2,475 matches
-
lui Fidus, conținând informații de maxim interes pentru tema tratată de noi. În ceea ce privește pricina copiilor, despre care ai spus că nu trebuie botezați mai înainte de a doua sau a treia zi de la naștere, și că ar trebui luată în seamă rânduiala vechii circumciziuni<footnote Sfinții Părinți stăruiesc adesea asupra botezării pruncilor pornind de la analogia dintre Botezul creștin și Tăierea Împrejur din Vechiul Testament care se aplica pruncilor la opt zile. Analogia a fost făcută mai întâi de Sfântul Apostol Pavel când scrie
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
deosebit pentru predania Apostolilor. De aceea, când se afirmă că Tradiția Apostolică este opera Sfântului Ipolit, se face referire la faptul că lui îi revine meritul de a fi fixat în scris, într-o lucrare destul de sistematizată pentru acel timp, rânduiala deja existentă în Biserică. Însuși autorul sfânt recunoaște în prologul lucrării sale că el face cunoscută tradiția „care s-a învățat de Biserică, pentru ca aceia care sunt bine instruiți să păzească tradiția care s-a păstrat până în prezent”<footnote Hyppolyte
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
el face cunoscută tradiția „care s-a învățat de Biserică, pentru ca aceia care sunt bine instruiți să păzească tradiția care s-a păstrat până în prezent”<footnote Hyppolyte de Rome, La Tradition Apostolique ..., p. 38-39. footnote>. Deci, Tradiția Apostolică ne prezintă „rânduielile liturgice nu numai ale secolului al III lea din Biserica Romei, ci o rânduială mult mai veche, poate chiar pierzându-se în veacul apostolic, o rânduială comună întregii Biserici, datorită acelei uniformități a cultului primitiv”<footnote Doctorand Dumitru Colotelo, op. cit
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
bine instruiți să păzească tradiția care s-a păstrat până în prezent”<footnote Hyppolyte de Rome, La Tradition Apostolique ..., p. 38-39. footnote>. Deci, Tradiția Apostolică ne prezintă „rânduielile liturgice nu numai ale secolului al III lea din Biserica Romei, ci o rânduială mult mai veche, poate chiar pierzându-se în veacul apostolic, o rânduială comună întregii Biserici, datorită acelei uniformități a cultului primitiv”<footnote Doctorand Dumitru Colotelo, op. cit., p. 487. footnote>. Este foarte important pentru tema cercetată de noi faptul că în
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Hyppolyte de Rome, La Tradition Apostolique ..., p. 38-39. footnote>. Deci, Tradiția Apostolică ne prezintă „rânduielile liturgice nu numai ale secolului al III lea din Biserica Romei, ci o rânduială mult mai veche, poate chiar pierzându-se în veacul apostolic, o rânduială comună întregii Biserici, datorită acelei uniformități a cultului primitiv”<footnote Doctorand Dumitru Colotelo, op. cit., p. 487. footnote>. Este foarte important pentru tema cercetată de noi faptul că în lucrarea de care vorbim se menționează practica pedobaptismului. În cazul nou-născuților sau
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
nu încetează și starea lor nu se schimbă, Heruvimii nu sfârșesc să susțină Tronul înalt și ridicat și slujitorii nu încetează de a-și face lucrul și de a auzi cuvintele. Dat fiind deci că puterile acestea sunt susținute în rânduială de Dumnezeu și ordinea puterilor inteligibile supralumești rămâne netulburată în veci, nici o patimă nerăsturnând buna lor rânduială”<footnote Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia XV, traducere de Preot Stăniloae. footnote>. În alt loc, susținând această învățătură despre
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
și slujitorii nu încetează de a-și face lucrul și de a auzi cuvintele. Dat fiind deci că puterile acestea sunt susținute în rânduială de Dumnezeu și ordinea puterilor inteligibile supralumești rămâne netulburată în veci, nici o patimă nerăsturnând buna lor rânduială”<footnote Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia XV, traducere de Preot Stăniloae. footnote>. În alt loc, susținând această învățătură despre mișcarea creaturii spre Dumnezeu, împotriva teoriei platonic-origeniste, Sfântul Maxim precizează: „Tot ce se mișcă - scrie Sfântul Maxim
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
secvențe de spectacol ritualic, paparudele sunt „dăruite”, de obicei, cu alimente, în vreme ce la Caloian se fac pomeni exact ca la mort. Mihai Pop insista asupra caracterului profund funerar al acestui obicei: „Înmormîntarea fictivă, ne spune autorul, se făcea după toată rînduiala tradițională. Un copil juca rolul preotului, un altul rolul dascălului, cu bocitoare și cădelnițare, înainte de a fi lăsat în apă. În unele locuri era așezat într-o mică cutie de scîndură în formă de coșciug. Scaloianul nu putea atinge mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și la îngropările tradiționale reale, după îngroparea Scaloianului se făcea pomană. Deși ritualul era practicat efectiv numai de copii, la desfășurarea lui lua parte întreaga colectivitate”. Și, în continuare: „În comuna Tudor Vladimirescu, Tecuci, înmormîntarea Caloianului respecta și mai mult rînduiala tradițională a ceremonialului de înmormîntare din sat. Se făcea mortul împodobit ca la orice înmormîntare. I se punea pe piept o iconiță, iar pe crucea de lumînare de ceară din mînă, un leu. Caloianul era apoi dus la biserică. La
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
din mînă, un leu. Caloianul era apoi dus la biserică. La terminarea înmormîntării se împărțeau colivă și colaci. La întoarcerea spre casă, se aruncau în fîntînă o icoană sau bani. Deci credința în eficacitatea ritului și, prin urmare, în respectarea rînduielii ceremonialului de înmormîntare era atît de puternică, încît ficțiunea se confunda cu realitatea. În Dobrogea, la Niculițel, păpușa de lut era împodobită cu coji de ouă vopsite. La Fîntîna Doamnei, Lehliu, unde pentru înmormîntarea Scaloianului se făcea și brad, el
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
îndura fără să crîcnească puterea omului ei și rămînea neînduplecată, cu dracii care-i avea; iar Nechifor Lipan își pleca fruntea și arăta mare părere de rău și jale. Pe urmă lumea li se părea prea bună și ușoară, după rînduiala lui Dumnezeu din povestea baciului care fusese jidov”. Așa era rînduiala, ea să îndure „puterea omului ei”, el să se umilească de propria-i slăbiciune. Eros, cealaltă față a lui Thanatos, găsea calea de împăcare pentru amîndoi. Aceeași scenă se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dracii care-i avea; iar Nechifor Lipan își pleca fruntea și arăta mare părere de rău și jale. Pe urmă lumea li se părea prea bună și ușoară, după rînduiala lui Dumnezeu din povestea baciului care fusese jidov”. Așa era rînduiala, ea să îndure „puterea omului ei”, el să se umilească de propria-i slăbiciune. Eros, cealaltă față a lui Thanatos, găsea calea de împăcare pentru amîndoi. Aceeași scenă se repeta pe parcurs, în stări de vis ori de veghe. Vitoria
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
noilor generații; după cum trebuia să se impună ca bun profesionist, în cadrul breslei sale. Așa gîndea și Donea hangiul, cu referire la Nechifor Lipan, pe care îl cunoscuse bine: iarna făcîndu-și fini și cumetri; în restul anului îngrijindu-se de buna rînduială a turmelor. Mai departe, la Călugăreni, pe malul Bistriței și în apropiere de Piatra Teiului, alt cîrciumar, David, un ovrei de treabă, dar mai cu seamă balabusta sa, care nu știa bine românește, asociau imaginea dispărutului cu firea lui petrecăreață
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se continuau dând impresia unor ghirlande continue de glicină. Abia când spărturile de butuc de brad prinseseră să ardă pocnind vesel, monahul băgă de seamă că afară se însera. M-aș repezi, măria ta, până la Mitropolie să spun să înceapă rânduiala fără mine. E vecernie și priveghere, că mâine... Da, știu, e Sfântul Dumitru, dar nu mă lăsa singur, sfinția ta. De când n-am mai stat așa împreună? Da, înțeleg, turma, turma, grija ei este înainte de toate, că-i ești păstor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se calmă, dar nu fără a cere să i se ramburseze cheltuielile pentru hrană, ceea ce îi fu refuzat cu hotărâre. Nefericitul servitor nu îndrăzni să revină la masă; ar fi postit pe durata traversării, dacă n-ar fi pus căpitanul rânduială în această privință. * * * Servitorii primesc de obicei mai multe lovituri decât lefuri. Sunt ciomăgiți pentru cea mai mică greșeală. În acest scop li se dă o scrisoare pentru aga (prefectul de poliție); la primirea misivei, patru epistați (agenți de siguranță
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Convenției prevedea acest caz: în lipsa votării unui buget, cel precedent servește drept regulă pentru încasări, ca și pentru cheltuieli. Mesajul de închidere este remarcabil; e o admonestație adresată unor copii îndărătnici. E un îndemn la reflecție, la muncă serioasă, la rânduială, la înțelegerea puterilor politice, la respectarea drepturilor tuturor, fără de care țara nu-și poate dezvolta nici instituțiile, nici puterile. Domnitorul îi surprinse pe opozanți prin această atitudine. Curțile garante nu se lăsară înșelate; o notă colectivă redactată la Constantinopol îi
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
arta sacră, stabilind statutul artistului iconograf și definind libertatea acestuia de a realiza icoanele conform propriei măiestrii creatoare. Artistului i se consfințise dreptul de a se folosi de mijloacele specifice ale meșteșugului său artistic, având însă obligația de a respecta rânduielile și canoanele impuse de Sfinții Părinți ai Bisericii. 385 Folosirea termenului corect cu privire la descrierea respectului față de icoane s-a fundamentat pe o întreagă dispută generată de traducerea problematică în limba latină a documentelor Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
omului, care primește ce i se dă cu detașare și uneori cu ignoranță. Însă cea din urmă nu poate atenua suferința lui sau amprenta pe care o lasă un astfel de eveniment în sufletul unui copil ce nu își explică rânduiala lumii, ci doar o observă și o notează în suflet. În preumblarea noastră prin Sat, naratorul ne face cunoștință cu un preot: popa Cucoș. Cu această ocazie aflăm povestea vieții sale și rolul jucat într-o vară secetoasă. Biserica este
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și sleită de puteri. Oleacă dacă s-ar întinde, că nu o fi foc. - Vezi, tată, săraca mă-ta, uite cum mă iubește. Vezi câte îmi pregătește. Zic babele că face să nu o râdă lumea în sat că uită rânduiala, da’ nu-i așa, Savetă, le face pentru că mă iubește chiar și acum. Când ăi avea bărbat să îi mai ieși, fa, din cuvânt. Ascultă ce-ți spun eu. La carte zice că femeia trebuie să se supuie bărbatului. Da
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
deodată se face tăcere, apoi iar ceva sau cineva vorbește, aud prea multe lucruri pe care nu le spun eu, ce învălmășeală, și dacă deschid gura, aud ca un scrâșnet de pietre ce se izbesc între ele. Să-mi pun rânduială în gânduri, să-mi pun într-un fel rânduială în gânduri, spune limba, și în același timp vorbește de altceva, da, întotdeauna mi-au plăcut treburile bine rânduite. Un lucru, cel puțin, e sigur, îl aștept pe misionarul care vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vorbește, aud prea multe lucruri pe care nu le spun eu, ce învălmășeală, și dacă deschid gura, aud ca un scrâșnet de pietre ce se izbesc între ele. Să-mi pun rânduială în gânduri, să-mi pun într-un fel rânduială în gânduri, spune limba, și în același timp vorbește de altceva, da, întotdeauna mi-au plăcut treburile bine rânduite. Un lucru, cel puțin, e sigur, îl aștept pe misionarul care vine să mă înlocuiască. Mă aflu aici, la marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
muieri se-ntîmplă, Atunci se bate-n tremur sângele tău sub tâmplă Și-n primitorii creeri îndată el încheagă Poftite chipuri albe - femei cu firea dragă. Nu fluerați de-aceea urechea-n versul iambic: Picioru-ușor se mișcă în saltul ditirambic, Fără de rânduială, și dulce și molatic Ca ceara ea îți face sufletul muieratec. De vrei să scapi de ele, de-urmarea lor amară, Astup-a ta ureche tu singur chiar - cu ceară. 25Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbăreț De eroul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de dulce {EminescuOpIV 267} Ș-astfel putut-a numai corabia-i s-o poarte 30Pe lângă a lor ostrov aducător de moarte; Dori pază și șie, urechei, înțeleptul, Cu gândul să-și ferească și inima și pieptul. Căci făr de rânduială e al femeei vers, Ca de pe-o tablă gândul din minte ți l-a șters: 35Te farmecă, urechei neavând învălitoare, Sirena desmierdării de moarte purtătoare. Cu drept cuvânt de-aceea se prihănesc de carte Asirienii antici din Asia departe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când știut este că avea sfântul lăcaș vie întemeiată la Cotnar și sfinți monahi pricepuți în ticăitul lor meremet. Știau sfinții părinți tocmala Cotnarului mai dihai ca sfintele scripturi și-ți potriveau grasa, feteasca și țârțăra, după vechi și strașnice rânduieli. Era atunci și o fetească roșă, care acum nu se mai află că s-a istovit - și iscusit vin plodea. Ieșea, după pritoc, vinul alb străveziu curat cum îi lacrima de fecioară și cel roșu cum îi sângele de hulub
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în frica Domnului, cu credință și curăție de inimă. 10. În orice neînțelegere, care vă va fi supusă de frații voștri, care locuiesc în cetățile lor, și anume: cu privire la un omor, la o lege, la o poruncă, la învățături și rînduieli, să-i luminați, ca să nu se facă vinovați față de Domnul și să nu izbucnească mînia Lui peste voi și peste frații voștri. Așa să lucrați, și nu veți fi vinovați. 11. Și iată că aveți în frunte pe marele preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]