2,300 matches
-
parcă nefiltrate. Mobilitatea derutantă a stilului poetic al lui Vinea conduce analiza către experiențe lirice și estetici diferite, pe un arc de cerc larg, de la simbolism la avangardism. Inteligența artistică, tot mai pregnantă, devine constrângătoare pentru lirica lui Vinea, spontaneitatea, prospețimea expresiei fiind progresiv cenzurate de intelectualism și - într-o mișcare de retorică dublată - de reflecția asupra lui. Conștiința de sine duce la un exces de abstractizare, iar incursiunea în universul poeziei lui Vinea relevă „o dramă a sterilității”. În schimb
ZAHARIA-FILIPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
de imprimeuri), care au fost preluate de alte unități. Odată cu dezvoltarea electronicii și aplicațiilor pe calculator, designerii din domeniul tricotajelor au început să creeze modele din ce în ce mai variate, astfel încât secolul al XX lea a adus în întreaga lume un aer de prospețime în domeniul tricotajelor. În 1960 se introduc mașinile circulare de tricotat jacard în industrie, pentru tricoturi de mare finețe, cu motive, desene și figuri Aceste mașini au dispozitivele cu programe electronice și transpun rapid pe tricot fotografii și desene executate
Cercetarea din punct de vedere euristic a evoluţiei tricotajelor şi acelor de tricotat de la origini şi până în prezent by Mihaela Băsu () [Corola-publishinghouse/Science/543_a_871]
-
ce descoperă lumi noi. Unii autori pot fi considerați veritabili predecesori ai etnologilor sau antropologilor moderni (care au descoperit În scrierile celor dintâi prețioase surse istorice apte să le alimenteze studiile). Astfel, prin intermediul textelor transmise, apar ă cu elanul și prospețimea descoperirii ă noi orizonturi: ă diversitatea mediilor, a peisajelor și a activităților umane; ă alteritatea ce se distinge sub masca diferitelor embleme care determină identități teritoriale sau socioprofesionale cu caracter discret; ă schița unei Franțe a provinciilor, a regiunilor, a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mă bucur, pentru că în atmosfera de vacanță semi-burgheză în care am locuit aproape o săptămână, cu meniu de filme, plajă, mare și pește, o discuție-duel de 86 de minute, purtată între un reporter de politică externă și o starletă, are prospețimea tăioasă a dușului scoțian. Dialogurile nu îți slăbesc atenția o clipă, actorii sunt ireproșabili. Avea dreptate Alex. Leo Șerban (care a fost pentru al doilea an consecutiv selecționerul festivalului): Sienna Miller e o revelație. Nici nu-mi vine să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
inventiv, a unui model, este considerată clișeu sau șablon. Cu o accepție relativ similară circulă și termenii stereotipie și stereotipism, definiți, în sens restrîns, ca repetarea mecanică a unei forme, ca urmare a lipsei de originalitate, prin care se pierde prospețimea formulării și se banalizează exprimarea. Este demn de observat că parametrul frecvenței unui element în discurs nu constituie o condiție indispensabilă a apartenenței acestuia la categoria clișeelor. De exemplu, cuvinte precum la, mama, este, azi etc., deși frecvente în discurs
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că "în Varvara oamenii se ascundeau nu știu de ce, nu numaidecât față de mine, cât față de ei înșiși (...), că se aflau sub stăpânirea unor forțe necunoscute, care-i împiedicau să coreleze normal cuvântul cu fapta (...), că un duh străin le răpea prospețimea primară (...), că orice cuvânt zămislit în Varvara își pierdea virtuțile comunicative chiar și dincolo de granițele comunei". Pentru romanticul maximalist Dimitrie Cristea, decis să "izbăvească umanitatea și să vindece Varvara de plaga nesățioasă", este cu totul de neînțeles comportamentul învățătorului Rebega
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un tânăr prea îndrăgostit de Eminescu, și asta l-a împins într-o singura direcție: să devină "eminescian". Și încă unul de mare greutate, în peisajul eminescologiei contemporane. Așa încât, puține dintre ideile scrise la douăzeci de ani și-au pierdut prospețimea la cei peste cincizeci și cinci de ani ai autorului, dacă au fost, cum spuneam mai sus, cu adevărat idei. Cel mult, ideile domnului Codreanu au putut să îmbrace nuanțe noi, să se acomodeze realităților vieții, de vreme ce ideile nu sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alți comentatori care au intuit ecourile abisale ale părintelui Titircă Inimă Rea. Cioculescu a trecut, cu grație, pe lângă, dar investigația lui Theodor Codreanu țintește direct în miezul problemei, și din acest motiv, lectura cărții sale are un aer de ciudată prospețime și autenticitate. Să spicuim câteva din premisele autorului. Caragiale e emul al lui Eminescu, ca o consecință a "complementarității antitezelor"? Nimic mai plauzibil! Puterea de contaminare a geniului este irepresibilă, numai că, în contact cu ea, marile personalități precum Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
călătorie, corespondența, reportajul, confesiunea ș.a. Poate, de aceea, ca literatură de frontieră, însemnările au un statut aparte, rămânând în categoria "opera aperta", fiindcă ceea ce a intenționat emițătorul are ecouri deviate în orizontul de așteptare și în receptarea cititorului. Însemnările au prospețime, surprind reacția imediată a autorului, filtrată prin gândirea și sensibilitatea proprii, redau indubitabil realități trăite direct, receptate acut de autor prin antene de fin observator al epocii în care a trăit. Într-un cuvânt, în fața obiectivului este plasată foița translucidă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sublinia el, la atâția ani de la plecarea celei care îi fusese dragă, ca să-mi alin propriile răni mult mai proaspete și să-mi dezlege mărturisirile, te învață tot ce ai nevoie pentru ca mariajul să reușească, să nu ruginească, să aibă prospețimea începuturilor, adică te învață să apreciezi, să ierți, dar și să spui iartă-mă, te învață să accepți imperfecțiunile celuilalt - că fiecare le avem pe ale noastre - numai iubirea te învață și te ajută să previi acele situații care, în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
arheologice, la căldura caloriferului au lipit abțibildul cu papagal, urmă în sedimentul gros al ieșirii la peron, întretăiat cu pașii tăi, totul se potrivește pe parcursul scenei de epocă, cotidian pe toate părțile, dar vrerea unei cățele da de bănuit din prospețimea ei, coada cere de mîncare, prezentul asumării simplă luare de distanță și ea, genunchii în frig umed ai pînzei de blugi, în boala sufletească a cățelușei lui Karamazov, tatăl romancierului Dostoievski, se compara cu sfînta! fatala indecență întinsă în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sferice scoase țuguie la nostimada bisericii, carosabilul beton de ping-pong din programul PHARE pe comunal, paralel cu granița, pînă aici au tăiat rușii, coama de nord a depresiunii adîncită cu genunea, pe sud pantă montană în brazi, Vicovu de Sus prospețime, "Casa-muzeu Ion Nistor Vicovu de Sus" notifică la tren, gest de rutină în mitologia cultură, grădinile exclusiv în flori, locuitori copiii, frate de unu-doi ani, îl țin să-l păzesc de tren, tu bălaie iar cel mic ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
exigență, am introdus în text - pentru a înlesni lectura - datele cronologice ale diferitelor personalități politice interne sau internaționale și bisericești direct interesate de subiectul operei. Tot astfel, am introdus diferite denumiri onomastice sau topografice în funcție de proveniența lor geografică, oferind cititorului prospețimea și naturalețea discursului istoric, și redactarea diferită, în funcție de context, a acelorași termeni, de ex. «Biserică» (realitatea teologico-spirituală și instituțională) și «biserică» (definirea individuală a bisericii ca edificiu, parohie, biserică a unei comunități) etc. Din motive de finețe științifică am păstrat
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
amabilitatea împăraților și generozitatea demnitarilor, lucrările militare au adăugat la incinta solidă și au redus din aspectul estetic și din efectul pozitiv, în general. În ciuda nelegiuirilor invaziilor succesive și cutremurelor catastrofale, oricine poate savura priveliștea atractivă și de neuitat prin prospețimea livezilor aflate în apropiere. Memoria apelează la trecut și adaugă la misterul locului faimos. Baal a fost identificat de romani ca Jupiter, sau tatăl zeilor, tatăl soarelui, Dumnezeul paradisului luminii, mării și pământului și în lume, stăpânitorul tuturor lucrurilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Marile industrii din Cluj "Dermata", "Iris" și "Napochimia- Terapia", care hrăneau mii de familii de muncitori, au dat faliment de mult și, abandonate, au căzut în dezolantă desuetudine. Cartierele muncitorești poartă, în consecință, amprentele acestei dezolări care contrastează puternic cu prospețimea recuperată a cartierelor din zona centrală. În drum spre Beiuș am stat două zile la Cluj și apoi am trecut prin Bistrița, Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc. Numai la Cluj, sâmbătă, am întâlnit un minyan de evrei la sinagoga de pe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
radio și nu mai vorbesc de televiziune, ei, totuși, nu erau niște ignoranți în ceea ce privește mersul istoriei și al lumii, în general. În satul Ghireni, situat cam la 40 km de linia ferată, veneau știrile cu repeziciune, așa că aveau aerul de prospețime. Anica, o fată de vreo douăzeci de ani, s-a orientat foarte rapid despre mersul lucrurilor în viitor și s-a făcut tractoristă. Școală grea, cu multă învățătură, tocmai la Botoșani. Șase luni și-a ros coatele pe băncile școlii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cum le-a evoluat viața culturală și cea religioasă, interdicțiile și autorii acestora. „Nemărginitele dureri ale românismului” este intitulat și comentat într-un întreg capitol al volumului. Dar mai întâi, ca la cinematograf, aflăm informații valoroase din „Amintirile” depanate cu prospețime de Șt. Andreșanu, altele despre Victor Tăbăcaru și George Talaz, scriitor și pictor, ca și precedentul sculptor și pictor, ambii de loc din satul Toporăști. Interviul în două faze cu Grigore Toloacă este un alt mare ecran de pe care citim
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lume păcătoasă, secătuită, dezorientată. S-a născut într-o lume fundamental plictisită. Pe acest fond de plictiseală, el a venit cu un enorm potențial de noutate: a adus „scandal“ intelectual, surpriză morală, speranță nesă buită. De aici, efectul său trezitor, prospețimea sa epidemică. Creștinismul a forțat marginile intelectului, a demontat morala convențională și a impus, drept țintă, imposibilul. Înțelepciunea stoică - orice înțelepciune imanentă - se străduiește să încapă în conturele rațiunii și ale naturii. Respectuoasă cu „legile firii“, o astfel de înțelepciune
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
le citești -, dar nu trebuie neglijate întâlnirile fortuite, comerțul cu ce-ți pică, pe nepregătite, în mână, lectura propusă de „soartă“ și, uneori, purtătoare de soartă. E util, cu alte cuvinte, să citești „organizat“, dar nu trebuie să-ți refuzi prospețimea unor opțiuni libere, dictate nu de sistematica bibliotecii, ci de neprevăzutul ei. În definitiv, orice te poate marca, orice poate să-ți deto neze vocația, dacă terenul e pregătit și momentul e prielnic. În principiu, nu-mi plac „precocitățile“. Cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că botezul este Sfântă Taină, că există Sfintele Taine. Altminteri fericirea aceasta care mă împresoară, mă cuprinde, mă îmbracă, mă învinge, n-ar putea fi atât de neînchipuit de minunată și deplină... și noutatea, sunt un om nou: de unde atâta prospețime și înnoire ?”. Ioan Ianolide povestește în „Întoarcerea la Hristos” despre convertirea și botezul în închisoare al unui alt evreu, de data aceasta pastor lutheran, Richard Wurmbrand. Acesta, impresionat de trăirea duhovnicească pe care a văzut-o la deținuții români și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Adică perenitatea avantajează individul, pe termenul scurt al vieții lui, dar periclitează specia, pe termenul lung al relației ei cu mediul. Și asta spre deosebire de bietul ghiocel căruia Îi luăm esențialul, adică floarea, unică În tot anul. Păpădia oferă o permanentă prospețime: a unei plante care, deși neîngrijită, deci stimulată, dă mereu frunze. Și mai mult, depășind acea unicitate a Înfloririi care face ca frunza altora, precum urzica și ștevia, să nu mai fie bună de mâncat după Înflorire, păpădia e bună
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zgârcenia continuă În privința microelementelor, nu atât cantitativ cât calitativ. Căci, dacă În fructe se găsesc doar potasiul, fosforul, magneziul, calciul, sulful și fierul, În semințe mai dosește clor, sodiu, zinc, mangan, cupru și cobalt. Aciditatea, care conferă fructelor o anume prospețime, nu e prea mare: ca a căpșunelor și perelor, dar de 5 ori mai mică decât a merelor. În ceea ce privește conținutul În vitamine, prietenul nostru nu excelează Între fructe, În schimb stă și mai rău cu vitamina C - cât caisele și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cuvintelor este "frământat" atât de bine în plăsmuirea ideatică a poetului, încât, introdus în noul context, el redă o imagine altfel plămădită și care accentuează noul context, nu-l aduce pe cel vechi în noul plan, de aici rezultatul unei prospețimi, iar lectorul nu sesizează mai niciodată repetiția, acesta este pătruns totdeauna de atmosferă, de personaj, dar mai ales de situația creată. Obiceiul lui Ilie de a surprinde în crochiuri-desene, pe albul varului din pereții casei, îl găsim ilustrat în Cezara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
știulete de porumb din cei risipiți prin iarbă și răsucea după degete mătasea crudă, ca pe un smoc de păr. — E bun de fiert? Devenise deja familiară, și mă gândeam că poate-i de vârsta mea și-a lui Andrei. Prospețimea obrazului ei arămiu avea ceva artificial. Era o mască ascunzându-i vârsta dimpreună cu un fel de a fi rezervat pentru alte Împrejurări decât cea de acum. Au mai rămas câțiva fierți de la masă, am spus. O să v-aducem, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nări, ochi și prin toate orificiile mele cele mai intime. Voi deveni oare o formă goală? Mă voi mumifica de viu? Scufundare Mă scufund în fiecare zi în apa rece a mării și simt cum trupul meu încearcă fiori de prospețime și de putere reînnoită. E vorba de o scufundare ritualică ce-mi dăruiește instantaneu o întețire a sângelui și a spiritului. Soarele și apa nu sunt numai elemente naturale, ci îmi umplu și corpul și sufletul de o energie purificatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]