2,775 matches
-
himeră; nu cunoștința se orientează după lucruri (cum își închipuie omul de rând) ci lucrurile se orientează după cunoștințele și însușirile spiritului nostru; noi nu cunoaștem în mod sigur din lucruri decât ceea ce am pus în ele de la început, a priori (a priori, adică cunoștința necesară și universală, care nu vine din experiență, ci din activitatea proprie a spiritului). Căci spiritul nu vine din experiență, ci din activitatea proprie a spiritului. Căci spiritul nu este o foaie nescrisă, ceva pasiv, el
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
cunoștința se orientează după lucruri (cum își închipuie omul de rând) ci lucrurile se orientează după cunoștințele și însușirile spiritului nostru; noi nu cunoaștem în mod sigur din lucruri decât ceea ce am pus în ele de la început, a priori (a priori, adică cunoștința necesară și universală, care nu vine din experiență, ci din activitatea proprie a spiritului). Căci spiritul nu vine din experiență, ci din activitatea proprie a spiritului. Căci spiritul nu este o foaie nescrisă, ceva pasiv, el este o
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
experiența simțurilor; acest izvor nu poate fi decât spiritul „rațiunea pură”, altfel spus, activitatea apriorică a inteligenței, sigură, ca tot ce este rațional. Immanuel Kant, se referă la îndoiala empiriștilor și adaugă, ceea ce deja susținuse anterior, că acele cunoștințe a priori (care nu vin din experiență, ci din rațiunea fără greș, sigură) sunt numai forme goale, activități de ordonare, ele căpătând eficacitate, numai aplicate la experiență, la datele sensibile, de la care ele primesc materia (conținutul) și cărora ele le dau forma
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
puteri au ele, până unde se întind și unde încetează sfera acțiunii lor. De aceea criticismul a fost numit idealism (conștiința are o valoare ideală, nu reală) și transcendentalism (ceea ce e cu totul în afară, mai presus de experiență, a priori, supraempiric). Critica este condiția a priori, care dobândește un rost numai prin conținutul său empiric. Metoda transcendentală este inaugurată de Kant, care cercetează marginile experienței, care nu mai pot fi obiectul experienței, ci al gândirii. Prin gândire este cu putință
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
întind și unde încetează sfera acțiunii lor. De aceea criticismul a fost numit idealism (conștiința are o valoare ideală, nu reală) și transcendentalism (ceea ce e cu totul în afară, mai presus de experiență, a priori, supraempiric). Critica este condiția a priori, care dobândește un rost numai prin conținutul său empiric. Metoda transcendentală este inaugurată de Kant, care cercetează marginile experienței, care nu mai pot fi obiectul experienței, ci al gândirii. Prin gândire este cu putință orice experiență. Transcendentalul se referă la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
un rost numai prin conținutul său empiric. Metoda transcendentală este inaugurată de Kant, care cercetează marginile experienței, care nu mai pot fi obiectul experienței, ci al gândirii. Prin gândire este cu putință orice experiență. Transcendentalul se referă la cunoștințele a priori (pure de orice experiență). Problema de căpetenie a „idealismului transcendental” este confruntarea cu raționalismul și empirismul din vremea sa, peste care criticismul se ridică împăcându-le în elementele lor valabile. El analizează noțiunile „corp”, „Dumnezeu”, „suflet”. Dumnezeu este argumentul antologic
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
arată că un lucru este o necesitate, dar nu ne arată de ce este necesar, adică de ce trebuie să fie așa și nu altfel. Deci Kant își pune întrebarea cu David Hume, dacă toate judecățile trebuie să fie sintetice și a priori. Dar trecând peste David Hume el ajunge la întrebarea dacă există judecăți care să determine prin pură gândire (a priori) fără experiență, realitatea. Se ajunge la concluzia că orice cunoștință este produsul activității sintetice a spiritului, a „subiectului”, sunt fenomene
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și nu altfel. Deci Kant își pune întrebarea cu David Hume, dacă toate judecățile trebuie să fie sintetice și a priori. Dar trecând peste David Hume el ajunge la întrebarea dacă există judecăți care să determine prin pură gândire (a priori) fără experiență, realitatea. Se ajunge la concluzia că orice cunoștință este produsul activității sintetice a spiritului, a „subiectului”, sunt fenomene, dar nu sunt o oglindă a realității, sunt empirice, supuse erorii. De aici ideea că există o rațiune în genere
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
o oglindă a realității, sunt empirice, supuse erorii. De aici ideea că există o rațiune în genere, o conștiință obștească, un intelect, unul și același la toți oamenii. O rațiune universală „eul transcendental”. * Noțiunile „spațiu” și „timp” sunt cunoștințe a priori, din rațiune pură, nu din experiență. El argumentează „imposibilitatea de a le gândi ca inexistente”. * Se ocupă și de analitica transcendentală, o teorie a intelectului. Intelectul prin noțiunile sale a priori, raportează fenomenele sensibile la obiecte, transformă aceste fenomene în
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
eul transcendental”. * Noțiunile „spațiu” și „timp” sunt cunoștințe a priori, din rațiune pură, nu din experiență. El argumentează „imposibilitatea de a le gândi ca inexistente”. * Se ocupă și de analitica transcendentală, o teorie a intelectului. Intelectul prin noțiunile sale a priori, raportează fenomenele sensibile la obiecte, transformă aceste fenomene în „lucruri” ce alcătuiesc un univers. Noțiunile a priori ale intelectului sunt forme sintetice de unire, cum le numește Kant, ca și Aristotel „categorii” - chipuri de a fi ale lucrurilor prin inteligență
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
argumentează „imposibilitatea de a le gândi ca inexistente”. * Se ocupă și de analitica transcendentală, o teorie a intelectului. Intelectul prin noțiunile sale a priori, raportează fenomenele sensibile la obiecte, transformă aceste fenomene în „lucruri” ce alcătuiesc un univers. Noțiunile a priori ale intelectului sunt forme sintetice de unire, cum le numește Kant, ca și Aristotel „categorii” - chipuri de a fi ale lucrurilor prin inteligență. * „Schematismul transcendental” sau imaginația productivă decurge din aplicarea categoriilor la conținutul sensibil, care nu se face de la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și moralei asupra cunoștinței. Nu este vorba de o credință oarbă, care sfidează orice control al inteligenței, ci de o credință rațională și legitimă, de o „rațiune practică”. Aceasta poruncește omului legea morală a lumii inteligibile. Legea morală decurge a priori din rațiunea practică; ea este necesară și se impune cu rigurozitate tuturor cunoștințelor. Precum „rațiunea pură” cerceta formele a priori, neempirice ale cunoștinței, tot astfel rațiunea practică va cerceta formele a priori (suprasensibile) ale voinței morale. Activitatea spontană, absolut nedeterminată
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
credință rațională și legitimă, de o „rațiune practică”. Aceasta poruncește omului legea morală a lumii inteligibile. Legea morală decurge a priori din rațiunea practică; ea este necesară și se impune cu rigurozitate tuturor cunoștințelor. Precum „rațiunea pură” cerceta formele a priori, neempirice ale cunoștinței, tot astfel rațiunea practică va cerceta formele a priori (suprasensibile) ale voinței morale. Activitatea spontană, absolut nedeterminată a voinței stă și la baza categoriilor intelectului. Această lege necesară care decurge din rațiunea practică, din forma a priori
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
morală a lumii inteligibile. Legea morală decurge a priori din rațiunea practică; ea este necesară și se impune cu rigurozitate tuturor cunoștințelor. Precum „rațiunea pură” cerceta formele a priori, neempirice ale cunoștinței, tot astfel rațiunea practică va cerceta formele a priori (suprasensibile) ale voinței morale. Activitatea spontană, absolut nedeterminată a voinței stă și la baza categoriilor intelectului. Această lege necesară care decurge din rațiunea practică, din forma a priori a voinței sună ca o poruncă de pe muntele Sinai: „Lucrează așa încât maxima
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
priori, neempirice ale cunoștinței, tot astfel rațiunea practică va cerceta formele a priori (suprasensibile) ale voinței morale. Activitatea spontană, absolut nedeterminată a voinței stă și la baza categoriilor intelectului. Această lege necesară care decurge din rațiunea practică, din forma a priori a voinței sună ca o poruncă de pe muntele Sinai: „Lucrează așa încât maxima voinței tale să poată valora oricând ca un principiu universal de acțiune”. Postulatele morale cer ce omul să fie liber, să aibă libertatea voinței. Și nemurirea sufletului este
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Pember (de la echipa din Kilburn); C. Morley (de la echipa din Barnes); reverendul R. Burn (de la echipa din Shrewsbury); R.H. Blake și W.T. Trench (de la echipa din Eton); W.R. Colleyr și W.T. Martin (de la echipa din Rugby); J.T. Prior și W.P. Crowley (de la echipa din Marlborough); H.L. Williams (de la echipa din Harrow); W.S. Wright (de la echipa din Westminister). Primul președinte al primei federații de fotbal din lume a fost ales avocatul Arthur Pember. Pasul imediat următor a
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
primelor impresii și prin pornirea firească de a interpreta și înțelege provocările celorlalți prin grila clasică a propriilor mele mentalități. În joc este dominanța propriului habitus. Tocmai de aceea antropologul ,,trebuie să-și chestioneze fără încetare propriile sale propoziții a priori și să se pună în situația de învățare"9. Curios este faptul că această necesară și vitală învățare este astăzi sabotată, constant și eficient, de ceea ce autorii cărții numesc a fi ,,entuziasmul căutărilor identitare". El invadează rapid și chiar spontan
Prefață. In: Antropologia () [Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
acest amestec de ficțiune și referențial, de autobiografic, la rangul de concept. Formele scrierilor despre sine care reprezintă conceptul autoficțiunii, încearcă să definească și să-i dea pertinență autobiografiei, după denumirea dată de Lejeune. Nimic nu pare să distingă a priori o autobiografie de un roman la prima persoană, pentru că persoana întâi singular nu mai este o marcă exclusivă a autobiografiei. Lejeune definește biografia ca o povestire retrospectivă în proză pe care o persoană reală o face despre propria sa existență
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
însemnă să legitimezi dreptul la autoafirmare și căutarea sensului și pentru femei. Poți oare să-ți permiți să subminezi și ultima redută a servituții, ultimul termen de comparație din specia umană în raport cu care mai păstrezi un dram de superioritate a priori? Nu mă tulburau deloc aceste afirmații, nici caracterul lor contradictoriu. Nici verdictul: deși nu este așa, așa trebuie să fie. Dacă descriptiv nu mai rezistă această ultimă redută, atunci hai să o modelăm normativ. Citeam cu ochii mei și nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
introducerea cursului de filosofie feministă la Facultatea de Filosofie (1994), primele studii și cărți publicate. Alții, din ce în ce mai mulți și mai buni au început să intre în sistemul de referință al cercetărilor feministe. Alții să râdă și să le respingă a priori. Aveam tot soiul de feedbackuri: e interesant ce face, dar nu prinde la noi... Un personaj important susținea că am hormoni masculini, sunt sterilă și plină de păr pe corp; persoane foarte cultivate m-au rugat să nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Unjustifying Costs / 156 5.4. Military Expenditures and the Budget Deficit / 160 5.5. Trade Balance and the Budget Deficit / 165 CHAPTER 6: A Review of All U.S. Economic Crises. Causes & Effects / 177 Economic Crises of the Nineteenth Center and Prior / 177 6.1. The Economic Crisis of 1791-1792 / 177 6.2. The War of 1812 / 178 6.3. The Year 1815 / 179 6.4. The Financial Crisis of 1819-1823 / 180 6.5. The Year 1825 / 183 6.6. The Financial
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
termeni saussurieni, ea ține de vorbire, nu de limbă. În cadrul unei analize gramaticale, a te sprijini pe o unitate de vorbire ale cărei limite sînt vagi, este o poziție greu de menținut. Gramatica are nevoie de unități stabile definite a priori, adică în sistem. Termenul de perioadă nu va putea fi păstrat decît pentru a desemna ceea ce eu numesc unități textuale. (2003: 23-24) În momentul în care vom desemna asamblări mai mult sau mai puțin complexe de enunțuri care intră în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
putem permite, împreună cu O. Ducrot, să modificăm această definiție, spunând că enunțarea este "evenimentul constituit de apariția unui enunț"47. O altă dificultate ridicată de această definiție constă în faptul că factorii implicați în producerea unui simplu enunț sunt a priori foarte diverși: de la aspectul fiziologic al emiterii de sunete până la mediul material și social, trecând prin motivațiile psihologice ale partenerilor comunicării. Este de mirare că lingviștii și-au luat au asemenea obiect de cercetare: dacă actul enunțării este un eveniment
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Însă "semnificatul" nu este cel al substantivelor obișnuite; în timp ce referentul deicticului nu poate fi identificat decât dacă este raportat la mediul spațio-temporal al ocurenței sale, semne precum fereastră sau lalea posedă o "definiție" permițând, în afara oricărei întrebuințări efective, delimitarea a priori a unei clase de obiecte ce pot fi numite ferestre sau lalele. În schimb, în afara desfășurării unei enunțări, nu există o clasă de obiecte ce pot fi desemnate prin pronumele eu. În ultimă instanță, referentul "eului" este cel care spune
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
afirmație se lovește totuși de o multitudine de contra-exemple, o mare parte fiind furnizate de corpusul literar. Dacă indivizii care produc enunțurile nu pot fi decât subiecți vorbitori, clasa de ființe cărora le este atribuită responsabilitatea enunțului nu este a priori delimitabilă; într-un text de ficțiune orice poate deveni enunțător: Timpul, Soarele, Destinul, un cuvânt... Găsim chiar sticle pe care este scris: "Trebuie să fiu băut rece"... În egală măsură, orice entitate poate fi co-enunțător, cu condiția ca un enunțător
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]