10,701 matches
-
asupra vreunei mase de oameni o putere mai mare. Poți să declanșezi - după prorocirile Astrologului, tot de tine zămislit - un cataclism comparabil cu cel abătut peste cele două preaștiute cetăți păcătoase. După ce ai sodomizat după cum ai vrut Stațiunea, e-n putința ta să o faci una cu pământul. Forța creează dreptul. § Încă un afiș; cineva îți imită și scrisul. Desenele. Două răvașe pe note de plată; ultimul pe o somație. „În baza Decretului nr. 507 din...”, nume, adresă, sumă etc., ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
unul ca dânsul. Dante Îl așteptă impasibil pană când se apropie Îndeajuns, iar apoi Îi administră un dos de palmă violent. — Leneș blestemat, vreau ca ordinele mele să fie executate iute ca gândul. Ba chiar mai grabnic, dacă e cu putință. Și trebuie să fie cu putință, pentru tine, dacă vrei să rămâi sănătos, șuieră el, lipindu-i un șut În timp ce omul se rotea pentru a scăpa de mânia lui. Străjerul se grăbi să facă semn din cap că da, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
impasibil pană când se apropie Îndeajuns, iar apoi Îi administră un dos de palmă violent. — Leneș blestemat, vreau ca ordinele mele să fie executate iute ca gândul. Ba chiar mai grabnic, dacă e cu putință. Și trebuie să fie cu putință, pentru tine, dacă vrei să rămâi sănătos, șuieră el, lipindu-i un șut În timp ce omul se rotea pentru a scăpa de mânia lui. Străjerul se grăbi să facă semn din cap că da, Încă năucit. — Firește... firește... la porunca dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
eu te cunosc pe dumneata. Cu toate că e pentru prima oară când pașii noștri se Încrucișează. Eu sunt Francesco, de la Ascoli. La auzul acelui nume, Dante făcu o mișcare de surpriză. Ceilalți afișau, la rândul lor, cel mai mare respect cu putință. — Messer Cecco a fost ales rector al Studium-ului, se mărgini să spună Teofilo. Francesco Stabili, cunoscut sub numele de Cecco d’Ascoli. Se spunea că toată cunoașterea stelelor se afla În mâinile lui. Cel mai Însemnat astrolog al vremii, potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nici crima? Întrebă Dante pe neașteptate, luându-i-o Înainte. Nimeni nu reacționă la vorbele sale. Apoi, tăcerea fu curmată. — Crima? Întrebă Bruno. Crezi că o crimă ar putea constitui, Într-un fel sau altul, obiectul cunoașterii? Cum e cu putință, câtă vreme i se opune cu desăvârșire, messer Durante, după cum susțineau Socrate și Platon? Dante Își plimbă privirea peste ei. — Crima e o faptă rea, Însă nu e străină de virtuțile sufletului. Ne urmărește de la prima obrăznicie omenească, din Eden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai Însemnate opere ale creștinătății? Ce era atât de important În colosul acela? Numai Ambrogio ar fi putut răspunde, se gândi el, iar Augustino parcă Îi citi gândul. — Ar trebui Întrebat mortul, zise pe neașteptate. Doar dacă ar fi cu putință. Și dumneata crezi că ar fi? Filosoful nu răspunse, ca și când ar fi considerat imprudent să se aventureze mai departe pe acea cale. Dar nu Își pierduse dorința de a-l provoca. — Ar părea cu neputință, dar dumneata Încerci să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
picura de sus. Pe ultimele trepte cineva lăsase mai multe mucuri de lumânări. Luă unul: fusese fabricat nu demult: ceara era Încă moale și emana un parfum vag. Teama de necunoscut puse din nou stăpânire pe dânsul. Nu era cu putință ca cineva să fi fugit pe acolo. Ridică iarăși brațul, privind În jur cu mai multă atenție. Flacăra continua să tremure. Se Îndreptă precaut spre ceea ce părea a fi originea fluxului de aer. Văzut de mai aproape, peretele se dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nici mai mult nici mai puțin, cu regele Franței asupra posesiunii unor Întregi cartiere din oraș. Florența avea să cadă și ea În haosul care se revărsa asupra Întregii creștinătăți. — Dar voi sunteți loviți de boli imunde... Cum e cu putință să vi se Îngăduie să cerșiți nestingheriți, sub privirile cetățenilor onești? Întrebă poetul. — Nici unul dintre noi nu e cu adevărat Însemnat de bolile pe care le vădește. Străjerii o știu prea bine și se mulțumesc să adune În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de la dânsul. Mai ușor ar fi fost să violeze un mormânt și să interogheze un cadavru. Numai cu un fier Înroșit În ochi ar fi vorbit, se gândi el, și poate că Într-o zi acest lucru va fi cu putință. Prea multe Întrebări despre rolul Bisericii În această chestiune rămăseseră Încă fără răspuns. Meșterul Ambrogio simpatiza cu Imperiul. Cu numele Beatricei pe buze. Un nume care putea explica atâtea alte lucruri. Inclusiv prezența unui inchizitor Într-o morgă. Dar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din Mugello. Dar Bruno continua fără să ia În seamă comentariile. — Cei dinaintea noastră zac În gropile lor, nu morți ci adormiți, declamă cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat În sinea lui dovada pentru propriile sale cuvinte. E cu putință să Îi deșteptăm și să ședem cu ei la masa Domnului. Acest lucru e cu putință. E cu putință. E cu putință! repetă el de trei ori preschimbându-și glasul pe neașteptate Într-un strigăt. Aștrii, trupul vizibil al vechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gropile lor, nu morți ci adormiți, declamă cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat În sinea lui dovada pentru propriile sale cuvinte. E cu putință să Îi deșteptăm și să ședem cu ei la masa Domnului. Acest lucru e cu putință. E cu putință. E cu putință! repetă el de trei ori preschimbându-și glasul pe neașteptate Într-un strigăt. Aștrii, trupul vizibil al vechilor seminții adormite, Îi vor indica momentul Maestrului, prin mișcările lor. Începând cu steaua serii, cvintuplul simbol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
morți ci adormiți, declamă cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat În sinea lui dovada pentru propriile sale cuvinte. E cu putință să Îi deșteptăm și să ședem cu ei la masa Domnului. Acest lucru e cu putință. E cu putință. E cu putință! repetă el de trei ori preschimbându-și glasul pe neașteptate Într-un strigăt. Aștrii, trupul vizibil al vechilor seminții adormite, Îi vor indica momentul Maestrului, prin mișcările lor. Începând cu steaua serii, cvintuplul simbol al stăpânei Îngerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
declamă cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat În sinea lui dovada pentru propriile sale cuvinte. E cu putință să Îi deșteptăm și să ședem cu ei la masa Domnului. Acest lucru e cu putință. E cu putință. E cu putință! repetă el de trei ori preschimbându-și glasul pe neașteptate Într-un strigăt. Aștrii, trupul vizibil al vechilor seminții adormite, Îi vor indica momentul Maestrului, prin mișcările lor. Începând cu steaua serii, cvintuplul simbol al stăpânei Îngerilor. Dante era scandalizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mormăind niște fraze Într-o latină de neînțeles. Izbuti să descifreze doar o formulă, repetată de mai multe ori: „Mater salva nos!“, referitoare la un nume de neînțeles, aidoma șuieratului unui șarpe. Aruncă Încă o privire În jur. Era cu putință ca nimeni să nu fi obiectat la acele cuvinte? Nici o reacție, nici o deconcertare. Un cor abject ce continua să se prosterneze În mod mecanic, invocând neantul. Un singur bărbat, observă el, rămânea tăcut, fără să răspundă la formulele ritului. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
labirint, fără să priceapă că Înșiși pașii lui sunt cei care Îi zămislesc deviațiile și unghiurile oarbe, pe măsură ce Înaintează În cercetare. Acquasparta schiță un zâmbet crud. — Asta ne dă timp ca să prevenim mișcările târfei. — Credeți că e Într-adevăr cu putință... continuă Noffo. — Nu știu. Dar fie și doar umbra Îndoielii trebuie stinsă. — Așa gândesc și eu, eminență. Vă veți aminti că am sugerat deja... Legatul pontifical Îl Întrerupse cu un gest brusc. Știi că e cu neputință, În orașul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
văpăi. — Cum ai interpreta atunci, messer Alighieri, versul acesta? „Vine din văzută formă care se Înțelege“... zise Augustino. Vrei oare să spui că Guido Cavalcanti reduce pur și simplu originea Îndrăgostirii la vedere? Și că, prin urmare, nu e cu putință să te Îndrăgostești dacă ești la distanță? Dar, atunci, cum să explicăm pasiunea trubadurului Rudel, mort din iubire pentru o femeie pe care nu a văzut-o niciodată? — Și faptul că această vedere trebuie Înțeleasă, ori redusă la ceva deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întrebe. Nu avea prea mult timp la dispoziție: nu Îi scăpase privirea bănuitoare pe care unii priori i-o aruncaseră În timp ce părăseau Încăperea. Ce știau ceilalți de toată situația? Ce putea să fi spus netotul acela de Bargello? Era cu putință ca vreunul dintre ei să fi fost implicat În ceva ce, cu o evidență tot mai mare, părea să fie o conjurație? — Așadar? Îl zori. Celălalt desfăcu nodul fascicolului și Îl deschise sub ochii poetului, arătându-i o pagină acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Încerce să ajungă la Porta Romana. Dar se temea că ceilalți mercenari, călăuziți de mistreț, se puseseră pe urmele sale. Dacă primul grup ar fi făcut cale Întoarsă, el s-ar fi pomenit Încolțit pe ulița de cărămizi, fără putință de scăpare. În clipa aceea, zări o umbră În spatele său. Se răsuci dintr-o dată, gata să lovească. În beznă, recunoscu chipul lui Cecco Angiolieri. Cum era posibil? Cu puțin timp În urmă, omul acela se afla cu el, În tavernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca să o poată aresta, urmărirea meșterului la Roma, iar apoi uciderea lui. Asasinarea lui Teofilo, care descoperise secretul aurului și cunoștea de unde provenea, și care Încercase să Îl Înșele, abătându-i atenția pe căile iluzorii ale științei alchimiei. Era cu putință. Și totuși, din acel plan complex, existau câteva amănunte care Încă Îi scăpau. De ce ucigașii lui Bonifaciu nu o eliminaseră pe femeie, pierzând vremea ca să o ardă pe rug și să țină ascuns secretul, În loc să reteze din rădăcină riscul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deschidere dublă: la adresa parcimoniei mele orale și a vorbăriei sale cvasiincontinente. - Sper să ne mai vedem zilele astea, a adăugat cu un zâmbet mai mult circumstanțial decât promițător, ceea ce m-a făcut să Întreb la cel mai idiot mod cu putință: Unde? Nu e atât de important unde, mai important e să... Am Înțeles: pe-aici, prin Paris, așa... - De ce nu? Se Întâlnește munte cu munte, darmite om cu femeie! Sau cumva n-aveți Încredere În Înțelepciunea milenară a poporului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu au ajuns la Paris, verificase prin stație la magazia aeronavei, probabil că la plecarea din București s-a produs o Încurcătură - regretabilă, evident -, oricum nu trebuia să mă alarmez, totul se va remedia În cel mai scurt timp cu putință, este suficientă o adresă și obiectele Îmi vor parveni prin grija și pe cheltuiala companiei, care Își cere scuze etc., etc. N-aveam de ales, așa că am lăsat adresa de la hotel, Carbonnaire 8, și m-am grăbit spre sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scuze, aveți dreptate, dar cred că am dreptul să știu pe ce lume trăiesc și ce se-ntâmplă cu mine. Măcar atât: să știu, la altceva deja nu mai sper. - O să Încerc să vă ajut atât cât Îmi stă În putință. - Sau atât cât aveți mandat... - Dacă n-ați fi atât de agresiv uneori, poate ați avea de câștigat. Nu vă grăbiți să replicați că femeilor le place agresivitatea, pentru că nici nu-i adevărat și nici pe dumneavoastră nu vă prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că la sfârșitul fiecărei zile, ca și la sfârșitul lucrării, Biblia consemnează repetarea unei scene: constructorul contemplă rezultatul și Își declară satisfacția: Și a văzut Dumnezeu că este bine. Ne aflăm, parcă, pe un șantier dintre cele mai pământești cu putință, unde beneficiarul (care se identifică, În cazul de față, cu executantul) procedează la recepția - mai Întâi parțială, apoi finală - a lucrării. Aici ar fi mai multe de discutat. Ce vrea să Însemne acest: Și a văzut Dumnezeu că este bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
templierilor să-l reprezinte proiectul prodigios al unei mari alianțe Între Occident și Orient, care presupunea Înlocuirea autocrației regilor europeni medievali, meschini și corupți, cu noocrația unei elite de oameni inteligenți și drepți, suprimarea, În cel mai generos ecumenism cu putință, a granițelor dintre religii, constituirea unei civilizații comune, În egală măsură musulmană și creștină. După părerea lui Saint-Yves d’Alveydre, templierii au realizat, În Evul Mediu, chintesența sinarhismului, exercitând, timp de două sute de ani, o putere aproape absolută În domeniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o revelație năucitoare. Nu, sigur că nu semnificația acelor opt cuvinte așternute neglijent la finalul paginilor care devoalau misterul uciderii templierilor era marea problemă, ci alta. Cu totul alta - cum de nu sesizasem de la Început? Centrul confirma explicit și fără putință de Îndoială că tezaurul Ordinului nu era o legendă. Fabuloasa comoară a călugărilor-soldați exista cu adevărat! 21 Să fii profesor de istorie și să te trezești preocupat de tezaure și alte prostii asemănătoare - ce decădere! Aveam, firește, la Îndemână justificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]