95,170 matches
-
II, 220; cf. Kathryn Rombs, op. cit., p. 292. footnote>. Dar, în ultimă instanță, este bine și drept ca Dumnezeu să rămână etern ascuns sufletului. Sfântul Grigorie scrie: „Vederea adevărată a lui Dumnezeu constă în aceasta, ca acel care își înalță privirea spre Dumnezeu să nu înceteze niciodată în această dorință. Pentru că spune (Dumnezeu): «Nu-mi poți vedea fața, pentru că omul nu mă poate vedea și apoi să trăiască»”<footnote Ibidem, II. 233, loco citato. footnote>. Sufletul nu poate să vadă niciodată
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
sînt, dacă nu caraghioase, atunci în mod sigur înduioșătoare, un pic-tor sobru cum era Corneliu Baba, cu o viziune monumentală și eroică asupra omului, narativ atît cît să i se poată asocia diverse scenarii epico-propagandistice și, mai ales, cu o privire marcată de un realism puternic, nu putea fi mul--tă vreme ignorat sau, așa cum s-a și întîmplat chiar, sancționat pentru vini care n-au fost niciodată numite (eliminarea, de pildă, din învățămînt). Și, în fine, ultima categorie îi privește pe
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
care spectatorii poposesc la o scurtă șuetă, la un pahar de vin, de bere. Pe pereți, de jur împrejur, o expoziție de pictură a lui Helmuth Sturmer. Măști. Zeci de chipuri, de expresii, de intenții, de mesaje, de ochi, de priviri, de pălării, de alcătuiri și anatomii ale feței - pe ici, pe colo, poate, Vlad, Silviu, Schumi, variante cu ei, despre ei și atîția alții care compun lumea lui Sturmer, proximități, universuri, prietenii. Schițe, notițe, exerciții. Pe un perete din fundul
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
idee, la jocul Magdei Stief. O mască. Cîntă, rîde, se rujează, vorbește, vorbește. O Winnie care își asumă tot ce se vede și tot ce nu se vede. Tot ce se spune și ceea ce nu se spune. Fiecare gest, fiecare privire, ochii, nasul, gura, pălăria, fiecare element al acestui desen spune aceeași poveste și, în același timp, șoptește o alta. Secundă sau nu. Ca măștile lui Sturmer din foaier. Ca măștile pe care le purtăm cu toții. Tensiunea spectacolului vine și din
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
supraaglomerate sau alergând cu disperare spre o gură de metrou, bucureșteanul de azi nu mai are ochi să admire frumusețea unor clădiri din altă epocă, devenite blazoane ale orașului. Atunci când, împovărat de grijile de tot felul, mai apucă să ridice privirea din pământ, locuitorul de azi observă cu groază cum zone care îi erau familiare au fost rase de pe fața pământului pentru a face loc înălțării peste noapte a vreunui mastodont cu geamuri opace. Se familiarizează repede cu noul peisaj și
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
ca firesc. Mahalalele emană mizerie, alternativa la praf este noroiul, dincolo de gardul Spitalului Brâncovenesc se înalță, mândră, o căpiță de fân, malurile Dâmboviței sunt locul favorit de deversare a gunoaielor, adevărate focare de infecție. Igiena pare un moft și simpla privire a unor poze poate aduce în nările cititorului de azi un vag miros pestilențial. Într-un astfel de mediu, un exponent al unei case regale occidentale nu putea să se simtă decât șocat. De altfel, după cinci ani de domnie
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
arhitectonică devine regulă, capitala este perfect sincronizată cu pretențiile Europei la început de veac. Cele trei albume Bucureștii în imagini. În vremea lui Carol I sunt născute, așa cum mărturisește Stelian Țurlea, din dragoste pentru București. Ele beneficiază de o excelentă privire istorică asupra epocii (din care am preluat unele dintre informațiile apărute în acest articol) aparținând unui specialist de talia lui Ion Bulei. În fine, în prezentarea pozelor, Emanuel Bădescu reușește să combine finețea observării detaliilor și precizia documentară cu o
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
conține toate direcțiile și scopurile gînditorului. Tiparul e matca fără de care nicio direcție nu ar exista, e fundalul pe care se sprijină totul. O analogie ajutătoare ar putea fi cea a priveliștii pe care o formă de relief o oferă privirii. Ca să existe o priveliște, adică o perspectivă, trebuie să existe o formă de relief pe care, privind-o, să simți că ai în fața ochilor o priveliște. Dar, fără relief, perspectiva nu ar exista. O altă analogie e cea cu cinematograful
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
urechea mea să prindă în tine și în cer. Se cheamă orologii-atunci când bat și poți vedea al timpului afund deplin. Mai trece-n stradă un străin bărbat și scoală un câine străin. E liniște-apoi. Ochii larg i-am deschis, privirea mea pe tine odihnește; și-n ea te țin gingaș și te scap în vis , când în beznă ceva se clintește. (din Cartea imaginilor - 1902) Ceas solemn Cine plânge-acum în lumea mare, fără rost plânge-n lumea mare, pe mine
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
fără identitate, pe care înflorește, superbă, excrescența unui detaliu. Exercițiu de virtuozitate, ca perierea atentă a unui dicteu automat, în care cuvîntul zilnic și firesc rimează, singura rimă din strofă, cu o bucată de fantasmagorică identitate închipuită, este Ploaia: , În privirea mea timpul încetase să mai treacă/ iar de departe lupii se mai auzeau încă urlînd pe stepa Nogai/ pe urmă iată claxoane, Doamne cîte claxoane;/ firește se întîmplase un banal accident de tramvai." Nu e singurul Fapt divers. La fel de rece-absurd
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
au fost reținute și privilegiate cele care însemnau, dincolo de tehnică și compoziție o apropriere a textului, un univers propriu. Cum Alice are peste 140 de ani, iar Peter Pan a trecut și el de o sută, a contat mult și privirea înnoitoare a artistului mileniului trei care găsește sensuri noi în cele două personaje și în povestea lor, fie ele tragice, absurde, bizare sau comice. Oricît ar putea părea de surprinzător, una din exigențele juriului a fost aceea ca ilustrația să
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
ele tragice, absurde, bizare sau comice. Oricît ar putea părea de surprinzător, una din exigențele juriului a fost aceea ca ilustrația să se adreseze deopotrivă copiilor și adulților. Iată ce spune în acest sens Isabelle Friedmann, membră a juriului: ,La privirea novatoare se adaugă o lectură îndrăzneață a textelor, departe de o viziune corectă sub aspect politic, de o interpretare făcută din sentimente duioase, plină de drăgălășenie și dulcegărie; ilustratorii sunt judecați după capacitatea lor de a se adresa nu numai
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
fir-ar ale dreacu' să fie! Gău¸ bă! Gău, 'tu-le parascovenia mamii lor de ciumeți!... Și fiindcă îl priveam din ce în ce mai nedumerit, m-a întrebat: - Cum? Îmi pare mie sau chiar nu știți engleza?!? - Păi, nu, nu prea, fin'că... Privirea pe care mi-a aruncat-o a creat în mine sentimentul că nu mai sunt eu, ci o creatură demnă de dispreț deplin mai având doar de formulat cererea de emigrare undeva în mangrovele australiene sau în Patagonia de Mijloc
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]
-
rugăciunile în Biserica românească, sau cum se pronunță formulele de descântece, exorcismele etc”<footnote Breazul G. - Patrium Carmen ...., p. 193 footnote> . „La acest fond, la aceste elemente, autentice și deosebitoare, ale firii muzicale a copilului român, trebuie să ne întoarcem privirea și de aici trebuie să pornim opera de educație muzicală; să destupăm izvoarele înfundate de erorile trecutului, să legăm firul rupt al tradiției de viață muzicală românească și să redăm copilului înviorarea sufletească specifică, pe care o dovedește în trăirea
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
atenții. Semnăm într-un catastif special confecționat, cu un condei și o călimară pe copertă. Toate astea i se datoresc lui C. Borș, profesor de matematică și poet sub numele de Lucian Mircea. E un om mic de statură, cu privire ușor crucișă, cu o gură frumoasă, cam știrbă, drept care și-o acoperă tot timpul cu mîna. Vorbește abia auzit, e inteligent, uneori biciuitor, totuși timid pînă la exasperare." Constantin Borș, pe care poeta îl portretizează destul de fidel, a fost, în ciuda
Et in fanfara ego! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/10077_a_11402]
-
nu e real (adică ficțiunea) e cu adevărat etern. Literatura e construită din ,cărămizile" lumii reale, însă astfel reașezate încât să iasă de sub incidența realității și să poată forma o lume opusă acesteia, fără a-i șterge contradicțiile și ambivalențele. Privirea care îmblânzește aceste ambivalențe, fără a le anula, e cea din perspectiva morții: recunoscând deșertăciunea celor reale, inclusiv a răului și a cinismului, și ironizând importanța care le e acordată. De aceea, din poveștile lui Wolf Wucherpfennig nu lipsesc tristețea
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
asemănător celui pe care îl trăiau medievalii. Paradigma s-a schimbat, și o dată cu ea și pragul nostru de receptivitate livrescă. Cu alte cuvinte, ne aflăm în față unei cărți destinate uzului cărturăresc al cititorilor culți. Fără umoarea sobră a unei priviri cultivate, cartea ar semăna cu o antologie de amănunte exotice pe care teologii le-au exploatat odinioară în folosul dogmelor aflate în vogă. De aici aerul de predică creștină din care a fost extirpată orice tentă sarcastică sau frivolă. Amănuntul
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
registrul obiectiv al consemnării faptelor - inclusiv văzute din alte perspective, cum ar fi acelea ale lui Odiseu sau Telemah - , dar și în registrul subiectiv, al judecății de valoare din partea unui raisonneur capabil nu numai de atacul inechivoc al rafalelelor unei priviri lucide și pătrunzătoare, care sfîșie vălul exterior al minciunii. Îmbinînd relatarea faptelor cu interpretarea lor, discursul Penelopei este proiectat în viitor, vizînd implicit posteritatea, dar avînd și un destinatar intratextual invocat în mod recurent: cel de-al doilea fiu, purtat
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
ca protagonist. Încercarea lui Torseos de a-l repune în drepturi eșuează. Proba arcului, deși concludentă, nu are nici o consecință, pentru că ,acea umbră de erou", care băuse din apa Lethei, nu mai are nici o amintire, nici un trecut în spatele său. Încrucișarea privirilor nu-l ajută pe Odiseu să-și recunoască fiul și nici soția, în vreme ce Penelopa, descoperind că nu-l mai iubește, trăiește în tăcere momentul eliberării sale. Instanța ultimă a aventurii, reîntoarcera lui Odiseu, apare acum ca accidentală și iluzorie, în
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
pentru regizor, și pentru scenarist). Numărul 2 e un revers complet al medaliei: există o protagonistă care ocupă lumina rampei și ține aproape tot filmul, 80% definibil ca studiu de personaj. Complexitatea domnișoarei se reliefează minimalist, mai mult prin tăceri, priviri, gesturi decît prin vorbe. Se confruntă zilnic cu abuzul - și pînă la acest film aproape uitasem cîte forme poate îmbrăca el - căruia îi aplică rezistența (acerbă) prin fotografie. E singură împotriva tuturor și fiecare are cîte o intenție proprie pentru
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
formați într-o lume în care nimic nu mai era ca înainte, sînt, de fapt, o specie nouă, diferită de generațiile anterioare". Se înregistrează astfel situații specifice. Scriitorii ajung să nu mai poată lucra fără a simți peste umărul lor privirea inchizitorială a cenzorului. Dacă într-un climat al normalității creatorul își stabilește, fie și într-un strat subliminal, un model de cititor în funcție de care își reglează procedeele, autorul care trăiește în totalitarism este obsedat de figura cenzorului.
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
organizate pe criterii definite cu claritate, imagine în care fiecare fenomen și-ar ocupă locul care i s-ar cuveni. 3. Ambiguitatea ca instrument euristic în inventarea unei postmodernități accesibile Traiectoria ideatica parcursă în paginile precedente determina o deplasare a privirii de la încercarea sistematizării tuturor practicilor muzicale existente în perioada intitulată postmodernitate (cu un început emergent în anii '60 ai secolului XX) înspre identificarea unor practici muzicale explicit postmoderne, care într-un mod evident ar "întrupa" suma însușirilor specifice ale acestei
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
mulți- sau pluri-fațetată<footnote Ramaut-Chevassus, op. cît., pag. 127. Este vorba despre titlul Părții a treia din textul citat - “DE MULTIPLES FACETTES”, idee pe care o implicăm în ecuația textului nostru. footnote> a postmodernismului muzical. Ochiul multi-fațetat de libelulă, spre deosebire de privirea pietrificatoare, în egală măsură ciclopica și medusiană, prezintă o realitate surprinzător de diversificata într-o infinitate de detalii, fiecare fiind important în felul său particular. Această idee a particularității importante multiple, una înspăimântătoare și nulă deopotrivă pentru mentalitatea de tip
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
muzeal" și basta, decretează scurt ,teatragiul" român. În fond, așa cum se vede, pe el îl dezgustă și-l irită orice operă cu soliditate axiologică. Adică vechii maeștri, maeștrii ,muzeali". Așadar, conform acestei logici bizare, un tablou de la Ermitaj e , sub privire, mai puțin viu decît unul recent dintr-o oarecare galerie dîmbovițeană? Și, reluînd comparația lui Dodin însuși, de ce un asemenea spectacol - care, în rigoare, atinge și astăzi ,cruzimea" cerută de Artaud - n-ar avea dreptul să fie viu ani de-
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
Simona Vasilache Cu cartea asta, din '82, m-am întîlnit într-un anticariat brașovean. De care n-am dat ușor. Nici el, volumul, desen abstract de negru și griuri, nu se zărește la prima, grăbită, privire. Mergînd mai departe, nici autorul... Vorbesc de Meteorologia lecturii, Radu Petrescu. Un compendiu, s-ar zice, de literatură europeană, filtrată cu gust de cititor, cu rigori, dar fără ticuri scolastice. Pornind de la Homer. Sigur că buclele pe care Radu Petrescu
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]