4,117 matches
-
spuse cu un aer vădit de ușurare. Era limpede că școala de poliție absolvită recent nu îl pregătise să facă față împrejurărilor în care cetățeni de frunte din Woodbury erau acuzați de acte de exhibiționism în fața unor tinere îmbrăcate sumar. Pulsul lui Fran, care o luase razna, se domoli treptat. — Slavă Domnului. Pot să îl iau acasă? Sunt sigură că totul a fost o neînțelegere absurdă. Maică-sa stătea lângă mașina de poliție, palidă și țeapănă. Părea prea tulburată spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
instinctiv ce carte să joace. Se dădu la o parte, lăsându-l să vadă un copil frumos, semănând aproape leit cu maică-sa, până și la cămașa de catifea verde închis ce scotea de minune în evidență tenul lui Carrie. Pulsul lui Jack se acceleră. — Louise? Se întrebă cu inima cât un purice dacă fiica sa avea să-l ignore sau dacă avea să-l salute cu un gest politicos, de parcă ar fi fost un străin oarecare. În schimb, ea țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
față de cubism și futurism (simple consemnări publicistice, vag popularizatoare). Nimic comparabil - ca forță, virulență și articulare - cu formismul polonez sau cu activismul maghiar din aceeași perioadă (spre exemplu). Și totuși: anumite cercuri și grupuscule literare și artistice, racordate superficial la pulsul sensibilității novatoare occidentale și reactive față de inerțiile și conformismele locale, întrețin un microclimat cultural efervescent, „înghețat” de război înainte de a fi atins masa critică. Defazajul artelor plastice față de experiențele occidentale (zutiste, fauviste, expresioniste, primitiviste, raioniste sau cubiste) este cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
barbaria regeneratoare (fauvismul, primitivismul). În literatură, akmeismul rus trimite la un „punct de maxim” al spiritului (cf. gr. akme), iar adamismul - la ideea începutului absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o extravertire eruptivă. Decadența se considera un „capăt de drum”, un crepuscul estet și pervers, o disoluție rafinată, senzual-morbidă, orgolioasă și sterilă a Europei aristocratice devitalizate, „efeminate”. Angoasa civilizației industriale și a emancipărilor revoluționare, progresist-demofile (pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
semnat „Aristofan”... Desigur, contextul socio-cultural și istoric românesc era în acel moment impropriu dezvoltării unei avangarde. Timida Chemarea nu poate fi, în nici un caz, așezată în rînd cu mișcările avangardiste ale momentului. Prin ea, preavangardismul românesc se racordează însă la pulsul unei sensibilități europene marcat de criza radicală a valorilor sale dominante. Tristan Tzara „trist în țară”. Aventurile unui pseudonim În Chemarea, tînărul poet Samuel Rosenstock semnează pentru prima dată public Tristan Tzara, iar cele două poeme ale sale („Vacanță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din secolul al XIX-lea. Dacă însă Gîndirea renova tradiționalismul sămămătorist adăugîndu-i o componentă spiritualistă, cvasimistică, bizantin-ortodoxă, în articolul „Premergătorii“, Vinea contestă realitatea oricărei tradiții „clasice”, denunță provincialismul, mimetismul literaturii culte preexistente și minoratul autohton, pledînd pentru o viziune conformă pulsului sincron al noii Europe moderne: „Astfel am ajuns să învățăm despre clasicii noștri la a căror tradiție criticii creduli ne recheamă adesea cu seriozitate. Astfel se vorbește de o mișcare romantică, țărănească și, fără ironii, pînă și de un simbolism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În ciuda legiuirilor șchioape și a fațadelor «de stil» capitala țării rămîne (...) un exemplu de orientalism”; o devălmășie în care „totul este neprevăzut, totul este întîmplare, accident”. Pentru liderul constructivist, adept al „simplității” unui nou clasicism funcționalist, geometrizant și abstract, racordat pulsului novator al Occidentului, accidentul e o „emblemă” a capitalei României: „Accidente de circulație, accidente de higienă, acidente de arhitectură. Accidente sînt și regulamentele cari «organizează» construcția fiindcă nu există nici răspundere, nici orientare. Accident este și așa-numitul stil românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
soare spicele își țin la sân grăunțele ca niște prunci ce sug. Iar timpul își întinde leneș clipele și ațipește între flori de mac. La ureche-i țârâie un greier. GÎNDURILE UNUI MORT De mîna-aș prinde timpul ca să-i pipăi pulsul rar de clipe. Ce-o fi acum pe pămînt? Mai curg aceleași stele peste fruntea lui în stoluri și din stupii mei mai zboară roiuri de albine spre păduri? Tu inimă ești liniștită-acum! Mult a trecut de când îmi răsfrângeai în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
forța. Dar tot cred că o să mi se facă rău. Lisa face ochii mari și zice: — O, Doamne! Nu! Nu! Dumnezeule, nu! Nu-mi vine să cred că ai putut să te gîndești că ți-aș face una ca asta. Pulsul Îmi revine la normal. Nu minte. Nimeni nu ar minți atît de convingător. Nici măcar despre așa ceva. — O, Ellie, rîde ea. Mi se pare incredibil că ți-a putut trece prin cap că aș avea o aventură cu Dan! O, scumpo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ochii păreau să-i iasă din orbite, pielea feței se făcuse albăstruie. Apoi brusc s-a învinețit și a căzut jos. Nu mai răsufla, pieptul îi era nemișcat. I-am pus o mână la gât și n-am simțit niciun puls. Am fost cuprins de o mânie fără margini, care m-a făcut să-mi ies din minți. Dându-i câteva picioare în coaste, l-am înjurat cu cele mai spurcate cuvinte ce-mi veneau pe limbă. Nu puteam să accept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rece și cu răsuflarea îngreunată. Părea că și judecata îi era confuză. Medicul evreu pe care l-am chemat și căruia i-am semnalat o posibilă otrăvire fără să-i spun cu ce i-a privit gingiile, i-a ascultat pulsul și l-a pus să urineze într-o oală de noapte. După ce i-a trecut criza, Rotari a ațipit. În zori, medicul s-a întors și a spus: - Regele meu, ți-am pus urina la fiert până a rămas din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cea a cuiva care, plecând într-o călătorie, se ascunde în spatele unor convenții nefirești, menite să mascheze durerea și să nu provoace spaimă în sufletul celorlalți. Astfel că m-am uitat la ea mai atent și am observat cu surprindere pulsul vinelor de la gât, neregulat și tumultuos. Iubita mea, căci astăzi am curajul s-o numesc astfel, mi-a observat panica din priviri și, emoționată, mi-a spus: - Nu vorbi despre asta, te implor. Poate fiindcă eram de-acum amândoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
e În picioare, În hol, un spectru catatonic smuls din somnul lui de pe bancheta ascunsă În spatele ghișeului de la panoul cu chei. — Ce s-a Întâmplat? A fost rănit cineva? Fata pare moartă - trebuie să fi fost moartă. I-a căutat pulsul acolo sus, În verandă, se aplecase să-i asculte inima. Nimic. Doar suflul sângelui care ieșea din rană. Chiar și acum pare moartă. Are ochii Închiși. E complet inertă. Dar pe gura ei, masca de oxigen s-a aburit. Răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cristal. Chiar este. Fata cu inelul de inox nou-nouț În buric. — Trăiește? strigă agentul principal, emoționat de parcă sentința l-ar fi privit pe el Însuși. În luminile palide ale ambulanței, doctorul e aplecat asupra fetei. Cu o mână Îi simte pulsul la vena de la gât. Poate că așa făcuse și Buonocore. Și Dumnezeu știe ce simțise În clipa aceea. Poate simțise tăcerea corpului pe care el Însuși Îl crease. Poate simțise chemarea sângelui. Asta Îi oprise mâna? De ce nu trăsese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pierde până-ntr-atâta cumpătul și optimismul care îl ținuse atâtea veacuri la suprafață. Trecuseră multe peste el, din clipa în care ieșise prima oară, că aproape nu-și mai aducea aminte starea de la început, de detașare, de curiozitate. Pierduse pulsul adevărat al dorințelor de atunci. Ieșise din leagănul cald al pământului într-o zi de primăvară, în Săptămâna Mare a anului 1460. Nu știa bine ce se întâmplă și nici nu știa în ce lume iese. Simțise un impuls năprasnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
drum întortocheat și strălucitor ca un neon aprins și se simțea fericit că îl are, că îl stăpânește și că face parte din ființa lui. Și-atunci s-a luminat până-n adâncul creierului și-a înțeles subit că el este pulsul neștiut al lumii și fiorul morții. 10 septembrie, 2005, București. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Zogru bun.doc PAGE 127
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Mult noroc. Raftul care se prăvălise peste ea fusese oprit În cădere de cel opus, ferind-o astfel să fie strivită sub greutatea lui. Chipul ei avea o paloare anormală și Își ținea nările strînse. Lucas Îi găsi cu greu pulsul. Dar totuși Îl găsi. În timp ce Marie chema ajutoare, el examină cu grijă mîinile Yvonnei Înainte de a le lăsa jos și dădu din cap la Întrebarea mută a Mariei. Nu avea urme de Înțepături pe degete. - Are chipul neatins, semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
găsi pe Yvonne acolo, dar nu În felul acela. - Ce face? A Înnebunit! - Pierric! Se năpustiră amîndoi, Lucas o potoli cu mare caznă pe Yvonne, În timp ce Marie, Îngenuncheată lîngă trupul de-acum inert, constata că Pierric Își pierduse cunoștința. - Are pulsul foarte slab! Lucas acționa deja tastele mobilului. - Morineau! Fersen la aparat... Cheamă elicopterul Protecției civile, avem un rănit În stare gravă În fața fabricii Le Bihan... Bulversată, Marie se Întoarse spre Yvonne care, Încătușată de către Fersen, privea În zare, de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
epuizată sunt. Dar mă gândesc că probabil toată lumea se simte așa. E normal. — Ai pielea foarte deshidratată. Maya clatină din cap. Își trece mâna expertă peste obrazul meu și-și pune degetele sub bărbia mea, cu un aer îngrijorat. — Ai pulsul foarte accelerat. Nu e ceva sănătos. Te simți tensionată din vreun motiv în momentul ăsta ? — Sunt destul de aglomerată la serviciu, spun ridicând din umeri. E o demență. Dar sunt bine. Pe bune acum, mai frecăm mult menta aiurea ? — Bine. Maya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dorit vreodată... Nici măcar nu sunt în stare s-o spun. — Samantha, știu că ești un avocat foarte talentat. Arnold oftează. Nimeni nu se îndoiește de asta nici o clipă. — Dar am făcut o greșeală. Aud niște pârâituri pe fir ; îmi simt pulsul zvâcnindu-mi în urechi. — Samantha, am să fac tot ce pot, spune în cele din urmă. Poate e mai bine să știi, în dimineața asta avem fixată o ședință la care vom discuta soarta ta. — Și nu crezi c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
eu am terminat dreptul, dacă vrei să știi, și încă la o școală mult mai bună. Dar ar fi destul de urât din partea mea. Ba nu, ar fi și mai rău. Ar fi jalnic. Îmi masez templele, și simt că încet-încet pulsul îmi revine la normal și încep să văd lucrurile într-o perspectivă mai corectă. Eu am ales să fac asta. Nu m-a obligat nimeni. Și poate că n-a fost cea mai rațională mișcare din lume, și poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Întîmplat și că n-a vrut să spună toate lucrurile alea la televizor și că relația noastră a fost... Oricum. Ideea e că a zis o groază de lucruri. Dar dup-asta a zis... Simt că mi se accelerează iar pulsul și că mă copleșește iar indignarea. A zis că secretele lui sînt mai importante decît ale mele. Lissy și Jemima rămîn cu respirația Întretăiată simultan. Nu ! spune Lissy. — Un nenorocit ! spune Jemima. Ce secrete ? — L-am Întrebat despre Scoția. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să facem aici o psihobiografie. Oricum, În dimineața aceasta Ravelstein nu avea chef să‑și evoce copilăria. Place de la Concorde Începuse să‑și piardă frăgezimea matinală. Jos, În stradă, traficul se subțiase, dar căldura de iunie se Îngroșase. În soare, pulsul nostru Încetinește. După primele reacții, adică după puternica senzație de gâdilare la inimă a unui om cu o viață justificată printr‑o victorie incompletă asupra multor absurdități, totul concurase ca să‑l plaseze pe Abe Ravelstein, un cadru universitar, un Împuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și-l trimit din nou în spatele evenimentelor.) VIZITATORUL (Reacție la replica anterioară.): Pfui! OMUL CU SACAUA: Ce-i cu ăsta? PRIMUL BĂRBAT: Fugi! Fugi! Du-te! TOȚI: Huo! Ce mai vrea și ăsta? Ce-i eu ăsta aici? VIZITATORUL (Restabilind pulsul piesei.): Trăiască ultima piesă posibilă! Să bem pentru ultima piesă care se mai joacă astăzi în lume! Ura! TOȚI: Ura! OMUL CU SACAUA: Să bem pentru moartea autorului! Moarte autorului! TOȚI: Moarte autorului! Ura! MAMA: Să bem! Să bem pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom, și peste tot un murmur, un bâzâit de nervi, cristal viu, orbitor, curcubeu de cuarț, crepuscul pârâind în somn mineral, înfiripând lumina din stomac, geometrie de carne în care fiece punct e puls, fiece linie nerv, iar volumul, integrala tuturor destăinuirilor, orașul de diamant... ─ Pe Zeus, ce-ai pățit? Ai început s-o iei razna, să nu te mai uiți pe unde umbli, ca oamenii?! Ce-i cu tine?! ─ Iertare, mărită stăpână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]