3,998 matches
-
a regiei”, pentru că unii regizori, socotindu-se „alfa și omega”, transformă textul într-un pretext extravagant pentru exhibițiile lor. Cronicile lui au și valențe de interpretare literară, cu ascuțimi psihologice. Cu vervă persiflantă, recurgând la antifrază sau vorbind pe șleau, publicistul atacă și alte subiecte care îi incită nervul critic: politicianismul (încondeind cutare șmecher, farsor sau panglicar), grotescul unor ședințe parlamentare, criza morală a presei, năravurile unor literați, acestea și altele compunând pitorescul strident care frapează pe oricine nimerește în „țara
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
, Ion (10.XI.1892, Poiana Mărului, j. Brașov - 23.VIII.1986, București), publicist și memorialist. Fiu al Susanei și al lui Ion Clopoțel, provenind dintr-o familie de mineri de condiție modestă, C. urmează cursurile primare în comuna natală și Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1903-1912). Cu sprijinul lui Vasile Goldiș, își continuă
CLOPOŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286301_a_287630]
-
Teofrast, I. Săgeată și sub pseudonimul colectiv Horia Trandafir. Militant fervent de stânga, C. era dublat de un umanist angajat, pentru care problema fundamentală era cultura, de vreme ce aceasta „înseamnă moralitate, în accepțiunea completă a cuvântului”. Influențat, poate, de D. Gusti, publicistul întreprinde o vastă muncă de documentare, al cărei rezultat va fi utilizat în articole de sociografie, sociologie, în broșuri și cărți cu titluri grăitoare: Sociografia românească (1928), Cum trăiesc 40 000 de moți (1928), Satele răzlețe ale României (1939), rod
CLOPOŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286301_a_287630]
-
20 februarie și între 22 mai și 5 iunie 1877. Din acest periodic, care își propunea să publice romane, nuvele, varietăți și anecdote, s-au scos zece numere, redactate și tipărite cu deosebită îngrijire. Administrator și redactor era N. Miculescu, publicist informat, cum dovedește literatura pe care o traduce. La revistă au colaborat Calistrat Hogaș, Gr. Melidon, S. Miculescu și N. V. Scurtescu, fiecare dintre ei semnând versuri. În afară de N. Miculescu, autor și de fabule scrise cu oarecare spirit, mai traduceau I.
COLECTORUL LITERAR PENTRU AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286328_a_287657]
-
unionistă. Nu se poate escita într-un corp electricitate negativă fără ca la celalt capăt să se escite în același timp una pozitivă corespunzătoare: nu se poate ca discompunerea să se opereze fără ca paralel să nu fie începuturi de recompunere. Puținii publiciști cari vedeau clar în haosul războiului de 30 de ani prevedeau că neînsemnatul marchionat al Brandenburgului, cu spiritul său de ordine, de dreptate, de disciplină, va fi sâmburul împrejurul căruia se va coordona viitorul imperiu. În politica Austriei constatăm asemenea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ca și când ieri ar fi trăit? Când dar vedem un popor atât de maltratat în privirea stării sale materiale și maltratat și mai rău în privirea tuturor amintirilor mari și sfinte pe care le-a avut, mira - ne - vom de mărturisirea publiciștilor că românii emigrează, mira - ne - vom că preferă o domnie străină barbară în locul celei pseudocivilizate ce se pretinde a fi a lor? "Non solum transfugere ad nos omnino nolunt, sed ut ad eos confugiant, nos relinquunt", zice Salvian și același
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cea din Moldova. În orice caz, după atâtea denigrări repetate de Alianța izraelită și de presa apuseană, care-n mare parte e 'n mâni evreiești, începe a se face lumină și în această cestiune. Știm prea bine că există mulți publiciști pentru cari evenimentele din Ungaria vor fi o oroare, însă nu de indignarea 198 {EminescuOpXIII 199} lor poate fi vorba, nici de umanitarismul ideologic, ci de realitatea economică și de neajunsurile ei, produse prin activitatea singulară a izraeliților. Se va
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu găsești mai buni. Nici un diplomat cumsecade nu poate apăra înaintea Europei măsuri de proscriere și de aceea un Challemel - lacour devine ministru de externe. D. Challemel - lacour a fost un favorit al lui Gambetta; el a fost odinioară un publicist escelent și e un orator bun. Foile franceze au povestit că tatăl său și moșul său au ajuns toți, pentru înșelătorii și incendieri, în ocne și au murit acolo. Dar din împrejurarea că se trage dintr-o familie de criminali
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Rațiunii analitice și grafice. Tehnostructura socialistă, culturală, politică și militară s-a ridicat în pragul secolului al XIX-lea pe micul promotoriu al Asiei (Anglia, Germania, Franța) și pe un caracter de plumb, dînd frîu liber unei pleiade de autori, publiciști și îndrumători, a căror "interpretare" polemică a însemnat supraviețuirea mișcării muncitorești internaționale de-a lungul a patru Internaționale succesive. Socialismul muncitoresc a fost un rod al Rațiunii, dedus din Carte, condus de școală și tradus prin ziare. Tipografii, intelectualii și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prim instrument al puterii. Lucrul care diferențiază, de altfel, cercurile populismului rus (strămoși direcți ai cercurilor de studii și partidelor marxiste) de societățile secrete republicane sau de carbonarii din Europa era insistența asupra organelor de presă. Lenin se definea ca publicist ("Noi toți, teoreticienii, sau, aș prefera să spun în ceea ce mă privește, publiciști ai social-democrației...", Două tactici, 1905) în felul lui Cernîșevski și Herzen, care s-a expatriat la Londra pentru a căuta caractere chirilice, de negăsit în Rusia. În
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
direcți ai cercurilor de studii și partidelor marxiste) de societățile secrete republicane sau de carbonarii din Europa era insistența asupra organelor de presă. Lenin se definea ca publicist ("Noi toți, teoreticienii, sau, aș prefera să spun în ceea ce mă privește, publiciști ai social-democrației...", Două tactici, 1905) în felul lui Cernîșevski și Herzen, care s-a expatriat la Londra pentru a căuta caractere chirilice, de negăsit în Rusia. În opoziție cu era brejneviană, mai bine organizată și deci mai puțin sîngeroasă decît
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se leagă de noua imagerie mondială și identifică drept emancipatoare deruta lui Diderot în fața Disneyland-ului. Ea există, bineînțeles. Iată deci o ironie a istoriei. Victorie politică a umanismului, înfrîngere culturală a disciplinelor umaniste. O epocă fastă pentru televiziune și pentru publiciști, dură pentru librari și editori se deschide în estul Europei. Entuziasmul scriitorilor occidentali în fața evenimentelor în curs nu reușește să ne ascundă că ele sînt la fel de puțin propice libertății oamenilor ca și dispariția literei din mesaje, a scriitorilor din cetate
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pericol în înmulțirea colegiilor, după cum Colbert nu vede altceva în înmulțirea tipografiilor. Tipografia diseminează, monarhia concentrează (tipografiile situate, la Paris, în împrejurimile străzii Saint-Jacques). "Înmulțindu-se la infinit prin intermediul tipăririi, [cărțile] conving națiuni întregi, transmițîndu-se pretutindeni", nota, în 1631, un publicist îndrăzneț, Colomby, în De l'autorité des Rois, care spera să consolideze indirect, cu ușurință ce-i drept, superioritatea "cărților bine călite" asupra strigătelor și revoltelor minților rătăcite. Cît despre Napoleon, acesta îi spunea lui Eugène: "Trebuie să tipărim puțin
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pentru comunitățile țărănești închise. Să privim acum raportul comunitate-autonomie dintr-o altă perspectivă. A citi, a conduce un autoturism ș.a.m.d. sunt modalități fundamentale în care ne manifestăm autonomia. Dar acestea le datorăm părinților, dascălilor, instructorilor, opticianului, oftalmologilor, scriitorilor, publiciștilor, celor ce fabrică și furnizează curentul electric, diversele piese ale autoturismelor etc. Din această perspectivă, autonomia reclamă comunitatea și necesită interdependență. Astfel, persoana autonomă este aceea care depinde de ajutorul altora pentru a căpăta și a-și menține autonomia în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
simțind totuși plăcerea de a le descoperi ș( propaga" (Călinescu, 1982: 550). Marele critic recunoaște (nsă faptul că Gherea făcea referire la autori importanți (Călinescu se referea la scriitori, dar ideea este valabilă (n sens mai larg) de care alți publiciști din vremea sa nici nu aveau cunoștință. Printre ideile lui Gherea se fac simțite cele ale lui Durkheim, Xenopol, Sombart ș.a., alături desigur de cele ale principalilor autori marxiști. Luarea (n stăp(nire a lui Gherea de către comuniști, a condus
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
spațiu cultural necunoscut lui. Deși (nainte de venirea (n spațiul rom(nesc Gherea nu a avut contact cu limba rom(nă, el a reușit să ș(-o (nsușească (ntr-un asemenea grad, (nc(t a devenit unul dintre cei mai relevanți publiciști ai vremii sale. Este la fel de adevărat (nsă că, (n anumite momente ale activității sale, el a beneficiat de ajutor stilistic de la unii prieteni cum ar fi Bacalbașa ș.a. Nu este puțin lucru totuși ceea ce a reușit el. Cu at(t
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
îndoială legitimitatea opiniei sale. Ar fi excesiv să vedem în asta un fel de insultă, dar, în orice caz, se recurge la un termen considerat puțin măgulitor, care scutește de orice argumentație ulterioară. Este ceea ce-l determină pe sociologul și publicistul belgian Claude Javeau (2002, pp. 82-83) să revendice ironic, într-un pamflet recent, statutul de minoritate protejată pentru elită, „specie pe cale de dispariție”. Însă nu e suficient să constatăm această aversiune foarte răspândită față de noțiunea de elită, ci trebuie să
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
, Alf[ons] (6.VI.1913, București - 25.III.1979, București), publicist și traducător. Înainte de a fi licențiat al Facultății de Litere și Filosofie și al celei de Drept, A., fiul lui D. Adania, proprietarul unei agenții de publicitate din București, era un nume cunoscut. Debutează foarte timpuriu cu scurte traduceri din
ADANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285182_a_286511]
-
, Georg (28.IX.1953, Codlea), publicist și traducător. După absolvirea liceului în orașul natal, A. a frecventat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (secția germană-engleză, 1972-1976), predând apoi limba germană la școli clujene. Emigrând în Germania (1984), se stabilește la Bonn, unde este
AESCHT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285195_a_286524]
-
, Mircea (4.X.1934, București), poet și publicist. Fiu al Olgăi și al lui Vasile Albulescu, A. (al cărui nume la naștere este Iorgu) va absolvi Școala Medie Tehnică de Arhitectură (1952) și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București (1956, clasa Aura Buzescu). Are
ALBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285229_a_286558]
-
doctoratul în filologie (2000) cu teza Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu. A fost redactor în secția literatură și artă a ziarului „Scânteia” (1969-1974, 1983-1988), șef al secției de cultură la „Scânteia tineretului” (1974-1983), lector principal la Editura Eminescu (1988-1991), publicist comentator la „Adevărul” (1991-1992), redactor-șef adjunct la „Vocea României” (1993-1996). Din 1996 este realizator-coordonator la Radiodifuziunea Română. A debutat publicistic în 1964, la revista „Lumea”. Prefigurată în 1976 de o antologie de opinii critice despre Duiliu Zamfirescu și de
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
AL-GEORGE, Vasile (24.II.1895, Sângeorz-Băi - 18.III.1960, București), poet, traducător și publicist. Prin el și prin fratele său, Ion Al-George, o modestă familie de agricultori țigani (tatăl - Leon Al-George, mama - Maria) va ieși din anonimat, după cum, la rându-i, poetului A. îi va fi dat să-și lege numele de cel al
AL-GEORGE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285210_a_286539]
-
, Ștefan (16.VI.1947, București), prozator și publicist. Fiu al Mariei (n. Secoșan) și al lui Ștefan Agopian, meseriaș, A. își începe studiile la București, unde urmează Liceul „Iulia Hasdeu” (1961-1965) și Facultatea de Chimie a Universității din București (1965-1968), pe care nu o termină. Lucrează succesiv ca
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
și cu simpatii socialiste, A.i. este un observator independent al vieții literare. Și zonele din care se recrutează colaboratorii sunt altele. Aici au scris, alături de vechii colaboratori ai „Adevărului literar”, scriitori din cercul „Literatorului”, chiar și Al. Macedonski, precum și alți publiciști cunoscuți în epocă (Ilie Ighel-Deleanu, Al. Antemireanu). Nota dominantă este una eclectică; doar articolele lui C. Mille mai pun în discuție problemele estetice pe care, cu puțini ani înainte, „Adevărul literar” le dezbătuse cu atâta aprindere. A.i. este, astfel, o
ADEVARUL ILUSTRAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285186_a_286515]
-
din Arad, la unele dintre ele ocupând, în anumite perioade, și funcția de redactor-șef. A mai colaborat la alte numeroase gazete și reviste, între care „Familia”, „Gazeta de vest” și „Noua gazetă de vest”, „Cele trei Crișuri”, „Neamul românesc”. Publicistul, preocupat îndeosebi de realitatea socială și politică, are uneori în vedere și mișcarea culturală sau teatrală din Transilvania. A tradus din literatura maghiară un roman de Fekete Francisc și proză de Jókai Mór, Móricz Zsigmond ș.a. În afara cărților apărute în
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]