2,499 matches
-
și țâfnos descoperă că în timp ce ei au fost ocupați, câțiva Fotse au încălcat perimetrul taberei lor. Majoritatea erau copii dar și câțiva tineri mai obraznici, care au hoinărit prin tabără și s-au uitat după lucruri. Î ntr-o dimineață, un puști iese în fugă din cortul lui Marchant, urmat chiar de el, acoperit doar cu un prosop. Băiatul are un avans de câțiva iarzi și după câțiva pași Marchant renunță la urmărire. — Îți vine să crezi? strigă la Gittens. Negroteiul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iar Gittens fără briceag și o cutie de grăsime pentru piele. Unele din lucrurile furate de Fotse nu au valoare evidentă. Morgan găsește doi bărbați cotrobăind prin resturile lor de mâncare, din spatele cortului în care au bucătăria. Prinde un alt puști care umbla în patru labe pe lângă latrină și aduna păr și resturi de unghii. Când se întoarce Jonathan de la recensământ, găsește întreaga echipă în jurul focului. Ascultă o placă hârjâită cu imnuri galeze, o paranoia sâcâitoare care le învinge aversiunea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
putea să mai mergem În, ăăă de fapt, ăă În altă parte... — Am Înțeles ideea Bladesey. Aici pute can Scrubber’s Close, fornăi eu, uitându-mă la bețivan și la un student cu păr de negrotei și țoale pe care puștilor ăstora albi și bogați le place să le poarte. Hai la mine acasă, Îi zic. Amândoi suntem beți muci. N-o să se supere soția ta? — Ne, e la maică-sa În Aviemore. Bătrânica nu prea se simte bine. O boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la unu, că bea cu fufele alean vro cramă Împuțită din oraș, egzact la fel ca după porcăriaia de curs... Da astai treaba lor... s tineri și n-au chefsă fiaici cu dalde ca noi... — ... Da Gus, corect și baftă puștiului. Spercă lio trage la amândouă, sperco să-l facă sendviș n pula mea, o felie albă, o felie gălbejită și tânărul Lennox În rahatude mijloc. — Ieștun tip oribil, chicotește Gus. — Da chestiai cine crezi cosă fie subiectu principal n conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
termină cu chestiile plictisitoare, apoi să mă droghez În vederea micilor noastre activități de club. Trebuie să mă menț000000000000000000mănâncă 0000000ceremonia plictisitoare de a-l pune pe Alfie Orr0000 mănâncă 000000000mănâncă00000000l. Marele maestru Bill Crozier Încă mai e000000000000000000mănâncă 0000000strângere de mână, iar puștiul pare pa000 mănâncă000 Mănâncă000Mănâncă00Mănâncăa Auschwitz sau ceva În genul ăsMănânc. Mănânc prin piele și mă țin cu fălcile000u. Încă mai e0000000000000000000000000000000000000000000 tremurând ca un ramolit cu Parki 0000 Încetișor, atât de Încet, consum substanțaimba scoasă În vreme ce o roșeață intensă vcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
eu la mișto. Poate că Clell are dreptate pe undeva. Führer-ul ăsta nou al Drogurilor vrea să lovească mai curând În cerere și nu În ofertă. Asta Înseamnă că trimite și mai mulți puști la Închisoare. Dacă asta ține, iar puștilor o să le fie teamă să ia droguri ilegale, atunci În schimb o să se apuce de cele legale, ca alcoolul. — Ceea ce Înseamnă și mai multă violență! Ray ne face un semn Încurajator. — Sentințe mai aspre! spun eu. — Mai multă poliție! râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
deget către ea. — A, Înțeleg. E vreo diferență? — Păi, nu prea știu. Dar știu un singur lucru despre masonerie: acum e de fapt un club de bețivi ridicat În slăvi pentru puști prostuți, sincer vorbind. Nu pari să fii un puști prostuț, zâmbește ea slugarnic. Îmi face avansuri la greu. — E de fapt ceva În care intri când lucrezi În poliție. E un mod de a cunoaște oameni care nu sunt În poliție, ei bine, care nu sunt neapărat În poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
crud și despotic. Băiețelul e mai rapid și a ajuns mai repede decât fratele lui mai mare În vârf. Băiețelul e mai bun la toate. Este mai sociabil, are mai multă personalitate, toată lumea spune, decât băiatul tăcut, melancolic, decât celălalt puști. Așa se refereau cei din sat la voi doi: micuțul Stevie Robertson și Celălalt Puști. Tu ești furios că te umileau așa. Încă una Încă un memento al faptului că până și aici, când sunteți singuri, departe de privirile furioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai mare În vârf. Băiețelul e mai bun la toate. Este mai sociabil, are mai multă personalitate, toată lumea spune, decât băiatul tăcut, melancolic, decât celălalt puști. Așa se refereau cei din sat la voi doi: micuțul Stevie Robertson și Celălalt Puști. Tu ești furios că te umileau așa. Încă una Încă un memento al faptului că până și aici, când sunteți singuri, departe de privirile furioase ale adulților și ale celorlați copii, el e tot Micuțul Stevie iar tu ești tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ești furios că te umileau așa. Încă una Încă un memento al faptului că până și aici, când sunteți singuri, departe de privirile furioase ale adulților și ale celorlați copii, el e tot Micuțul Stevie iar tu ești tot Celălalt Puști 0000000000000000000000000000 Du-te-n măta 00000Du-te-n măta, Înjuri tu În timp ce-l Îmbrâncești pe Stevie În josul dealului, iar puștiulică Își pierde echilibrul și cade. Prinde viteză coborând pe mormanul abrupt și instabil de cărbuni alunecă pe partea cealaltă a muntelui până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
amabil, dar n-aș putea să te las... — Nu-i nici o problemă. Sincer. Facem schimb de adrese și de numere de telefon. — E un om foarte cumsecade. Domnul Robertson. Un om de treabă, eu, noi, o auzim cum Îi spune puștiului pe când se Îndepărtează. Mâinile noastre sunt aproape tăiate În două de toartele pungilor din plastic, dar nu ne dăm seama de asta până nu ajungem acasă. Cine suntem noi? Cine suntem noi? Cum ne-am simțit? Ne punem mâinile sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și de pe piept. Un incendiu sau poate ulei încins. Gândul la această durere o făcu să se înfioare. Welles își aduse aminte și se îi spusese suspectul detectivului Sellitto la intrare. Chiar vreau să ajut. Arăta mai degrabă ca un puști care își dezamăgise părinții. În ciuda grijilor exprimate de Sellitto, luarea amprentelor și fotografierea trecură fără incidente și, imediat după, fu încătușat la mâini și la picioare. Welles și Hank Gersham, un agent foarte voinic al Departamentului, îl apucară de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în lateral. Nu observase pe nimeni care să îl urmărească. Intră în hol și făcu o pauză, studiind strada preț de cinci minute întregi. Un bărbat în vârstă - Malerick îl recunoscuse ca fiind vecinul de peste drum - își plimba pudelul. Un puști pe role. Două adolescente cu cornete de înghețată. Nimeni altcineva. Strada era goală: a doua zi era luni, zi de muncă și de mers la școală. Oamenii erau pe la casele lor, călcându-și hainele, ajutându-și copiii la teme... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Apoi, cu o mulțime de ilustrații surprinzătoare și pline de imaginație: prințesele n-au chipul standard din basmele Disney, ci sunt ciudate, aventuriere, fistichii, fiecare cu metehnele ei. Poveștile lor, scrise-n rime, pot fi citite cu glas tare unui puști curios, căruia îi place teribil bilețelul din camera Amneziei („Atenție! A nu se uita să vă aduceți aminte că trebuie să vă amintiți“), iar fragmentele cele mai pe placul lectorului adult pot fi învățate pe de rost chiar de el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
de bombardamente crâncene. Geamurile se zgâlțâiau la fiecare cinci secunde precum suprafața apei la un viscol puternic. Aerul era plin de mirosul de praf de pușcă și de stârvuri. Puțea până și în case. Astupam crăpăturile ferestrelor cu cârpe umede. Puștii povesteau mai târziu că Împotrivă stătuse cu capul în mîini timp de aproape o oră până ce era pe cale să explodeze, înainte de a se urca în picioare pe catedră și de a-și da jos hainele una câte una cântând foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-ncerca să-i dea foc. În acel moment tânărul Jeanmaire, cel mai mare din clasă, avea aproape 15 ani, se ridicase calm și îl oprise lovindu-l tare în moalele capului cu un vătrai de fontă. „Steagul e sacru!“ spusese puștiul mai târziu, tare mândru, înconjurat de ceilalți în timp ce își explica gestul. Avea deja fibră de patriot. A murit trei ani mai târziu la Chemin des Dames. Tot pentru steag. Când sosi primarul, învățătorul era întins, gol pușcă, pe albastru, alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un cucui vânăt la cap, ca o bizară decorație. Nu mai vorbea. Era ca un copil mic, pe care tocmai l-ai muștruluit. Cred că era deja plecat de tot. Școala rămânea fără profesor, iar situația, deși nu le displăcea puștilor, nu era deloc pe gustul autorităților care aveau mare nevoie să le bage ceva în cap și să fabrice la kilogram soldați tineri pregătiți să plece în toiul luptei. Mai ales că, în vremea aceea, iluziile de început fiind depășite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
câmp, unde mirosul fânului și al grânelor coapte te făcea să crezi că pământul era un trup mare, moleșit de parfumuri și de mângâieri. Fermillin rămăsese în pragul localului său, privind cerul cu ochii lui roșii și frecându-și barba. Puștii ieșeau la joacă cu sandvișuri groase în buzunare. Pe sforile pentru rufe, femeile atârnau cearșafuri pe care le umfla vântul. Lysia Verhareine dispăruse. Mi-o imaginam mergând pe cărările văratice ca pe niște alei de nisip. După aceea nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fel de omagiu, sau ca o stupoare. Parcă și vara ar fi coborât în bernă. Au venit zile cenușii, înăbușitoare, cu un soare ce nu mai îndrăznea nici să se arate și-și petrecea zilele ascuns în spatele imenșilor nori îndoliați. Puștii nu mai pierdeau vremea pe străzi, nu mai mergeau la pescuit, nu mai aruncau cu pietre în geamuri. Până și animalele păreau fără chef. Clopotele decupau timpul ca pe un trunchi de copac doborât. Câteodată, urlete de lup umpleau orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
până la tavan. Din fereastră nu rămăsese decât o fantă micuță de unde putea zări clădirea în ruine în care locuia Fantin Marcoire. În apropierea fantei zăceau, pe jos, două praștii din lemn de alun cu elastic de cauciuc, cum își fac puștii neastâmpărați pentru a ochi păsările și fesele agentului comunal. Lângă acestea, o provizie de cuie ruginite și de șuruburi strâmbe, o bucată începută de salam, un litru de vin tulbure, pe jumătate băut, un pahar murdar. Aici își continuase tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
celor care le cunosc și le descifrează. Sunt aici și nu reușesc să o spun. Nu știu cum s-o fac. Degetele îmi tremură. Stomacul mi se strânge. Ochii mă înțeapă. Am peste cincizeci de ani și totuși mă simt ca un puști îngrozit. Beau un pahar de vin. Apoi încă unul, pe nerăsuflate. Și un al treilea. Cuvintele poate că totuși vor ieși din sticlă. Beau direct din ea. Clămence vine lângă mine. Mi se apleacă peste umăr. Îi simt răsuflarea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
breton din noaptea aceea. În privirea lui e ceva ca o gaură sau un gol, ceva ce ajunge departe și pe care ai vrea să-l explorezi, dar eziți să o faci de teamă să nu te pierzi. Îmi spuse: — Puștiul nu mi-a zis nici două cuvinte în tot timpul cât am stat acolo cu el. Plânsese ca o fată. Apoi nimic. I-am spus că trebuia să mergem. Când am ajuns în biroul primarului, am crezut că suntem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
i-a spus colonelul, complicele tău n-a suportat ceea ce ați făcut, a preferat să plece. — Măcar el a avut onoare, a adăugat judecătorul. Ce aștepți, de ce nu mărturisești totul? Urmă o tăcere nu prea lungă. Despiaux îmi spuse că puștiul îl privi, apoi se uită la Mierck, la Matziev și, dintr-odată, scoase un urlet, dar un urlet cum niciodată, pare-se, cei de față nu mai auziseră, chiar dacă Despiaux îmi zise că nu ar fi crezut vreodată un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
uită în stânga și în dreapta, parcă pentru a găsi acolo ceva. Dar nu găsi nimic, mai puțin o idee; o idee demnă de un ticălos îi trecu prin capul lui fezandat. — Poate că încă ți-e prea cald, nu? îi șopti puștiului în ureche. O să te ajut să-ți împrospătezi memoria, flăcăule! Și scoase din buzunar un cuțit de vânătoare pe care îl desfăcu. Apoi smulse metodic, unul câte unul, nasturii de la vesta micului breton și pe cei de la cămașă, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un câine, la rădăcina copacului și îl vedeam mișcându-se, era scuturat de frisoane și nu se mai oprea. Eu am început să plâng, vă jur, a venit de la sine, și nu am făcut nici un efort ca să mă opresc. Iar puștiul a început să scoată urlete prelungi, de animal, cum se spune că făceau lupii când încă mai existau prin pădurile noastre, și a ținut-o tot așa, în timp ce judecătorul și colonelul râdeau ceva mai încolo. Îi puteam auzi. Iar țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]