1,870 matches
-
pe pozițiile respective. Apoi, Teodosiu, simțind că poziția sa devenea nesustenabilă, a acceptat să vină să se umilească public în fața lui Ambrozie, cu capul acoperit de cenușă, pentru a obține reintegrarea în Biserică. În urma asasinarii lui Valentinian II (392) și proclamarea retorului Flavius Eugenius ca împărat în Occident, Teodosiu pornește o nouă campanie, obținând în bătălia de la Frigidius (septembrie 394) victoria asupra uzurpatorului. Imperiul Roman este astfel reunificat pentru ultima dată în istorie sub o singură autoritate. După moartea lui Teodosiu
Teodosiu I () [Corola-website/Science/299985_a_301314]
-
Severus Alexander Augustus (1 octombrie 208 - 18 martie 235), cunoscut drept , împărat roman în perioada 222 - 235. Numele său la naștere a fost Marcus Julius Gessius Bassianus Alexianus. Din iunie 221, a purtat numele de Marcus Aurelius Alexander, iar de la proclamarea sa ca împărat a avut numele Marcus Aurelius Severus Alexander. Alexander s-a născut la Arca Caesarea, la 1 octombrie 208, cu numele Marcus Julius Gessius Bassianus Alexianus. Tatăl lui , Marcus Julius Gessius Marcianus, a fost promagistrat sirian. Era nepot
Alexandru Sever () [Corola-website/Science/299983_a_301312]
-
strigătele de bărbați, fluierăturile febrile de gardiști îl țin treaz în fața geamului. Dorința de a petrece o noapte liniștită la hotel nu i se împlinește. Interesantă este și nomenclatura străzilor: strada "Independenții" este cea care trece pe sub ferestre, aluzie la proclamarea independenței României, stradă care la dreapta dă în strada "Regală", strada principală din fața hotelului, care face aluzie la războiul de independență în care regele Carol I a condus trupele române înspre victorie. Expresia "Ulițele din dosul „Victoriei Române” au rămas
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
dezvoltarea și consolidarea capitalului autohton și a întreprinderilor industriale aflate în proprietate românească. După moartea lui Ionel Brătianu a preluat conducerea atât a guvernului, în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri, cât și a Partidului Național Liberal. S-a opus „restaurației” (proclamării lui Carol al II-lea ca rege în 1930) fapt care a dus la o scindare a partidului, „tinerii liberali” conduși de fiul lui Ionel Brătianu, Gheorghe Brătianu, alegând să părăsească partidul și să se pună la dispoziția noului rege
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
guvernului cu ostilitate. Pentru răsturnarea guvernului Brătianu și preluarea puterii, Partidul Național Țărănesc nu a ezitat să apeleze la orice mijloace de luptă politică, unele aflate la limita jocului democratic sau aparținând partidelor de tip totalitar. S-a început cu proclamarea „"rezistenței cetățenești"”, definită astfel de către Ion Mihalache: „Vom impune de jos în sus respectul legii, vom pune în neputință pe jandarm să abuzeze de arma sa, pe primar să fure certificate, pe judecător să fure voturi, poliția să împiedice adunările
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
și alte șase ordine ale URSS, Federației Ruse și Republicii Vietnam. El deține titlul de "Specialist militar onorific al Republicii Moldovenești Nistrene". Generalul Hajeev este căsătorit și are un fiu. În septembrie 2004, cu prilejul aniversării a 14 ani de la proclamarea independenței Republicii Moldovenești Nistrene, generalul Stanislav Hajeev a descris Transnistria ca fiind ""un stat viabil, o țară independentă politic și economic, care se poate apăra în fața oricărei agresiuni străine"". De asemenea, el a acuzat Occidentul și Republica Moldova că ia măsuri
Stanislav Hajeev () [Corola-website/Science/313187_a_314516]
-
avut loc în noaptea de 26/27 noiembrie 1940, la Închisoarea Militară Jilava, când un grup de legionari înarmați a ucis un număr de 64 deținuți politici, 5 dintre aceștia fiind foști demnitari ai fostului regim de "dictatură regală". După proclamarea Statului Național-Legionar, în data de 14 septembrie 1940, prin Decretul-lege nr. 3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie 1940, a fost înființată Comisia specială de anchetă criminală, cu sarcina de a ancheta și
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
pe o ramură comună, un design aproape neschimbat din 1937. În timpul Primului Război Mondial, frunza de arțar a fost inclusă pe emblema Forțelor Expediționare Canadiene. Din 1921, blazonul regal al Canadei prezintă trei frunze de arțar ca emblemă distinctivă a Canadei. Odată cu proclamarea noului drapel al Canadei în 1965, frunza de arțar a devenit cel mai proeminent simbol canadian. În 1939, în timpul Celui de al Doilea Război Mondial, multe trupe canadiene utilizau frunza de arțar ca semn distinctiv, prezent pe insignele regimentelor și
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
În 1877 începe chiar Războiului de Independență, prima mare conflagrație modernă în care statul român se va alia cu Rusia țaristă împotriva Imperiului Otoman și a unei intense ofensive diplomatice purtată pentru recunoașterea de către puterile europene a independenței și a proclamării regatului. Multe dintre părerile pe care le-a exprimat Eminescu despre aceste evenimente și despre protagoniștii lor nu corespund cu opiniile consacrate ale istoricilor, este firesc să se întâmple așa, din moment ce istoricii au de partea lor avantajul trecerii timpului. Activitatea
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
României cu condiția ca sudul Basarabiei să fie cedat Rusiei și ca drepturile politice și civile să nu fie condiționate de apartenența religioasă. În compensație se recunoștea dreptul României asupra Dobrogei. Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență, a proclamării independenței, a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. Acestea au fost de altfel principalele teme ale articolelor sale pe care le vom urmări în continuare. La începutul Războiului de Independență Eminescu a susținut
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
și civile să nu fie condiționate de apartenența religioasă. În compensație se recunoștea dreptul României asupra Dobrogei. Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență, a proclamării independenței, a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. Acestea au fost de altfel principalele teme ale articolelor sale pe care le vom urmări în continuare. La începutul Războiului de Independență Eminescu a susținut prin scrierile sale efortul militar al țării. Din decembrie 1877 el a început să
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
fusese susținută de Eminescu în articolele sale, prin care împământenirea era individuală, naturalizarea în bloc acordându-se numai evreilor care participaseră la războiul de independență. Așa cum recunoașterea independenței a fost obținută prin concesii economice și politice, la fel și recunoașterea proclamării regatului a fost obținută după complicate tratative legate de statutul Dunării. Chestiunea Dunării a apărut după Războiul Crimeii când, la Congresul de pace de la Paris din 1856, s-a proclamat libera navigație pe Dunăre și s-a hotărât formarea unei
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
Jos. Această Comisie Mixtă avea prerogative care încălcau flagrant suveranitatea statelor membre. În cursul anului 1880 guvernul liberal condus de I.C. Brătianu a dus negocieri secrete cu Austro-Ungaria pentru ca în schimbul acceptării Comisiei Mixte sub președinția Austriei să obțină recunoașterea viitoarei proclamări a regatului. În acest scop în martie 1880 I.C. Brătianu a făcut o vizită oficială la Viena și Berlin iar ministrul de externe, V. Boerescu, a recunoscut ulterior că la 26 februarie și 1 martie 1880 a trimis reprezentanților României
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
o nouă poreclă a țării noastre” . Fără ca să fie la curent cu înțelegerile secrete făcute cu austriecii, în 5 martie el a preluat în "Timpul" un articol dintr-un ziar austriac, "Deutsche Zeitung", care rezuma punctul de vedere austriac față de proclamarea regatului român. În articol se afirma că dacă celelalte mari puteri nu aveau nici o obiecție, Austria în schimb era mai rezervată pentru că ridicarea la rang de rege a principelui Carol ar trezi „în micii potentați ai Orientului ambiții noi și
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
puteri nu aveau nici o obiecție, Austria în schimb era mai rezervată pentru că ridicarea la rang de rege a principelui Carol ar trezi „în micii potentați ai Orientului ambiții noi și dorințe noi”. De aceea, pentru a fi de acord cu proclamarea regatului, Austria aștepta o compensație și anume acceptarea anteproiectului austriac cu privire la Comisia Mixtă a Dunării de Jos. La 10 mai 1881 s-a organizat sărbătorirea proclamării regatului. Cu această ocazie Eminescu a publicat în "Timpul" poezia "Scrisoarea III" și un
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
Orientului ambiții noi și dorințe noi”. De aceea, pentru a fi de acord cu proclamarea regatului, Austria aștepta o compensație și anume acceptarea anteproiectului austriac cu privire la Comisia Mixtă a Dunării de Jos. La 10 mai 1881 s-a organizat sărbătorirea proclamării regatului. Cu această ocazie Eminescu a publicat în "Timpul" poezia "Scrisoarea III" și un articol politic în care analiza situația țării în ajunul serbării de încoronare. Mai întâi constata că din 1859 țara a sărăcit, populația a scăzut datorită demoralizării
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
din izvoarele istorice rezultă că în evul mediu clasa mijlocie era în majoritate de origine străină. Astfel revoluția socială începută de către Cuza Vodă și continuată cu o intensitate sporită până în 1882 a constat în esență în continuarea acestui proces prin „proclamarea perpetuă a predominării elementelor străine asupra poporului istoric, compus încă până azi din țărani mari și mici”. Ajuns la o asemenea convingere, Eminescu s-a simțit dator „de a fi și de-a rămânea în partea poporului istoric, din care
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
percep și le iubesc, îl iubesc de asemenea pe Christos, chiar dacă nu știu, pentru că El este Adevăr, Frumusețe și Dreptate”. „Există valori relative, precum solidaritatea, dorința de pace și respectul pentru natură. Dacă acestea devin absolute, eradicând sau opunându-se proclamării evenimentului mântuirii, atunci aceste valori devin o instigare la idolatrie și obstacole în calea mântuirii.” Opiniile patristice despre Antihrist reflectau atitudinea antiiudaică dezvoltată în secolele II-III, când sinagogile erau numite „izvoare de persecuție” anticreștină. Astfel, era de așteptat ca odiosul
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
Thiers șef al puterii executive al Republicii Franceze, în timp ce regele Prusiei proclamă, la Versailles, supremația Imperiului German și încheie cu Bismarck, în același an, așa-numitul "Tratat de la Frankfurt". Temerea restaurării monarhiei și refuzul armistițiului conduc la insurecție și la proclamarea Comunei din Paris. Thiers reprimă cu brutralitate această insurecție și conduce represaliile împotriva revoluționarilor, care sunt arestați și în mare parte executați după o judecată sumară. Datorită implicării în acest măcel, va pierde alegerile prezidențiale, care vor fi câștigate de
Adolphe Thiers () [Corola-website/Science/314237_a_315566]
-
fiind cele care au alimentat Războiul Rece. În Asia, ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării. Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, ducând, în cele din urmă, la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului. Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene, metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială. S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
uneori Regatul Bulgar a fost numit și Al treilea Imperiu Bulgar, dar fiind faptul că în Evul Mediu prin „Țarsdom” se înțelegea „Imperiu”. În comunitatea internațională însă, al treilea stat bulgar a fost recunoscut ca „regat”, nu ca „imperiu”. În ciuda proclamării statului Bulgaria în 1878 și, după 1885, a controlului asupra Rumeliei răsăritene, existau comunități bulgărești importante în regiunile din Balcani care mai erau încă sub controlul Imperiului Otoman, în special în regiunea Macedonia. Pentru ca situația să fie și mai complicată
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
a statului Israel), Sudanul (independent din 1956), Kuweitul (independent din 1961), Bahrainul (independent din 1971), Omanul (independent din 1971), Qatarul (independent din 1971) și Emiratele Arabe Unite (independent din 1971) nu au aderat niciodată la Commonwealth. Republica Irlanda a părăsit Commonwealthul după proclamarea republicii în 1949. Totuși, printr-o lege din 1949 (Ireland Act), Parlamentul Regatului Unit a oferit cetățenilor Republicii Irlanda un statut similar cu cel al restului cetățenilor Commonwealthului. Problema statelor cu o structură constituțională care nu era bazată pe cea
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
fi admisă cu drepturi depline în organizație, nu a mai ajuns să capete acest statut datorită declarației unilaterală de independență a Rhodesiei de Sud din 1965. Pakistanul a fost suspendat între 1999 - 2004. Pe 12 noiembrie 2007, ca răspuns la proclamarea stării de urgență, Commonwealtul a dat Pakistanului un termen de 10 zile pentru restaurarea constituției și pentru ridicare stării de urgență, statul asiatic fiind amenințat cu o nouă suspendare. Pe 22 noiembrie 2007, după expirarea termenului de 10 zile, Pakistanul
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
republici, încetează în mod automat să mai fie membri ai organizației, cu excepția obținerii permisiunii din partea celorlalți membri, (ca în cazul Indiei în 1950). Statul Liber Irlandez a părăsit Commonwealtul când s-a autoproclamat republică - 18 aprilie 1949. Datorită faptului că proclamarea republicii irlandeze s-a făcut mai înainte de emiterea Declarației de la Londra, care reglementa cazul Indiei, Irlanda nu a putut rămâne în cadrul organizație. Africa de Sud nu a putut rămâne membru al Commonwealthului după proclamarea republicii din 1961 datorită ostilității unora dintre membri
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
autoproclamat republică - 18 aprilie 1949. Datorită faptului că proclamarea republicii irlandeze s-a făcut mai înainte de emiterea Declarației de la Londra, care reglementa cazul Indiei, Irlanda nu a putut rămâne în cadrul organizație. Africa de Sud nu a putut rămâne membru al Commonwealthului după proclamarea republicii din 1961 datorită ostilității unora dintre membri, în mod special cei din Africa și Asia, dar și din partea Canadei, care se opuneau cu putere politicii de apartheid. Guvernul sud-african și-a retras cererea de rămânere în cadrul organizației ca republică
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]