3,728 matches
-
ceea ce ești - / formă îndrăgostită a unei voci prinsă în simfonia iubirii,/ mă bucur pentru ceea ce sunt - / un simplu vis așteptând un strop de tine,/ mă bucur pentru ceea ce suntem - /freamăt într-o îmbrățișare de suflete pereche,/ lacrimi neplânse în arșița pustiului din noi...” Poetul George Călin, suflet însetat de mirajul luminii și al cuvântului, captivat de „voluptatea ascunsă a păcatului”, făcând din iubire un spațiu al provocărilor, sfâșierilor și desfătărilor...se lasă devorat de fiecare trăire care izbucnește ca o lavă
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Timpul vă e măsurat în vise,/ Speranțe,/ bucurii, / Iubire,/ Timpul vostru bate /în ritmul unui cântec de Toamnă/deschizâdu-vă ferestrele sufletului veștejit...” Poetul este cel care dă glas ( cu riscul de a se pierde pe sine) furtunilor ce te bântuie, pustiului ce te cutreieră în nopțile lungi de așteptare, de spaime și întrebări și un dor nestins de pereche. „ne pierdem în Tăceri,/ neliniști,/ la margine de Lume,/bieți fluturi așezați / pe frunze de Tăcere,/Apusul Vieții /începe să ne doară
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
care le-a răsfățat adesea cu “licăriri de jăratec”--- Nu puține sunt momentele de introspecție când poetul devine nostalgic, gândindu-se la paradisul pierdut, senzația de nostalgie și perimare a lucrurilor, adâncindu-i mâhnirea și suferința, senzația de neputință și pustiu. Chiar și iubirea, - în care a crezut cu ardoare -, îi adâncește tragicul adevărului, acela de a fi doar o „fulgurantă trecere”, un fir de praf în ochii timpului., cerându-i acesteia: „mă smulge din șoaptele nopții,/scriindu-mi poemul Dragostei
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
înveșmântă-te cu mine...) În spatele fiecărui cuvânt se află un suflet tensionat, un suspin neauzit, o Lacrimă a Lumii focalizată într-o singură inimă, la ceasul de seară când „însingurările” răscolesc în răni nevindecate. „însingurat în tăcerea umbrei,/suspinând în pustiul din mine,/tremurând de spaimă,/caut la miezul nopții/ Femeia /de sub ferestrele sufletului meu/cerșindu-i Iubirea,/cerșindu-i Iertarea/Viața,/Moartea...” * „Femeia /de sub ferestrele sufletului meu,/scrie poeme de Dragoste, /lăcrimându-mă în flori,/dăltuindu-mi o umbră de
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
a răscolit iubirea. O strofă-a fost mai ieri cu rime-ncrucisate, Dar n-am știut atunci să-i prețuim menirea Și ne-am pierdut în versuri mult prea alambicate. Azi tristă ne e slova. Citită printre rânduri Un univers descoperi pustiu și-nlacrimat, Iar stelele din ceruri mai luminează gânduri, Si doruri, si speranțe, din vremuri de-altădat’ Căprar Florin Sursă foto - internet Referință Bibliografica: Poveștile iubirii ... Trecută vară / Căprar Florin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1704, Anul V, 31 august 2015
POVEȘTILE IUBIRII … TRECUTA VARĂ de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379358_a_380687]
-
Tine / și, în dogoarea atâtor amiezi, / Te-oprești la fântână să stai de vorbă cu mine. Deși cu sufletul căzut în melancolie, stare specifică adevăraților poeți, doamna Daniela Popescu trăiește cu speranța renașterii: Și, totuși, o sevă nouă / Îmi face pustiul să înflorească Și tema copilăriei revine adesea în versurile acestui volum, apoi anii de școală și dorința De a zdrobi barierele cunoașterii. Privind în adâncul sufletului ca într-o oglindă autoarea își vede propriul trecut și prezent și speră în
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
pic de soare. Ne întrebăm ce e iubirea, Când inima-i zdrențe făcută, Iar doru-și scaldă amintirea, Prea des în lacrima tăcută. Ne întrebăm ce e speranța, Când cerul îl privim cu teamă Văzând cum se-nclină balanța Și un pustiu la el ne cheamă. Ne întrebăm ce este viața, Când un târziu ne dă de veste, Că în curând se rupe ața Iar noi vom fi doar o poveste. autor 28.04.2017 Dorina Omota Superba imagine este preluată de la
DE CE OARE? de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379455_a_380784]
-
Acasa > Poeme > Emotie > NOAPTEA INIMII TALE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Sub razele afumate ale felinarului adunam cu privirile pustiul străzii și-l împleteam în ghirlande aurii dăruind jerfă pe altarul iubirii fuioarele de fum și zădărnicie s-au lipit de ferestrele tale și-au ofuscat zâmbetul înlăcrimat al ciobului de lună ce-ți săruta pleoapa nepăsătoare te ascundeai parșiv
NOAPTEA INIMII TALE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379485_a_380814]
-
obtuzul orgoliu obrazul palid și zvâcnetul orb al păsării soarelui cum își strivea zborul în căutarea luminii de ferestrele opace ale împietritei nopți a inimii tale azi plouă cernit cu singurătate prin ochiul rănit căzut în uitare și prizonier al pustiului ți-ai amintit de razele stinse din ochii păsării soarelui gândurile îți cotrobăie cu degetele febrile după un ciob palid de lună prin cotloanele timpului. Autoare Maria Giurgiu 20.05.2017 Referință Bibliografică: Noaptea inimii tale / Maria Giurgiu : Confluențe Literare
NOAPTEA INIMII TALE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379485_a_380814]
-
să m-adun. Mă caut prin mine de parcă Aș umbla-ntr-o lume străină, Amintește-mi iubito și-ncearcă, Să m-aduci înapoi în lumină... M-a lovit peste viață-o erată Și mi-e noapte și frig și-i pustiu Din mine m-a șters dintr-odată Și nu știu oare-s mort ori nu-s viu? Referință Bibliografică: Iubito! / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2218, Anul VII, 26 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
IUBITO! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379548_a_380877]
-
NESFÂRȘITĂ ȘI-I AVARĂ... Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Când noaptea-i nesfârșită și-i avară... Se năruie o lume de visări Acolo unde a-nghețat cuvântul, Pe-ntinderi de pustiu unde nici vântul Nu mai aleargă vesel între zări... Și zâmbetul s-a sfărâmat în valuri În marea-nfuriată a tăcerii, De stâncile tăioase-ale durerii, Când soarta ne-a jucat hain la zaruri... Să așteptăm lumina e-n zadar; Când
CÂND NOAPTEA-I NESFÂRȘITĂ ȘI-I AVARĂ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379550_a_380879]
-
eu privesc și azi a lor valsare,Cu fiecare frunză eu mai sperSă-ți prind imaculata transformareDin frunză-n fulg de nea... ori îngerCăprar Florin... VI. TRISTEȚE, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1748 din 14 octombrie 2015. Tristețe Pustiu... Și e târziu... Se scurg în foaia goală Doar vorbe fără sens și știu E ...frig afară. E frig, Iar eu te strig, Că-i frig la mine-n suflet, Mi-a înghețat iubirea-n vene și dorul De-al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
a răscolit iubirea. O strofă-a fost mai ieri cu rime-ncrucisate, Dar n-am știut atunci să-i prețuim menirea Și ne-am pierdut în versuri mult prea alambicate. Azi tristă ne e slova. Citită printre rânduri Un univers descoperi pustiu și-nlacrimat, Iar stelele din ceruri mai luminează ... Citește mai mult Tu esti minunea sorții scrisă printre rânduriDin poezia vieții de odinioară,De vei pătrunde iară-n eternele adâncuriMă vei găsi în triste versuri dintr-o vară.E vara-aceea-n care două
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
care ne-a răscolit iubirea.O strofă-a fost mai ieri cu rime-ncrucisate,Dar n-am știut atunci să-i prețuim menireași ne-am pierdut în versuri mult prea alambicate.Azi tristă ne e slova. Citită printre rânduriUn univers descoperi pustiu și-nlacrimat,Iar stelele din ceruri mai luminează ... IX. RĂTĂCIRE, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1702 din 29 august 2015. Am așternut în liniștea-nserării, Pe cerul gol al nopții nesfârșite, Petale smulse din floarea neuitării De briză dragostei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
urlă vântul, Orașul ăsta a rămas pustiu! Pe strada veche s-a pierdut cuvântul Și din ce-a fost, nimic nu mai e viu... E doar un geamăt aspru și sinistru Al caselor fără ferești și uși, Și peste tot pustiul, e ministru, Un câine care latră la cei duși... Nici stele nu mai cad de mult, cândva Aveau un rost pentru îndrăgostiți, Azi cerul pare un câmp de mucava Pe care doar ciulini-s rătăciți. Dar o să vină timpul în
NOSTALGIA IUBIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379594_a_380923]
-
Ediția nr. 1395 din 26 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Căutam verdele în toamnă și nu l-am găsit, pe atunci nu realizam că de fapt el zace de la origini, în mine. Căutam frumusețea iernii și tot ce găseam era pustiul ei, pe atunci nu știam că de fapt ea se află in inimi. Căutam jumătăți de suflet și tot ce găseam erau jumătăți de iluzii, pe atunci nu știam că de fapt dragostea nu încape-ntr-o ramă. Căutam ceva
RĂTĂCIRI de BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379636_a_380965]
-
13 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să fie o fatalitate că nici după aproape trei decenii de democrație originală, românii încă n-au dibuit calea binelui și prosperității generale? Ori suntem predestinați să rătăcim vreme de 40 de ani prin pustiul istoriei noastre contemporane, astfel făcând dovada că parabola biblică cu rătăcirea evreilor prin pustie nu-i o ficțiune (vasăzică istoria se repetă în forme la care nimeni nu se așteaptă) și că cei 40 de ani reprezintă taman generația ce
DE VOTĂM SAU NU VOTĂM, RĂU-N ŞI MAI RĂU SCHIMBĂM! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381034_a_382363]
-
provoace,cum că lumea veche e tot Românie.Românie suntem și-aici și-n ... IX. VINE ..., de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016. vine o vârstă când părintelui-i vine să plece departe, undeva în pustiu, să-și fie străin, să se uite pe sine, să nu știe nimeni dacă-i mort sau e viu să nu vadă zâmbete strâmbe și reci, săruturi silite pe fața iubită, priviri strecurate, piezișe și seci, vorbire obtuză de buze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
până când înserarea s-o-ndura de părinte, s-o-ndura de bătrân, se închide-un capitol, se înfundă cărarea și doar timpul rămâne peste toate stăpân ... Citește mai mult vine o vârstă când părintelui-i vinesă plece departe, undeva în pustiu,să-și fie străin, să se uite pe sine,să nu știe nimeni dacă-i mort sau e viusă nu vadă zâmbete strâmbe și reci,săruturi silite pe fața iubită,priviri strecurate, piezișe și seci,vorbire obtuză de buze lipităsă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
cuvântul nicicând nu mi-a fost mincinos. Nicicând nu mi-a fost luna-n ceruri mai dragă, dar nicicând soarele nu a fost mai al meu, nicicând n-am crezut c-ar putea să m-atragă un cuvânt izvorât din pustiu, Dumnezeu ... Citește mai mult Nicicând nu mi-a fost cerul așa de înalt,dar nicicând stelele nu mi-au fost mai aproape,nicicând n-am știut în înalt să mă scald,dar nicicând nu mi-au plâns stelele pe sub pleoape
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
cuvântul,dar cuvântul nicicând nu mi-a fost mincinos.Nicicând nu mi-a fost luna-n ceruri mai dragă,dar nicicând soarele nu a fost mai al meu,nicicând n-am crezut c-ar putea să m-atragăun cuvânt izvorât din pustiu, Dumnezeu ...... XIV. N-AM CUM SĂ RENUNȚ, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016. Am să-încerc să număr boabe de nisip, scoicile din mare, zilele de luni, iar de nu-i posibil, chiar cu niciun
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Atârn între sat și oraș, Atârn între a fi și-a pieri, Atârn între cerb și hăitaș. Atârn între bine și rău, Între frumos și urât, Între cățeluș și dulău, Între nimic și oricât. Atârn între cer și pământ, Între pustiuri și ape, Între tăcere și cuvânt, Între departe și aproape. M-atârn de frumosul din zi, De tăcerea din sate, De plăcerea de a trăi Bătrânește, în rate. M-atârn de o biată balanță Ce-atârnă, parcă, mai greu, Ajunsă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Atârn între sat și oraș,Atârn între a fi și-a pieri,Atârn între cerb și hăitaș.Atârn între bine și rău,Între frumos și urât,Între cățeluș și dulău,Între nimic și oricât.Atârn între cer și pământ,Între pustiuri și ape, Între tăcere și cuvânt,Între departe și aproape.M-atârn de frumosul din zi,De tăcerea din sate,De plăcerea de a trăiBătrânește, în rate.M-atârn de o biată balanțăCe-atârnă, parcă, mai greu,Ajunsă-n final ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
puterii, ateii din România trăiesc permanent o continuă neliniște: îmbrățișând temerile din Lojele fraților din lăuntru cu constrângerile confraților din Lojele de afară. Pâcla urii și învârtoșarea cugetului lor nu vor permite niciodată pătrunderea zorilor strălucitoare ale vieții harice. În pustiul sufletelor lor bate doar crivățul pierzaniei în nuanțe sterpe cu răbufniri cernite de gri, negru ori sinistru. Ei și-au agonisit niște scrupule bizare pe care le chivernisesc exclusiv prin ignoranță, prin rea voință, prin mânie, refuzând exorcizarea nebuniei lor
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
zăpezi sau în mlaștini, lăsând fie o mână, fie un picior, fie un ochi, fie un trup, fie o logodnă, fie o conștiință arestată în temnițele ateo-totalitare, ca Danie pentru Glia strămoșească. Monahi și Monahii care au sfințit pădurile, peșterile, pustiurile ori lăcașurile cu conștiința, cu credința, cu fapta sau cu pana, slova, cazania și liturghia trăirii lor. Ostași și Ofițeri care au făcut din curaj și onoare stindar libertății și biruinței dreptății nației, iar cei mai mulți sunt Sfinte Moaște întregului nostru
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]