8,957 matches
-
ceva: cu o perioadă anume a creației lui Mallarmé, cu modul în care literatura era gândită în epocă etc." Nu departe de această viziune - dar oarecum din interior și cu argumente mai curând sociologice - se situează, în celălalt interviu tânărul prozator Dan Lungu. Răspunzând întrebărilor lui Marius Chivu, acesta atinge vechea problemă a evazionismului literar local din ultimii 50 de ani. Și, o dată atingând-o, n-o lasă netranșată: "La noi se discută foarte mult despre compromisul scriitorului cu publicul, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
cărei locuitori - unii, e drept - au schimbat vipia și tihna siestei din Huzurei cu ploile și ceața din Londra. Viața bate cartea? Da, pentru o zi-două, pentru că Țăndărei tot Huzurei (de la "huzurit", nu-i așa?) rămîne: acolo, în ficțiunile unui prozator care, în ultimul roman, tipărit postum, predă și o lecție de istorie: a anului 1917, în carte, repetîndu-și straniul interludiu, cum îl numește, azi: "Peste cîțiva ani, bîjbîiala asta va fi o lecție de istorie. Va fi scris acolo ce
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
multiplele semne ale unui cotidian cât se poate de concret trimit cu gândul la o scriere autobiografică (jurnal nedatat? memorii?), chiar dacă echivalența narator = Alexandru Vlad nu este una strict obligatorie, mai ales din perspectiva unui cititor deloc familiarizat cu biografia prozatorului clujean. Ciudatul conglomerat epic mai conține pagini de publicistică pură (cu ieșiri cât se poate de concrete în stricta actualitate politică și socială), meditații asupra timpului prezent, din perspectiva civilizației noastre tradiționale și chiar... câteva poeme. Stilul este cu siguranță
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
epic mai conține pagini de publicistică pură (cu ieșiri cât se poate de concrete în stricta actualitate politică și socială), meditații asupra timpului prezent, din perspectiva civilizației noastre tradiționale și chiar... câteva poeme. Stilul este cu siguranță cel al unui prozator (mare, mă simt, imediat, obligat să precizez), dar faptele relatate aparțin, de cele mai multe ori, unei realități non-fictive, adeseori lesne de identificat în turbionul mediatic al tranziției. Ceea ce individualizează scrisul lui Alexandru Vlad este, banal spus, formidabila adecvare a stilului la
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
relatate aparțin, de cele mai multe ori, unei realități non-fictive, adeseori lesne de identificat în turbionul mediatic al tranziției. Ceea ce individualizează scrisul lui Alexandru Vlad este, banal spus, formidabila adecvare a stilului la conținut. Cu eleganță naturală, fără nici un pic de ostentație, prozatorul reușește să transpună în scris toate octavele vieții. Finețea observației, subtilitatea analizei, moralismul implicit sau explicit, umorul abia schițat își găsesc formulele ideale de a fi puse în pagină. Fiecare cititor urmărește cu sufletul la gură dezvoltările epice de sub semnătura
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
gură dezvoltările epice de sub semnătura acestui autor al cărui stil foarte intim de comunicare îi lasă impresia că este singurul interlocutor privilegiat. De altfel, toți comentatorii prozei lui Alexandru Vlad s-au arătat uimiți de eficiența comunicațională a acestui surprinzător prozator. Pe ultima copertă a volumului Curcubeul dublu, trei importanți scriitori din generații diferite (Norman Manea, Radu G. }eposu și Horea Poenar) ajung, fiecare cu vorbele sale, cam la aceleași rezultate de sinteză, în urma analizei scrisului lui Alexandru Vlad. Reproduc opinia
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
până la el), iar reprezentații săi s-au bucurat multă vreme de apelativul de "tineri scriitori". Chiar dacă între timp au apărut alte generații de scriitori, grație rupturii pe care au produs-o în paradigma noastră literară din anii comunismului, poeții și prozatorii lansați în deceniul nouă al secolului trecut au încă o prospețime perfect compatibilă cu atributul "tânăr". Biologia însă funcționează după alte reguli decât literatura. Părul unora s-a mai albit și/sau s-a cam rărit, unii au devenit în
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
este, după cum remarcă Jacques Lacan, ștergerea însăși a numelui pe lespedea sepulcrală." (pag. 124) Recunoaștem, în toată interfața stilistică plină de prețiozități și de reiterări destul de obositoare ale unor concepte datate, o nebănuită atenție acordată scriiturii de care numai un prozator ar mai putea fi în stare. Și nu am în vedere unul oarecare, ci unul din familia de esteți în care Mateiu însuși s-a înscris prin poză, iar invertitul său personaj, prin natură. Ca și Remember (așa cum e înțeles
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
dar teziste sunt doar scrierile în care lucrul acesta se simte. Și la Breban se simte? Uneori se simte, în cărțile lui mai noi, și atunci discursul său narativ alunecă inevitabil în tezism, dar în general nu se simte pentru că prozatorul încă dispune de mari capacități transfiguratoare, apt să-și înzestreze personajele de roman cu viață proprie. Chiar și pe acelea care mai mult (mult mai mult !) vorbesc decât acționează, mai mult se explică și ne explică ce e cu lumea
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
morții lui Bizoniu se adaugă unui șir întreg de enigme (cine și de ce l-a ucis pe Herrlich, benignul comisionar, de ce s-a sinucis, ori a fost omorât ,studentul Grațian Porumb, fratele Ceciliei, cum a dispărut Gabriela, iubita lui Dumitrașcu?), prozatorul introducând astfel, pe un palier al narațiunii sale imense, elemente de intrigă polițistă. A făcut-o și în alte cărți (în Animale bolnave, de exemplu), ca una din expresiile voinței de putere auctorială, am putea zice, care face și desface
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
niște limite peste care nu pot să trec. În sensul acesta, cred că Daniel Cristea-Enache și-a încheiat substanțiala cronică din "Idei în dialog", la romanul Noaptea lui Iuda, conchizînd că "din fericire pentru noi toți" tu nu ești un prozator realist. Într-adevăr, m-a pus pe gânduri ultima propoziție din cronica lui Daniel Cristea-Enache. M-am întrebat ce vrea să spună? Cred că formularea lui are un sens pozitiv, vrând să arate că, situîndu-mă pe un palier fantasmatic, toate
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
să-și evidențieze opera". Portretul ce-l face poetului e remarcabil în decenta-i, totuși, neconvenționalitate. Să admitem că nu mulți dintre criticii noștri se încumetă a se rosti atît de lejer asupra numelor, în preajma lor, "consacrate". Recent, un important prozator român mi-a declarat că nu știe cine este Constantin Călin. Mai întîi m-am mirat, apoi mi-am dat seama de următorul lucru: dacă dl Călin, care e și autorul celei mai importante exegeze pe care o avem, în
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
Marian Victor Buciu Nu voiam artă pentru viață, așa cum făcuseră Dostoievski, Balzac, Stendhal și toți marii prozatori." Astfel mărturisește Henriette Yvonne Stahl (1900-1984) în convorbirile sale cu Mihaela Cristea (Despre realitatea iluziei, 1996), la vârsta de 81 de ani. Ea dezmințea acolo, totodată, calomniile împotriva lui Petru Dumitriu, care fusese vreme de zece ani soțul ei, cu
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
certe. Eclipsarea poeziei, pentru cine voia să vadă, părea să fie iremediabilă într-un termen previzibil. O inflație aiuritoare, hrănită de volumele tipărite și difuzate pe cont propriu, devalorizează poezia însăși, ca gen literar. Scriitorul însuși, indiferent că e poet, prozator sau dramaturg, apare din acest motiv, al ușurinței cu care se tipăresc cărți proaste, o personalitate improvizată. Poezia devine, după 1990, religia unei secte din ce în ce mai restrânse. Apar volume însemnate ale unor poeți șaizeciști, șaptezeciști sau optzeciști, dar noua poezie, scrisă
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
Caragiale, de la Constantin Stere sau Camil Petrescu la Octavian Goga, de la Sadoveanu la Păstorel Teodoreanu, N. D. Cocea sau Ion Vinea, toți și-au exercitat mentoratul discret și pedagogia verbală asupra viitorului memorialist. Listă care trebuie, desigur, încheiată onorant cu prozatorul Constantin }oiu, semnatarul excelentei prefețe, prieten târziu al autorului Troicăi... Nefiind atât o ucenicie, cât mai degrabă o școală, Jurgea-Negrilești a învățat din stilul acestor parteneri de dialoguri sau - după caz - conferențiari familiali, doar ceea ce îi putea completa armonios perfecta
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
secret de București care atrage mulți antifasciști sau progresiști, cum a început să se spună. Și destui agenți ai Gestapoului ori Siguranței." (pag. 382) Iată-l, de pildă, pe finul oenolog și gastronom Al.O. Teodoreanu, pe veselul epigramist și atentul prozator Păstorel - mai cu seamă cel din Hronicul Măscăriciului Vălătuc - într-un recital deopotrivă scrobit în glumă și destins în seriozitate. Invitat fiind la un mic dejun de Paul Morand, ambasadorul Franței la București, acesta se cramponează - excesiv - de pasabilul detaliu
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
al nașului meu și care mi s-a părut întotdeauna foarte chic, căci mă făcea să mă gândesc la George Călinescu. (În Dicționarul onomastic, în dreptul prenumelui George, am găsit patru explicații. Ultima ar putea confirma și continua această mărturisire a prozatorului: ,,Uneori, când mă privesc în acțiunile esențiale, seamăn cu cel care trebuia să fiu. Cercetez acest chip ce nu poate înșela pe nimeni, ochii în adâncimea cărora licăresc apele verzi ale îndoielii, fragmentele unei coregrafii niciodată fixate. (...) Mă strig: George
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
parabolică a acestuia conferea timpului prezent surpinzătoare unghiuri de interpretare și demonstra, dacă mai era nevoie, că sub soare nu e nimic nou. După câțiva ani (timp în care nu a stat degeaba, publicând mai multe cărți de tot felul), prozatorul reiterează acestă experiență de transpunere a unui basm în (post)modernitate, prin publicarea cărții Greuceanu. Roman cu un polițist. De această dată, așa cum sugerează numele protagonistului evocat în chiar titlul romanului, la originea cărții se află unul dintre cele mai
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
sunt o reușită certă. Rămâne însă nostalgia ideii că absența vreunei trimiteri explicite la basmul popular ar fi sporit ambiguitatea și gradul de subtilitate al acestui roman. Fără să fie un răsfățat al istoriilor literare și al topurilor privind cota prozatorilor români contemporani, Stelian }urlea este un meseriaș onest care știe să-și facă bine treaba. Scriitura sa, lipsită zorzoane stilistice, este una corectă, perfect funcțională, de autor sigur pe mijloacele sale de exprimare, Greu de fixat și datorită mobilității sale
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
lanul bărăgănean, pârjolit de soare. A treia: "Armele dimineața sunt frumoase și marea" (Tot Paul Georgescu, exclama pe hârtie). în continuare, ce scrisesem eu atunci, - să fi fost o dedicație copiată, nu ar fi exclus. Cert este că stă scris: Prozatorului de mare revelație, Paul Georgescu, această Anabasis, Expediție în interior, perpetuă Duminică a muților, pe care domnia sa, cred, îl va înțelege cel mai bine, - bizară afinitate,... "subtilă revenire într-o cușcă spartă". Duminica muților apăruse în 1967. Dedicația e deci
Cele trei fraze memorabile ale prozatorului Paul Georgescu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8815_a_10140]
-
Guo-guu, Guo-guu, Guo-guu...", medicul ajuns la Canal în urma unei crime din dragoste - fiecare din aceste episoade au detalii memorabile. Judecat după unghiul în care se așază spre a-și descrie subiectele, Adrian Oprescu este mai curînd un povestitor decît un prozator. Epica lui are oralitatea concisă a frazelor scurte și colorate lexical. Spiritul lui este prin excelență descriptiv, și nu analitic. De aceea, mai întotdeauna cînd povestește un episod, autorul nu face un pas înapoi spre fundalul reverberațiilor psihologice pe care
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
sub semnul romanului; apoi, Dicționarul esențial al literaturii române, care, din păcate, a creat și destule nemulțumiri prin absența unor scriitori nu mai puțin esențiali, în fine, laudă efortul de a fi recuperată literatura exilului. Liviu Grăsoiu îl descoperă ca prozator pe Barbu Slătineanu, în salonul căruia aveau loc știutele întâlniri literare "subversive", ceea ce a dus la arestarea și condamnarea atâtor intelectuali de seamă, semnalează noi talente (Aurelia Mocanu, Costin Tuchilă, Cristian Robu Corcan, Liliana Corobca și, nu în cele din
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
Paris, unde s-a autoexilat. Golit de vlagă și de voință vegetează într-o perpetuă stare de contemplație. În mintea lui trecutul și prezentul se amestecă fără încetare, iar lipsa unui sens rațional al propriei existențe îi paralizează voința. Puțini prozatori contemporani ar putea să surprindă mai bine decât Gabriel Chifu lipsa de orizont a unei vieți, deruta existențială menită să ucidă orice impuls vital: "Nu mai suport să ies pe străzi, ceea ce la început mi se părea seducător, acest vacarm
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
să împărtășesc entuziasmul exaltat al celor doi critici care recomandă romanul pe copertă (Dan Cristea și Luminița Marcu), pot spune că Relatare despre moartea mea, de Gabriel Chifu, este o carte inegală, care spune însă multe despre realele calități de prozator ale autorului său. Dacă i se poate face un reproș lui Gabriel Chifu în legătură cu romanul în discuție, acesta este miza prea mare. Pur și simplu autorul a vrut să demonstreze prea multe într-o singură carte.
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
antologie și prefață de Mihai Iovănel. Din proza interbelică sunt reeditați numai Tudor Arghezi, cu Cimitirul Buna-Vestire (ediția a VII-a, îngrijită de Mitzura Arghezi și Traian Radu), prefață de Eugen Simion, și Panait Istrati, cu Chira Chiralina. Alături de acești prozatori sunt cuprinși doi critici: Eugen Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (ediția a V-a, text integral), prefață de Antonio Patraș, și Nicolae Manolescu, Andersen cel crud și alte teme, cu o prefață de Andrei Terian. În afara colecției a
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]