1,727 matches
-
inel - ar putea omorî un astronaut, din cauza inflației maselor. Pe măsură ce cazi spre singularitate, masa găurii negre pare să crească la infinit. Atracția gravitațională este atât de puternică, încât ai fi descompus într-o fracțiune de secundă. Găurile de vierme sunt primejdioase pentru sănătatea ta. Chiar dacă zerourile din miezurile găurilor negre nu oferă o cale ușoară de a călători prin spațiu, zeroul din mecanica cuantică ne dă o alternativă: energia din punctul de zero absolut poate constitui combustibilul principal. De aici încolo
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Ana T. Maiorescu" însă după moartea lui Eminescu (Ironie, Două note) atacurile împotriva lui Maiorescu devin tot mai puțin voalate: "Îmi vine destul de greu să contrazic niște autorități în materie literară, știind bine cît le iritează contrazicerea și cît de primejdioasă e iritația lor pentru soarta și reputația unor simpli muritori ca noi."; Maiorescu e dintre "acei ce l-au lăsat (pe Eminescu n.n.) totdeauna în lipsă, deși-l putea ajuta cu toată dignitatea, deși apropierea lui le-a făcut cinste
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
antinomia Ion Luca-Mateiu pe coordonate ale psihologiei individuale: Între tată și fiu s-a iscat de timpuriu conflictul dintre un om cu simțul realității și un fantast. Pentru Ion Luca, pasiunea genealogistică și lectura furibundă a Almanahului Gotha erau mofturi primejdioase, dacă nu chiar simptome de scrînteală. [...] Obsedat de blazon, Mateiu nu putea ierta tatălui său spiritul plebeian, lipsa de morgă și de stil"; Teodor Vârgolici crede a găsi explicații în planul biologiei și al socialului, remarcînd efortul fiului "de a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Pirgu cuprinde mult din esența morală a neuitatului Mitică. Dar, pe cînd Mitică este, în concepția lui Ion Luca, un inofensiv, un flecar și un profitor mărunt, pe aceeași scară a degradării, Pirgu devine, în concepția lui Matei, un Mitică primejdios, perfid și lacom. Lipsit de orice scrupul, el e profitorul îndrăzneț al marilor slăbiciuni aristocratice, maimuțoiul lubric și cu pretenții de gust și chiverniseală din faza lui de totală ascensiune." Profitorului îi proiectează romancierul în stilul unui epilog ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
femeile care au știut să folosească excluderea lor socială că o libertate personală 201. Conștient de potențialul femeilor, Condorcet cere că ele să aibă acces la viața politică: "Cu cat femeile au fost mai aservite prin legi, cu atat mai primejdioasa a fost puterea lor. Această putere ar scădea dacă ele n-ar avea interesul să o păstreze, dacă ar înceta să fie pentru ele singurul mijloc de a se apăra și de a se sustrage oprimării" [apud Beauvoir,1998, I
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a verbului), Timișoara, 1997; Cornetul cu înghețată al lui Polifem, Timișoara, 1999; Eseu asupra colinei cu ulmi, Timișoara, 1999; Pretendenții la coroană. Poeți români contemporani, Timișoara, 1999; L’Art de la séduction, tr. Maria Țenchea, pref. Ion Pop, Timișoara, 2002; Legăturile primejdioase, postfață Ion Pop, București, 2003. Ediții: Romulus Fabian, Răsucirea, Timișoara, 1985; Octavian Doclin, Ceasul de apă, postfața edit., Timișoara, 1991; Casa Faunului - The Faun’s House - La Maison du Faune - Haus des Faunus. 40 de poeți contemporani, Timișoara, 1995 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
un clivaj politic și imaginar cât se poate de durabil. Dacă urmărim acest fir în discursul politic al FSN în bună măsură chiar în acțiunea politică a acestui partid și a succesorilor săi vom constata că principalul agent al exasperării primejdioaselor clivaje conflictuale regionale recurent denunțate ca pericole puse la cale de opoziție, care ar amenința astfel integritatea teritoriului național a fost tocmai FSN. Liderii acestui partid, în frunte cu Ion Iliescu, alături însă de care participă activ nu numai personaje
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Constantinescu personal l-a inaugurat imediat după alegeri și l-a dezvoltat cu consecvență în toți cei patru ani de mandat. Dincolo chiar de voința de integrare, politica regională a României între 1996 și 2000 a reușit să pună capăt primejdioasei izolări provocate de administrația Iliescu. Răceala, dacă nu și mai rău, în relațiile cu Ungaria și lipsa de încredere pe care o inspira echipa Iliescu guvernelor democratice din Polonia și Cehia se tradusese, din partea României, printr-o căutare febrilă a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
trimis la Beiuș un comisar guvernamental pentru a cunoaște atmosfera din gimnaziu, cât și din asociație. În raportul înaintat se arăta că elevii recită versuri ale poeților „care instigau românii în anul 1848-1849 la rebeliune” și că biblioteca conține „cărți primejdioase”. După 1910 se înregistrează un reviriment în activitatea societății, iar anul 1914 marchează trecerea la o nouă formă de acțiune, aceea de elaborare de monografii ale unor așezări, prin care sunt mai corect prezentate obiceiurile populare, datele istorice, creațiile folclorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289760_a_291089]
-
rezoluție adoptată în Plenara CC al PMR definește naționalismul ca o ideologie burgheză întemeiată pe o "politică de dezbinare, de subjugare și de asuprire a popoarelor". Zvâcul antinaționalist al doctrinei comuniste se face simțit prin catalogarea naționalismului drept "cel mai primejdios dușman al unității celor ce muncesc în lupta pentru interesele lor de clasă" (Roller, 1952, p. 753). Antidotul pe care clasicii marxism-leninismului l-au imaginat pentru combaterea naționalismului, iar comuniștii români îl administrează ideologic, este internaționalismul proletar, "arma cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
orale, ce păsrează unele incongruențe.314 Discursul, dar și istorisirea rostită de ea, abundă în procedee retorice, pe care târgoveața le stăpânește și le folosește cu ușurință, este „Dame Rhetoric herself”315. Limba este cea care o face pe târgoveață primejdioasă, cu ajutorul ei distruge supremația masculină din sistemul social, dar și cultural, înlătură un adevărat „cod” pentru a se face auzită și acceptată.316 Personajul feminin chaucerian reprezintă tradiția orală, deoarece, pentru publicul medieval, avocatul era asociat cu vorbirea, nu cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
imaginii familiei proprii, dorind doar binele pentru soțul plecat departe, pe care îl respectă și căruia i se supune. Dragostea autentică pe care i-o poartă o determină să adreseze divinității o invocație patetică, o rugă de a înlătura stâncile primejdioase de pe țărm, stânci care cauzaseră multe tragedii omenești și pe care Dorigena le privea ca pe un real pericol în viața celui drag: „O, Doamne Care, până-n nemurire,/ Ții lumea sub a ta oblăduire,/ Noi știm că-n van nimic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
generaliza, Însă unii nu pot suporta faptul că favoarea primită la un moment dat Îi Îndatorează, Îi obligă la a face un efort de „bun-simț”, pentru a răspunde printr-un gest similar de bunăvoință. * „O eroare e cu atît mai primejdioasă cu cît conține mai mult adevăr.” (H.F. Amiel) Afirmația este valabilă, desigur, pentru realitatea morală, nu și pentru cea științifică, deși eroarea joacă și aici un rol important, acela de a flexibiliza gîndirea și de a schimba perspectivele. „Dezvăluirea erorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mire, deoarece „pasiunea” ne face să ne consacrăm exclusiv „obiectului” pe care ea Îl adoră: „Nu există pasiune fără excese” (B. Pascal). * „Marile pasiuni sînt boli fără speranță. Ceea ce le-ar putea vindeca e tocmai ceea ce le face cu adevărat primejdioase.” (J.W. Goethe) O „pasiune”nu se poate stinge decît prin ea Însăși: trebuie s-o lași să-și ardă toate rezervele interioare; Încercările de a-i opri evoluția nu vor face decît să-i Întețească demersurile interioare, care vor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
oamenii cu suspiciune au dificultăți în a lega prietenii și în a menține relații apropiate (Bennett-Goleman, 2002, p. 94). Pe scurt, se formează schema neîncrederii generale, care "afectează relațiile cotidiene și îi împinge pe oameni către un teren ostil și primejdios" (idem, p. 94). Această schemă de inadaptare se caracterizează prin suspiciune exagerată; individul dominat de un atare obicei emoțional are convingerea intimă că nu poate avea încredere în oameni. Cercetătoarea nord-americană precizează: "Oamenii care au deprins acest tipar sunt în
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
gânduri de superioritate; e. să ne aducem propria contribuție la crearea unei lumi mai drepte. Așa cum am văzut, invidia ostilă este rezultatul unei nedreptăți (sau a perceperii unei nedreptăți). Ea este o emoție dureroasă pentru cel care o resimte și primejdioasă pentru cel care o provoacă; ea este strâns legată de resentiment. Invidia ostilă/malignă poate amenința stabilitatea unei relații, a unei familii, a unei firme, a unei instituții, a unui grup65. Potrivit lui Fr. Lelord și Ch. André (2003), fiecare la
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
afirmă în ziarul inaugural din 14 iunie 1912. Urbani și respectuoși dar tăioși după titlul și conținutul unor comentarii: „Judecătorul ambulant”, „Birou l de servitori”, „Lucrătorii și grevele”, „Filantropie și fanfaronadă”, „Cinematograful a devenit o școală nenorocită ș i un primejdios mijloc de corupție”, „Abuzurile de la banca din Plopana” etc. A fost un ziar de nuanță conservatoare, ceea ce și explică vestea pe care o aduce la 20 septembrie 1912 referitoare la apropiata reapariție a ziarului Propaganda cons ervatoare. 214 Veteranul Veteranul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
este sumbru. El rezumă aspectele criticii junimiste așa cum au formulat o Maiorescu și Eminescu. Uneori aceste pagini rezumă comentariile Comediilor ca atunci când descrie clientela politicianistă: „...plebe incapabilă de muncă și neavând ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși, agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul hibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași, popi liber-cugetători și răspopiți, învățători analfabeți - toți teoreticieni de berărie; după aceștia, mari funcționari
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
H. Simionescu, criticul încearcă să deplaseze interpretarea către latura existențială a cărții: „Problema cea mai chinuitoare în acest roman e cum se scrie un roman. Și nu din nevoia de artificiu se complică autorul, ci pentru că dilemele creației sunt mai primejdioase decât viața însăși.” O asemenea perspectivă are, neîndoielnic, meritul de a vedea în literatură mai mult decât o simplă asamblare de semnificanți. Cu atât mai mult cu cât în anii ‘80 „o deschidere proaspătă și încordată spre lume” a criticului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
mlădie, de căprioară cu mișcări subtile, a cărei privire, pe de altă parte, nega inocența. Fiindcă ea avea un mod caracteristic de a privi, lăsând nițel capul În jos și ridicând ochii, jumătate ironic, jumătate insolent. O privire de vânător primejdios, gândise imediat Faulques. Diana cu o tolbă de fotograf și două camere foto. Luaseră masa Împreună Într-un restaurant din apropierea pieței Santo Domingo, după ce se plimbaseră prin zarva tiparnițelor artizanale instalate sub portalurile de acolo. Pe la mijlocul după-amiezei, În fața marilor fresce
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și strălucind În ploaie. Ce incredibil de frumoasă; și fii atent, dacă ești amabil, la adverb. Așa că dă-mi, te rog, ceea ce-i lipsește lumii mele vechi. Dă-mi cruzimea unui aparat fotografic necomplice. Fotografia ca artă e un teren primejdios: epoca noastră preferă imaginea - lucrului, copia - originalului, reprezentarea - realității, aparența - existenței; preferă ca eu, Îmbrăcată de cei mai buni designeri, să fur fraze de la Sasha Stone ori Feuerbach. De aceea te iubesc, pentru moment. Ești felul meu de a zice
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fotografă strălucită, În schimb era conștiincioasă și concepea imaginea În chip original. Curând Începuse să dea dovadă de talent, instinct și o răceală tehnică foarte utilă În situații extreme. Avea, pe lângă acestea, harul de a se lăsa adoptată de oameni primejdioși, imprescindibil când hoinărești prin războaie cu o cameră foto În mâini. Era În stare să convingă fără vorbe pe oricine, doar cu unul dintre surâsurile ei elegante, că era bine pentru toată lumea să fie lăsată acolo, ca martor necesar. Că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de război, fără să clipească, și pentru Întâia oară i-a Întins mâna dreaptă. Acesta a șovăit un moment și, În cele din urmă, i-a strâns-o. Un contact aspru, puternic. Mâini de țăran, și-a confirmat. Dure și primejdioase. Markovic a dat să se Întoarcă și să plece, dar a mai zăbovit o clipă. — Ar trebui să te duci În sat, a zis brusc, cu un aer gânditor. S-o cunoști pe femeia de pe șalupă. Nu mai ai multă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mulțumesc!”) deschid un arc de cerc În care intră aproape totul, de la semi-sinuciderea lui Socrate, la refuzul lui Seneca de a accepta imperiul necesității, la sinuciderea romantică, supusă capriciilor modei, la nefericirea istorică a exilaților (Zweig, W. Benjamin), la experimentul primejdios al drogului, al alcoolului ori, pur și simplu, al celebrității (Malcolm Lowry, Hemingway). Se poate muri din orice: din orgoliu aristocratic, precum Cato („Acum sunt propriul meu stăpân!”), din dezgust (ultimele cuvinte ale lui Crevel, dandy-ul suprarealist, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a putut să fie Nietzsche. Drieu la Rochelle nu are nici dimensiunea intelectuală și nici norocul de a trăi, ca ilustrul său antemergător german, Într-o lume Încă tolerantă. El trăiește la o răspântie a istoriei În care opțiunile sunt primejdioase. Admirația pentru Hitler este, la el, oricând interșanjabilă cu admirația pentru Stalin. Pentru simplul motiv că totul e pierdut și că, În afara morții, nu mai are de sperat nimic: O, splendoare a singurătății și a morții mele. Singurătatea mea binecuvântată
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]