, fiindcă ei au botezat în 1936 pe cel de-al doilea fiu, Cornelius (Coca). Preotul comunei, un moldovean de la Leova, Ion Gâlea, era aproape de noi, prietenos și glumeț. Soția sa era învățătoare. Prin el ne-am împrietenit și cu doctorul Popa Vladimir, basarabean din nord. Se nimerise același nume cu al prietenului din Bulgărica. Doctorul era medic de circumscripție sanitară tocmai la Vlădiceni răspunzând de o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu exista nici bibliotecă, nici muzeu. Comuna avea și circumscripție medicală care acoperea mai multe comune: Doluchioi, Necrasovca Nouă și altele. Medicul, un tânăr cam de 32-33 ani de la Vlădeni, județul Iași, se numea Axinte Octav, un om simpatic și prietenos, iubit de oamenii din sat mai ales dacă erau femei. Se lăuda că acolo, acasă, în Jijia, aduna raci și scoici pe fundul apei fiind un înotător redutabil. Și cum în Sofian era un lac mare plin de scoici și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
zi cârâitorile de lemn pentru alungat rațele sălbatece. Nici ei, ca salariați sezonieri la nouă și la șapte ani, nici noi nu ne dădeam seama că inflația creștea continuu. Era armonie, bună înțelegere și natura înconjurătoare ca și oamenii era prietenoasă. La 5 ianuarie 1944 a mai apărut un cavaler în fa milie, Constantin Costel. A fost botezat la Galați. Și iată că în aprilie, conform ordinului Mareșalului care dorea ocrotirea femeilor și copiilor aflați în zone nesigure, Steluța este obligată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ne-am desprins dintr-o prea fierbinte îmbrățișare prietenească și frățească de mai să sucombăm ca popor de atâta dragoste? Am tot respectul pentru poporul rus, am încredere în fiecare cetățean rus luat ca om de rând că e bun, prietenos și chiar darnic în anumite momente, dar conducătorii lor, chiar atunci când ne-au întins mâna prietenește, au avut un scop secret, nemărturisit, dar evident pentru noi, dacă ne referim la anumite momente din istoria noastră mai veche ori mai nouă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mare deasupra buzelor răsfrânte în grimasă. Cu glasul său zgomotos care nu ținea cont de nimic, la fiecare marfă întreba de preț, aprobând cu capul. Din uliță pornea la vale o hudiță. În colț era o frizerie. Aici, în odaia prietenoasă și scundă, patronul nu ducea lipsă de clienți. Se perindau mereu, frizerul Lică având întotdeauna un strașnic chef de vorbă. Aici era salonul literar. Victoriile definitive la fotbal tot la Lică se hotărau. Lăcrimând dintr-un ochi, cu gura într-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se uitau de sus la el. Îi prezentau și lui fetele și fetele stăteau de vorbă cu el, deși erau puțin mai mari; pe lîngă asta, dnd el Își-dădea Întîlnire cu Rosemary, o primeau cu multă bunăvoință și erau foarte prietenoși cu ea. Se Întîlneau pe faleză și coborau la plajă Împreună, acolo le așteptau pe celelalte fete, se salutau cu toții și se Întindeau pe nisip, conștienți că mai erau și alte fete ceva mai Încolo, În alt grup, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doi bărbați. Clane înaintă și ridică mâna. Când se făcu liniște, începu: - Nu e timp pentru jumătăți de măsură. Trebuie să abordăm una sau alta dintre alternative. Urmă o serie de discuții printre grupurile de negustori. În final, un vorbitor prietenos spuse: - Excelență, negustorii prezenți aici sunt în favoarea eliberării sclavilor. Un moment îndelung, Clane se uită la publicul care rânjea și deodată întoarse spatele și părăsi încăperea. În după-amiaza aceea pregăti un document special: LIBERTATE SPECIALĂ PENTRU SERVITORII LOIALI Din ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
și să te duci la pregătirea care se face la școală, ai auzit?” “Da. Bună ziua” “’Mnă zîua, să trăiți și mulțumim” “Bună ziua... A dracului chestie!”... ...VII.2. ... O toamnă cenușie și tristă s-a înscăunat peste sat, un anotimp deloc prietenos, secătuit de lumină și frumusețe, dominat de o atmosferă sumbră, de un colorit mult prea întunecat. De fapt, încă de pe la sfârșitul lui septembrie vremea s-a asprit. S-a făcut din ce în ce mai frig, iar nopțile semănau cu cele de iarnă adevărată
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
viața încetase s-o mai păcălească. Avea o slujbă la care se pricepea, un apartament nou cu un singur dormitor în South Sioux, aproape de râu, și chiar și o mică tentativă plăcută de a-și împărtăși anxietatea cu un mamifer prietenos de la departamentul tehnic, tentativă care amenința să se transforme cât de curând într-o relație. Apoi se întâmplase chestia asta. Un singur telefon și realitatea o surprinsese iar. Nu contează. În Sioux, nimeni nu depindea de ea. Cel care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cele bune. Se sfârșise înainte să înceapă cu adevărat. În urmă cu un an, crezuse că va urca în ierarhia firmei, că-și va face o carieră, că își va face o viață aici, unde oamenii îi știau doar disponibilitatea prietenoasă și nimic despre trecutul ei tulbure. Ar fi trebuit să-și dea seama că orașul Kearney - amprenta Schluterilor - se va întoarce s-o revendice. Se gândi să coboare până la departamentul tehnic, ca să-i dea vestea lui Chris, bărbatul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
De la Chicago plecase la Los Angeles, cel mai grozav oraș din lume. Acolo poți fi multe lucruri, încercase ea să-i spună lui Mark. Poți să-ți găsești de lucru oriunde. Ăia de acolo se bat pe tipi așa de prietenoși ca tine. Nu ești de vină pentru părinții tăi, îi spusese ea. Ai putea să vii aici și nimeni nu va trebui să afle vreodată ce-i cu ei. Chiar și atunci când propriul ei avânt începuse să se tocească, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
problemă. O să joci și tu un rol, îi promise Weber ei. Era cea mai vagă promisiune pe care i-ar fi putut-o face. Karin se uita întrebător la Weber. —Nu mai veniți înapoi? O privi cu expresia de respect prietenos cu care câștigase încrederea câtorva sute de oameni rătăciți, anxioși - toată siguranța pe care o pierduse în timpul nopții. —Plecați? întrebă Bonnie, bosumflându-se. În realitate, nu arăta deloc ca-n poză. Dar de-abia ați venit. Mark țâșni în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-mea. Acum mi-au luat și casa. Coatele îi țâșniră înainte, în timp ce tremura din tot corpul. Își întindea gâtul în trei direcții, de parcă următorul atac ar fi putut veni de oriunde. Ea se uită în spate și cartierul familiar și prietenos i se păru, prin ochii lui, străin. Se întoarse spre locul unde stătea el, ținându-se strâns de treptele de beton de la intrare. El o privea fix, căutând pe cineva, pe cea care fusese cândva, dar încetase să mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cineva că nu le poți avea pe toate? Am primit o scrisoare de la Garda Națională, zice Mark. Ce? strigă Rupp. Zici că i s-au înecat corăbiile. Ce scrie? Mark își flutură mâna în jurul capului, alungând țânțarii. Doar o scrisoare; prietenoasă și personală, pe un ton formal. Nu-i o chestie pentru care să stai jos și s-o citești cap coadă. Când s-a întâmplat asta, vrea să știe Rupp. De parcă e mare scofală. Cine știe? Mai demult. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dracu’ căutați aici, mă, mucoșilor?! Cine dracu’ v-a trimis să dați tîrcoale pe lîngă hangarul ăsta?!... Unul din băieți, un copilandru cu obraji bucălați și roșii din Sudul Îndepărtat, cu ochii albaștri și păr blond, cu vorba domoală și prietenoasă, Încearcă să răspundă. — Ei, domnule, ne gîndeam că... Iute ca fulgerul, șobolanul l-a plesnit pe băiat, iar degetele lui Împuțite și-au lăsat amprenta bălțată pe obrazul roșu al băiatului, și-au lăsat amprenta hidoasă, murdară, de neșters, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Trei! Intenționat te-au lăsat să auzi asta. Așa ca, deși ideea de a sta de vorbă e în general liniștitoare, după atacul neașteptat pe care l-au lansat imediat de la sosirea lor, asta ca să-ți amintesc că nu sunt prietenoși, te sfătuiesc să fii pregătit să faci saltul dacă ți se oferă cea mai mică ocazie." Simți o mișcare sub corpul său. La fel ca aceea simțită cu două zile în urma, mișcare era în direcția unde se afla capul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de-a lungul picioarelor lui, puternice și acoperite de păr negru, văd că și-a scos cămașa și și-a legat-o în jurul umerilor. "Terminat?" Nu-i pot vedea bine fața, dar cunosc privirea pe care mi-o aruncă. Ironică. Prietenos și ironic. E felul în care privește el întotdeauna. Are chipul și trupul cuiva căruia la naștere i-a fost dăruită nu numai o viață, ci întreaga lume i-a fost pusă în poală. De aceea ne tratează pe noi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în care privește el întotdeauna. Are chipul și trupul cuiva căruia la naștere i-a fost dăruită nu numai o viață, ci întreaga lume i-a fost pusă în poală. De aceea ne tratează pe noi, ceilalți, cu atîta calm, prietenos și ironic. "Frînt? A fost prea mult?" Nu zic nimic și nici nu apuc mîna pe care mi-a întins-o ca să mă ajute să mă ridic. Nu sînt invalid, departe de asta. Mă răsucesc pe o parte și cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi părut firesc dacă acum aș fi avut silueta lui David în față. Dar David vîslea la tribord, iar poziția de atac în această barcă era pentru un vîslaș la babord. Îi puteam simți ochii în spinare, iar expresia lui prietenoasă obișnuită trebuie să fi fost curînd înlocuită de iritare din pricina neîndemînării mele. Nu mă deranja să fiu eu cel care trebuia să aleagă un tempo și un ritm. Aceasta însemna, de fapt, o problemă aceea a sincronizării mai puțin. Dar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
meu se îngrijise de asta. Ușa hotelului s-a închis în urma noastră și imediat s-a făcut liniște. Draperiile groase opreau zgomotele străzii, pantofii noștri călcau pe un covor moale, elastic. La un birou lustruit, stătea un paznic de noapte prietenos care ne-a arătat două fotolii în care ne puteam aștepta amfitrionul. David și-a încrucișat picioarele și a privit curios de-a lungul foaierului lung. Pe o masă, aranjate în evantai, se aflau cîteva ziare din toate capitalele importante
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
avea o boală care îi dădea un somn inconfortabil, așa că încerca să-l amîne gîndindu-se la evenimentele recente. Aveau loc dispariții. Luminile se stinseseră și mama a trei copii parcă intrase în pămînt. Lanark o știa bine. Fusese o femeie prietenoasă, neglijentă și atrăgătoare, care aducea deseori bărbați străini în casă. Nu-și putea da seama din ce cauză dispăruse. își scoase din minte această idee și începu să se gîndească la Elite. De acum înainte n-o să se mai ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi existat un alt loc în care să stea, cu excepția clubului personalului, nu s-ar mai fi apropiat de ea. încăperile luminate discret, cu aerul lor primitor și mobilier confortabil îl făceau să simtă apăsarea izolării. Oamenii erau politicoși și prietenoși, dar vorbeau de parcă nu mai era nimic important în afara clubului, iar lui Lanark îi era teamă că ajunsese să le dea crezare. Alteori i se părea că lipsa lui de politețe îl făcea să-i respingă pe cei cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și pentru că anexase intrigile fiecare carte și film care-l impresionase, casa de lîngă lac era mereu plină de celebrități din diverse rase, nații și perioade istorice. Simplitatea camerelor lui spațioase îi uluia datorită modului său de viață liniștit și prietenos, mult mai civilizat decît al lor, și învățau despre adevăratele îndatoriri ale unui conducător văzîndu-l cum petrece o după-amiază întreagă proiectînd un nou rezervor sau o nouă universitate. Doamnele se îndrăgosteau de obicei de el, deși unele mai necivilizate ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mai multe ori. — Nu știu ce vrei să zici. Ce fel de lucru era? Lega cumva toate credințele tale? Puteai proba diverse lucruri cu el? — Nu puteai proba nimic. Era un sentiment, cred. Era ceva blînd și permanent, mai curînd ceva prietenos. Thaw era incapabil să se gîndească la o experiență asemănătoare și era invidios. — Pare puțin cam sentimental, zise. Simțeai asta cînd vedeai stelele? — Asta s-a-ntîmplat o singură dată. Thaw se uită la cer. Deși la prima vedere era doar întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu simți nimic altceva decît coaja aspră, așa că se depărtă și se urcă mai sus, pînă cînd ramurile i se clătinară sub picioare. Deasupra capului, cerul violet-maroniu fusese străpuns de o stea-două. încercă să simtă acel ceva blînd, permanent și prietenos, pînă cînd își dădu seama cît de ridicol este, coborî și se duse acasă. Doamna Thaw îi deschise ușa. — Duncan, ce-ai făcut de ești în halul ăsta? îl întrebă ea. — în ce hal? — Ai fața neagră ca tăciunele, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]