KorAP: Find »[drukola/base=rânji & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 ...81 >

2,010 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

ceva, dar Thad Green îl opri, punându-i o mână pe umăr. — Spune-ne cum ți s-a părut, domnule polițist. Fii sincer. Am înghițit în sec, ca să nu-mi tremure vocea. — E subtil. Stensland se înroși. Green și Malloy rânjiră. Blanchard mă huidui de-a binelea. Ellis Loew spuse: — Propunerea B o să cadă în mod cert, dar avem șanse să o reintroducem în anul neelectoral, în primăvara următoare. Ce am avut... — Ellis, te rog, îl întrerupse Green și-și îndreptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și niște croșee de dreapta. Loviturile lui erau telefonate, iar în sinea mea le-am contracarat cu un-doi la falcă și la piept. — O să-ncerc să nu te rănesc, i-am spus. La auzul replicii mele, Kay se aprinse. Blanchard rânji. — Mi-au trebuit săptămâni întregi până s-o conving să mă lase să boxez. I-am promis o mașină nouă dacă nu se bosumflă prea tare. — Să nu faci pariuri pe care nu le poți plăti. Blanchard râse, apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Ajuns pe coridor, se văzu înconjurat de polițiști, care-l asaltară cu întrebări. Harry Sears se strecură în cămăruță. Lângă mine o voce familiară răzbătu deasupra vacarmului. — Acum o să vezi de ce îl ține Russ pe Harry în preajmă. Era Lee. Rânjea binedispus și arăta ca nou-născut. L-am luat pe după umeri. — Bine-ai venit înapoi pe pământ. Lee mă luă și el de după gât. — E vina ta c-arăt atât de bine. Imediat după ce-ai plecat, Kay mi-a strecurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Să n-o dai în bară, că nu-l mai vezi pe Johnnie Roșcovanul până ieși de la pârnaie. Lui Dulange îi căzu fața. Arăta ca un puști amenințat că i se ia ursulețul. — Răspunde la întrebare, Joe, interveni Russ. Dulange rânji. — Pân’ să le tai, avea țâțuci obraznice, cu sfârcuri roz. Picioarele le avea nițeluș cam groase, iar tufișul de sus era fain. Avea alunițele alea despre care i-am povestit maiorului Carroll și mai avea niște zgârieturi pe spate, destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
mai avea niște zgârieturi pe spate, destul de proaspete, de parcă ar fi fost biciuită. M-a luat cu furnicături, fiindcă mi-am amintit de „urmele ușoare de bici“ pe care legistul le menționase la autopsie. — Continuă, Joe, îl îndemnă Russ. Dulange rânji satisfăcut. — Apoi Dalia începe să facă pe nebuna. Mă întreabă: „Cum de ești numai caporal dacă ai atâtea medalii?“ Începe să îmi zică Matt și Gordon și începe să vorbească de copilașul nostru, deși nu ne-am pus-o decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și am înțeles ce urma să se întâmple. Fritzie le desfăcea țicniților cătușele de la spate și le prindea mâinile în față. Eu am stat deoparte, observându-le reacțiile. Tremuratul bătrânului Bidwell devenea din ce în ce mai pronunțat. Durkin bolborosea ceva în barbă. Orchard rânjea disprețuitor, cu capul aplecat într-o parte, ca și cum coafura lui pomădată ar fi atârnat prea greu. Doar Charles Issler părea suficient de lucid să poată înțelege situația în care se afla. Își frământa neliniștit mâinile și ne săgeta cu privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
compactată, cu ușa larg deschisă. Am intrat. Pereții laterali erau tapetați cu fotografii pornografice, cu femei schilodite și desfigurate. Figuri mongoloide care lingeau penisuri artificiale, fete goale, cu picioare uscate și prinse în scoabe, desfăcute larg, atrocități cu membrele smulse rânjind lasciv la aparatele de fotografiat. Pe jos era o saltea acoperită cu straturi succesive de sânge. O mulțime de gândaci și muște decorau crusta deasă și multe gângănii rămăseseră prinse în capcana ospățului împins până la moarte. Pe peretele din fund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

străduia. Dacă nu aveți de gând să Îl săltați, măcar puțină brutalitate polițienească? Watson Îi făcu cu ochiul conspirativ. — Să vedem ce putem face. Unde e? Recepționera arătă către o ușă securizată În stânga. — Nu vă fie teamă că-l mutilați. Rânji din nou și le deschise ușa pentru a intra. Redacția ziarului arăta ca o magazie mochetată, Încă neterminată și cu șiruri suspendate de plafon. Erau probabil câteva sute de birouri În sală, adunate laolaltă În „departamente“: Biroul de Știri, Reportaje

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Bătrânul Îi făcu cu ochiul și Își smuci capul În direcția toaletelor. — Habar n-am pe unde ar putea fi, domnule polițist, spuse el rar, accentuând cuvintele cu subînțeles. Termină fraza cu Încă o privire insinuantă aruncată către baie și rânji satisfăcut. Logan Încuviință din cap. — Mulțumesc, ne-ai fost de mare ajutor. Nu, nu am fost, spuse reporterul. Am fost „vag și incoerent“ ca un „boșorog senil“ ce sunt. În timp ce bărbatul se Îndrepta agale către biroul său, Logan și Watson

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
omul era bine făcut: trebuia să care toate bijuteriile alea. — Voiam să vorbim cu tine despre David Reid, copilul de trei ani care... — Știu cine e, spuse Miller, deschizând robinetul. Am scris ditamai articolul pe prima pagină despre săracu’ puștiulică. Rânji Încântat și Își turnă săpun lichid În mână. — Trei sute de cuvinte din cel mai pur aur jurnalistic. Ascultațim-mă pe mine: crimele cu copii sunt mină de aur, zău. Câte-un dezaxat din ăsta omoară cine știe ce copil și hopa, toată lumea moare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ea, strângând În mână bastonul, disperată să găsească o scuză pentru a-l folosi pe capul lui Miller. Logan privi de la jurnalistul infatuat la Watson. — Lasă-l să plece, spuse el Într-un final. Vorbim mai târziu, domnule Miller. Acesta rânji mulțumit. — Poți să te bazezi pe asta. Apoi mimă o armă cu mâna dreaptă și o Îndreptă către Watson. — Pe altădată, detectivo! Slavă Domnului că Watson nu Îi răspunse. Înapoi În parcare, polițista merse hotărât prin ploaie până la Vauxhall, smuci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
să meargă mai departe. Steve se ridică de la masă clătinându-se, Își duse o mână la gură și o luă la goană spre toaletă. În timp ce sunetul celui care voma și Împroșca pereții vasului de toaletă răzbăteau din baie, ultimul venit rânji satisfăcut, Înșfăcă sandvișul cu șuncă abandonat de Steve pe masă și Îl Îndesă În gură. — Doamne, cât de bun e! constată el, În timp ce grăsimea Îi aluneca În jos pe bărbie. — Ești un nemernic fără scrupule, Simon Rennie! Nemernicul Simon Rennie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Urmă o pauză plină de Înțelesuri, pe care Logan le rată În totalitate. — Bine, spuse Insch izgonindu-l către ușă. Ești liber. Încă Întrebându-se despre ce era vorba, Logan părăsi sala de ședințe. Inspectorul Insch rămăsese așezat pe birou, rânjind ca un maniac. Nu va trece prea mult până să-i pice fisa. Agentul Steve, arătând din cale afară de Îngrijorat, aștepta pe coridor. Chipul lui Își mai recăpătase puțin din culoare și era acum mai degrabă vânăt decât cenușiu; dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Press and Journal“, aștepta În preajma posterelor cu persoane căutate. Purta o pelerină lungă și neagră, bine croită, din care picura apă constant pe pardoseala de gresie, În timp ce el Își nota amănunte Într-un minicomputer. Miller se Întoarse cu fața și rânji la apropierea lui Logan. — Laz! spuse el, Întinzându-i o mână. Mă bucur să te văd. Îmi place cum v-ați amenajat aici. Își roti mâna În jur pentru a indica zona Înghesuită și aburindă a recepției, cu vizitatorii ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
se desfacă pe măsură ce el vorbea. Detectivul și curajosul patolog Îi dau de urmă criminalului, numai că el o Înșfacă pe ea! Vedere de ansamblu: sânge, bătaie, rană aproape mortală. Criminalul riscă Între treizeci și pe viață. Aplauze și cade cortina. Rânji satisfăcut și Își Îndesă restul de paste În gură. Superpoveste. Dar tre’ să te miști repede, Joe Publicu’ nu ține minte prea mult. Am cunoștințe. Pot să te ajut. La naiba, o meriți! Lăsă să cadă furculița pe farfurie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
sud, dar nici Teletubbies nu sunt. Și ce să vezi, Geordie e găsit plutind În port cu fața În jos și cu genunchii hăcuiți cu o macetă. Reporterul se sprijini de spătarul scaunului și luă o sorbitură mare de vin, rânjind către Logan. Ia zi, așa-i că merit și eu ceva la schimb? Logan trebui să recunoscă faptul că merita. — În regulă, spuse Miller, punându-și coatele pe masă. E rândul tău. Logan se Întoarse la sediul poliției arătând de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
se prezentau lucrurile, nu reușiseră să dea de urma lui Richard Erskine sau a lui Peter Lumley. Gândul că cei doi copii zăceau pe undeva, probabil morți, Îi mai strică lui Logan din buna dispoziție. Nu prea avea motive să rânjească aiurea. Se duse țintă către inspector și Îl Întrebă cine se ocupa de cazul cu rotulele lipsă. — De ce? Întrebă Insch. — Am câteva piste pentru ei. Serios? Logan Încuviință din cap, iar zâmbetul Îi reveni pe față În timp ce repeta ce Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În furcă Înainte să Încheie cu „Imediat după ce vine aici Lordul Provost și ne-o ia sus pe gratis.“ Logan luă de pe masă carnețelul acoperit cu mâzgăleli și examină tabloul cel vesel. Nu știam că ai Înclinații artistice, Gary. Gary rânji. — Sandy Alunecosul: cineva a aruncat pe el o găleată cu sânge. I-a zis „ticălos iubitor de violatori“ și a tăiat-o. — Ce să spun, mă doare sufletul. — Apropo, ai niște mesaje: un domn Lumley. A sunat cam de șase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ei din vestiar. Ultima oară depusese mărturie Împotriva lui Gerald Cleaver, de data aceasta se afla acolo pentru a fi judecat. Nu că le-ar fi trebuit prea mult să o facă. Fusese prins cu ea În mână. La propriu. Rânjind În vestiarul doamnelor, cu scula-n mână, frecând-o cât Îl țineau puterile. Avea să intre, să pledeze vinovat, cu circumstanțe atenuante, se va solicita ispășirea pedepsei prin muncă În folosul comunității, și va ieși la timp pentru ceai. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de fructe zaharisite și le oferi prin camera de anchetă. Odată rezolvată asta, se așeză să rezolve și cu restul. Îl duci pe Miller iar la fermă azi? Numele reporterului suna ca și cum Insch ar fi descris un miros neplăcut. — Nu, rânji Logan. Dintr-un motiv oarecare, nu ține neapărat. Nu prea Înțeleg de ce. Mica expediție de vineri Îi ajunsese cu vârf și-ndesat reporterului. Ediția din ziua aceea din Press and Journal avea numai cuvinte de laudă pentru poliție. Era cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Un inspector Insch Încântat se trânti de cealaltă parte a mesei, Între doi polițiști uzi până la piele. Stătea și se uita vesel la toți și la toate. — Drept În nas! zise el În cele din urmă. Bang! Drept În nas! Rânji și-și afundă lingura În supă. — Poc! Puse lingura la loc. — Ați văzut? Puștiulică ala alunecos stă acolo și-și varsă inepțiile și cineva vine și-l altoiește. Bang! Trânti un pumn uriaș Într-o palmă uriașă, făcându-l pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
tuturor până reușea. Insch Își strânse buzele, se gândi, apoi, În cele din urmă, Îi ceru agentului să-l conducă pe Sandy Șarpele Într-o cameră de detenție. — Ce crezi că vrea Sandy Șuierătorul? Întrebă Logan după plecarea polițistului. Insch rânji. — Un protest, un geamăt... Cui Îi pasă? Avem ocazia să facem haz de rahatul ăsta mic câtă vreme suferă. Își frecă mâinile una de alta. CÎteodată, Logan, băiete, Dumnezeu ne surâde. Sandy Moir-Farquharson Îi aștepta Îmtr-o cameră de detenție de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Am cancer, domnul Porc. Un om mic și de treabă de la spital mi-a zis că mai am unu, poate doi ani de trăit, cel mult. Și-o să fie ani de rahat. Și voi, ticăloșilor, după mine, nu? Logan Își rânji dinții și se Împinse În pământ până la genunchi Înainte ca Doug să pună un picior pe mijlocul spatelui său și să apese. Pământul plesni pieptul lui Logan: — Aaaaaaa... — Vezi, ticăloșii de voi iar o să mă-nchideți. Nu mai ies io

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
eu tot? Ține-l de vorbă pe boșorog până varsă tot ce-are pe suflet? Scutură din cap. Te uiți prea mult la televizor, domnule Porc. De vărsat, o să te vărs doar pe tine. Agită În aer cuțitul Stanley și rânji. Logan Îl pocni Într.un genunchi. Tare. Se auzi o pocnitură sonoră și Doug se prăbuși, scăpând cuțitul din mână, chirchindu-se asupra genunchiului făcut praf. — Nenorocitule! Șuierând printre dinți, Logan se rostogoli pe o parte și izbi din nou cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În spatele lui. Numai că nu făcu așa. În schimb, se Înjură singur fără sonor și Încetini mașina la minimum. Sunetul mobilului zgâriind interiorul buzunarului jachetei sale Îl făcu să tresară. Era Jackie, agenta de poliție Watson, care-l suna Înapoi. Rânjind, reuși să scoată telefonul și să și-l pună la ureche: — Alo? spuse, părând cât de epuizat putea. — Laz? Tu ești? Era Colin Miller. Laz, am Încercat să dau de tine de ore bune, omule! Logan stătea cu telefonul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]