150,059 matches
-
Tudorel Urian Apariția - în anul 2004 - cărții lui Cezar Paul-Bădescu, Tinerețile lui Daniel Abagiu a produs o oarecare derută printre comentatorii noștri literari. Văzută de unii drept echivalentul literar al picturii naive, această carte își propunea să reconstituie copilăria și adolescența unui personaj (autorul însuși?) cu posibilitățile stilistice și de construcție ale unui copil. Tonul de compunere școlărească a fost luat de către unii drept un afront adus literaturii sau o probă de maximă naivitate a autorului
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
surprinzător: divorțul femeii după ce forma dramatică a bolii a fost depășită. Autorul spovedaniei din Luminița, mon amour vede lumea cu privirea lipsită de iluzii a scriitorilor generației 2000. Titlul, încărcat de sugestii romanțioase, este cinic pentru un roman care își propune să demitizeze violent dragostea, scris de un autor care citește Romeo și Julieta ca pe un rod al emanației în exces a unor glande, și pentru care cântecele de celebrare a iubirii, de la menestreli la maneliști, nu sunt altceva decât
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
chinezi, indieni și alte popoare; la fel și literatura. Matematica babiloniană a fost una empirică, nu dezvoltase ideea de teoremă, deci o putem lăsa deoparte. Las deoparte și culturile asiatice și alte culturi neeuropene, pe care nu le cunosc suficient. Propun să ne limităm la tradițiile europene. Credeți că sursa lor comună în mituri este suficientă pentru a conferi literaturii și matematicii un numitor comun interesant? În perioada 1992-1994 am funcționat, câte patru luni în fiecare an, ca profesor vizitator la
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
suficientă pentru a conferi literaturii și matematicii un numitor comun interesant? În perioada 1992-1994 am funcționat, câte patru luni în fiecare an, ca profesor vizitator la Departamentul de Antropologie culturală de la Universitatea Laval (Canada), unde profesorul Pierre Maranda mi-a propus să studiez așa-numita formulă canonică a mitului, lansată în 1955 de Claude Lévi-Strauss, prilej cu care am așezat sub microscop o serie de mituri analizate de maestru în ciclul său "Mythologiques", dar și în cărți ulterioare, mai puțin cunoscute
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
cât și în matematică. Le-am prezentat în 1993 la Collčge de France, unde Lévi-Strauss mă invitase să organizez un seminar. Despre ce trăsături este vorba? Prima care atrage atenția este faptul că toate trei, miturile, literatura și matematica, ne propun universuri de ficțiune. Apoi, toate trei mizează pe funcția de simbolizare (chiar dacă această funcție se realizează prin mijloace diferite). În toate trei, logica vieții cotidiene este înlocuită cu una neconvențională, bazată pe paradox. În toate trei, desfășurarea evenimentelor este confruntată
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
mare profunzime. În ce a constat contribuția Dv în această chestiune? În urmă cu vreo zece ani, am publicat două articole pe această temă, unul în revista "Semiotica" din SUA, altul în revista franceză de antropologie culturală L'HOMME. Am propus o interpretare coerentă a dublei torsiuni actor-rol și rol-actor și am creat un cadru conceptual unitar care cuprinde toate elementele formulei. Ce a mai urmat ? În 1998, Lucien Scubla face sinteza cercetărilor pe această temă în cartea Lire Lévi-Strauss, iar
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
e decât o agonie social-istorică fără sfârșit. Predominant, discursul poetului are o franchețe șocantă, e deschis răului moral pe care nu se dă în lături a-l portretiza în tușe caustice la culme. La antipodul poeticii de sugestii, nuanțe, indirectități propuse de simbolism și conturată pe un plan suficient de amplu până-n prezent, Ion Caraion se dovedește un artizan de imagini insolite în cruzimea lor, un maestru al truculenței verbului. Imaginarul său scormonește în anomalie, în putrefacție, în vermină ca-ntr
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
raportează faptele prezentului la o experiență istorică mai mult sau mai puțin îndepărtată, dar și pe orizontală, prin aducerea în discuție a unor evenimente comparabile ca semnificație, derulate pe alte meridiane ale globului. Prin articolele sale, Vladimir Tismăneanu nu-și propune să ofere soluții și să facă predicții. Lipsit de astfel de orgolii, el nu urmărește decât să înțeleagă întreaga complexitate a situației. În felul acesta, soluțiile aproape că vin de la sine, nici măcar nu mai trebuie enunțate ca atare. Ceea ce contează
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
Liviu Dănceanu Observînd că, fără să comunice între ei, doi colaboratori importanți ai noștri sînt preocupați de același subiect, de sunetele clopotelor și nu numai, faptul ni s-a părut interesant și mai mult decît o coincidență. De aceea, vă propunem să-i citiți în acest număr pe Liviu Dănceanu și Dan Dediu vorbind despre clopote. Și nu numai. (Red.) Nu m-am dat niciodată în vânt, recunosc, după muzica lui John Lennon. Cu atât mai puțin după avatarurile lui biografice
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
să se smulgă din scenariul clasico-renascentist al tridimensionalului european și să deschidă zările unei alte civilizații a privirii. Barbu Brezianu, cu o imensă modestie și cu un la fel de mare devotament pentru opera brâncușiană, sugerează tacit această realitate fără a se propune însă pe sine, nici măcar pentru o clipă, în ipostaza, de altfel legitimă, a descoperitorului. El investighează, adună, selectează și descrie o cazuistică imensă care, paradoxal, începe să respire asemenea unei opere de artă ce mustește de viață nemijlocită și de
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
care pretindea că în comunism totul va fi în comun, iar orice obiect de folosință în unic exemplar: "Prostule, i-am zis eu, pe drept cuvînt indignat, crezi ș...ț că ar avea sorți de izbîndă un partid care ar propune mizeria umană?" Iată o mostră de logică foarte repede contrazisă de istorie! Partidele istorice sînt cele care ar fi inventat "ura de clasă", susține Călinescu în același mod tendențios. Epurările din motive politice i se par justificate, iar cînd țărăniștii
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
Gabriel Chifu Călătoria de vacanță Dacă îți propui să călătorești cu mașina spre vestul Europei și pornești din sudul țării, luând-o prin Caransebeș, așa cum am făcut eu în această vară, vei trece negreșit prin momente de coșmar. Căci de la Orșova încolo, pe porțiuni tot mai întinse, drumul
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
românesc. Istorie pentru toți A apărut nr. 56 al revistei lunare HISTORIA, editată de Trustul de presă "Evenimentul românesc". Adresându-se publicului larg, adică nespecializat în studii de istorie, revista izbutește să fie instructivă și atractivă, informând și stârnind curiozități, propunând subiecte incitante cum ar fi: relația sovieticilor cu "spionajul activ" din România, istoricul războaielor israeliano-arabe, proiectele de unificare a Europei din secolul XIX, "declasificarea" lui Lenin ș.a. Cronicarul constată cu satisfacție prezența în paginile revistei a unor prețuiți colaboratori ai
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
Sfântul Augustin, primul autor de texte cu tentă memorialistică din istoria literaturii, a trăit cu patru secole mai târziu decât Ovidiu. Un posibil jurnal al lui Ovidiu este, de aceea, din capul locului, o aberație. Să acceptăm însă convenția literară propusă de Marin Mincu. Văzut prin prisma acestui jurnal apocrif, poetul roman este un soi de Casanova ajuns la vârsta senectuții (viziune previzibilă în cazul unui erou despre care se știe că în tinerețe a scris Ars Amatoria), singur, măcinat de
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
și nu ține doar de un imaginar comun, de dezinhibarea despre care s-a tot vorbit și de o frondă care epatează nu doar burghezul, ci și bietele noastre definiții despre obiectul muncii - literatura". Încercarea de sistematizare/ studiu de caz propune cinci puncte de reper: 1. practicarea autoficțiunii, 2. prezentul ca timp al narării și referință istorică, 3. limbajul direct, frust, denotativ, 4. mizerabilismul fiziologic și obsesia unicității, 5. pastișa intertextualismului și a metatextului. Astfel, prima și cea mai evidentă arie
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
n-a produs nici o notă informativă. Fie pentru că s-a căit, fie deoarece n-a avut ce scrie, ce și pe cine să toarne. Mi-aduc aminte perfect în care circumstanțe a avut loc vizita agentului racolator care mi-a propus să devin informator al Securității. Lucram la revista "Luceafărul"? Nu, s-a petrecut mai târziu, după transferul la Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", mă ocupam cu secretariatul revistei institutului. Insul care mi s-a anunțat în vizită
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
G. Călinescu", mă ocupam cu secretariatul revistei institutului. Insul care mi s-a anunțat în vizită, dându-și un nume oarecare, nu era înconjurat de nici un mister. încă înainte să deschidă gura am ghicit de unde vine și ce are să-mi propună. Avea una din acele fizionomii ce nu se remarcă prin nimic, pe care le uiți în clipa chiar în care le privești. Prețios indiciu la recrutare. Nu a fost cine știe ce de insistent, a rămas uluit când l-am întrebat eu
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
fragmentarismului/ sintezei, pe care o percepe în întreaga ei dificultate. Inițial, judecata culegerilor de texte este severă: "A strânge laolaltă articole ocazionale, cronici, recenzii, Ťportreteť, eseuri, dezbateri etc., oricât de sprințare ar fi acestea, nu înseamnă nici pe departe a propune o riguroasă ierarhie valorică, susținută de argumente, căci, cel mai adesea, se pierde în noianul acesta de fragmentarism tocmai unica viziune de ansamblu. Nu spun că nu există o utilitate a acestor demersuri onorabile, dar ele nu pot suplini rolul
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
au grăbit să anunțe disoluția acestei construcții politice, iar optimiștii și-au reafirmat încrederea în puterea europenilor de a trece peste acste dificultăți. În afară de aceste tipuri de raportări, o realitate este îngrijorătoare: ascensiunea politică a formațiunilor extremiste, a celor care propun o Europa autoreferențială, revenită la valori și practici care, în trecutul nu prea îndepărtat, au stat la originea conflictelor ce au măcinat această parte a lumii. Cum se poate ca, după o perioadă de 70 de ani de pace, posibilă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
nu e un deziderat, eu nu spun această dintr-o perspectivă filosofica neutră"29. Pe de altă parte, susține Rorty, "filosofia nu poate fi neutră în chestiuni politice de această magnitudine"30. Nouă retorica a liberalismului, cea pe care o propune Rorty, este una care renunță la ideea unei posibil "zid argumentativ" final, care să ne permită să îi țintuim pe dușmanii liberalismului cu spatele la el31. Concluzii Pe fundalul unei retorici a liberalismului neafectata de "refrene metafizice"(Isaiah Berlin), tensiunea dintre liberalismul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cel mai înalt nivel, cel academic, dorind stabilirea unor repere pentru acțiune, indiferent dacă factorul politic tine sau nu cont de aceste repere. Ce este Europa? - aceasta este întrebarea la care încearcă să răspundă secvențial toate comunicările care va sunt propuse aici, acum". Cu alte cuvinte, nu numai gânditorii politici moderni sunt cei care au definit trăsăturile modernității politice, ci și intelectualii de astăzi sunt chemați să aibă un rol sporit în modernizarea politică a Republicii Moldova. Acesta a și fost sensul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
eu am trăit într-o inconștiență totală, pentru mine era o joacă, dorința noastră era să facem lumea să râdă, făceam haz de necaz și aluziile la neajunsurile de atunci făceau lumea să râdă cel mai tare. Nu mi-am propus să fac dizidenta și nici nu sunt un dizident. Ei doar voiam să fac lumea să râdă". Invitații au oferit publicului momente umoristice dintre cele ce i-au făcut celebri în perioada comunistă. Următorul eveniment l-a constituit masă rotundă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Alinei Ilinca & Liviu Marius Bejenaru și al lui Radu Clit, ce abordează problemă condiției femeii și modelarea socio-culturală a relațiilor între femei și bărbați.În studiul "Contextul de acțiune a egalității de gen înainte de 1989" (pp. 27-50), Georgeta Ghebrea ne propune o perspectivă care îmbină "analiza și evaluarea politicilor publice bazată pe elemente tehnice (cartografierea mecanismelor legislative și instituționale) cu o tentativă de identificare a unor elemente mai profunde și mai puțin vizibile, cum ar fi valorile și obiectivele latențe" (p.
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ci mai curând impunerea standardului masculin și tratarea femeilor ca bărbați (p. 76). Pentru o maibună înțelegere a rolului femeii și a condiției acesteia în societatea comunistă, în "Modelul femeii comuniste: Elenă Ceaușescu sau Ana Pauker?" (pp. 83-111), Radu Clit propune compararea profilul Elenei Ceaușescu cu celal Anei Pauker, pe de o parte, si, pe de alta, raportarea rolului primei la situația politică în care a trăit. Ipoteza să de lucru este aceea că rolul atribuit Elenei Ceușescu în evoluția regimului
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
documentare, dă semne de oboseală și de scepticism. În nota la volumul VII, apărut în 2002 și incluzând publicistica din anii 1896-1918, Teodor Vârgolici îi avertizează pe cititori: "În periodicele vremii au rămas uitate extrem de numeroase articole, pe care ne propunem să le scoatem la lumină în volumele următoare ale ediției noastre, dacă împrejurările ne vor fi favorabile". Avertismentul e de rău augur. În nota la volumul VIII, apărut în 2003 și cuprinzând excelente pagini de exegeză teologică, Teodor Vârgolici își
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]