3,432 matches
-
potrivnice schimbărilor. Rezultatul este o permanentă luptă mintală, o periculoasă stare de dezechilibru, care de veacuri încoace face din ea cel mai rău dușman al Arsenalelor. ― Fără doar și poate, execuția prin spînzurătoare îi va îmboldi nervii tociți, zise cu răceală alt consilier. Cele cîteva clipe cît te va vedea zbuciumîndu-te și zvîrcolindu-te în ștreang, viața i se va părea mai puțin monotonă și cenușie. ― Ceea ce aveam în minte, spuse cu seriozitate Hedrock, este că unul dintre Negatiștii noștri ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
TE LAȘI CONDUSĂ DE IMPULSURI CONSERVATOARE. N-O MAI FACE. VIN SCHIMBĂRI MARI. LASĂ-LE SĂ VINĂ! NU TE LUPTA ÎMPOTRIVA LOR, CI DEVANSEAZĂ-LE! ADAUGĂ NOI LAURI PRESTIGIULUI ȘI FAIMEI NUMELUI ISHER. \ ÎȚI MULȚUMESC PENTRU SFAT, RĂSPUNSE EA CU RĂCEALĂ. HEDROCK SE ÎNCLINĂ ȘI ZISE: \ AȘTEPT VEȘTI DE LA DUMNEATA PÎNĂ-N DOUĂ LUNI. LA REVEDERE. ZUMZETUL CONVERSAȚIILOR RELUATE ACUM CREȘTEA ÎN URMA LUI ÎN TIMP CE SE ÎNDREPTA SPRE SUITA DE UȘI BOGAT ORNATE DIN CAPĂTUL CELĂLALT AL ÎNCĂPERII. IEȘI, IAR APOI, CÎND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SE ÎNCRUNTĂ LA HEDROCK. ÎNTR-UN TÎRZIU SPUSE CU ÎNGRIJORARE: CE NAIBA SE ÎNTÎMPLĂ, HEDROCK? CE-AI FĂCUT? OFIȚERUL DE POLIȚIE SECRETĂ, PELDY, PĂȘI REPEDE ÎNAINTE ȘI INTERVENI: \ ZĂU, DOMNULE GONISH, DEȚINUTUL NU POATE... FAȚA MÎNDRĂ A NEGATISTULUI SE ÎNTOARSE CU RĂCEALĂ CĂTRE TÎNĂR: \ DE-AJUNS, MULȚUMESC. DAȚI-VĂ ÎNAPOI CA SĂ NU AUZIȚI... VREAU SĂ-I VORBESC ÎNTRE PATRU OCHI DOMNULUI HEDROCK. PELDY SE ÎNCLINĂ SERVIL: \ VĂ ROG SĂ MĂ IERTAȚI, DOMNULE GONISH. MI-AM DEPĂȘIT ATRIBUȚIILE. SE DĂDU ÎNAPOI ȘI LE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dosarul meu. M-am născut în Centralia, statele lacustre din inima țării. ― Dar văd că ți-a trebuit multă vreme pînă să răspunzi la întrebarea asta, lătră un consilier. ― Încercam să ghicesc ce se ascunde îndărătul acestei întrebări, zise cu răceală Hedrock. Cadron spuse: ― Pe mama cum o chema? Hedrock studie fața cu trăsături regulate a omului, începînd să se întrebe nedumerit ce vrea. Era greu de crezut că speră să-l încurce cu o întrebare atît de simplă. Răspunse: ― Delmyra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
răspundă la încercările noastre de stabilire a comunicării. El nu știe altceva decît că sîntem gata să-i acceptăm pretențiile exorbitante și toate condițiile absurde pe care ni le-a pus. Să mă exprim în felul următor, zise ea cu răceală. În acest ceas hotărîtor nu mai vrem să riscăm. Ai permisiunea noastră de a urca la etaj pentru a-l imobiliza pe Greer. De fapt, îți ordon să-ți faci datoria de soldat și să-l împiedici să lanseze nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CU PRIVIRE LA CĂLĂTORIILE INTERSTELARE. SE OPRI ȘI O PRIVI CU O INTENSITATE PĂTRUNZĂTOARE. ÎMPĂRĂTEASA ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ ȘTIE TOTUL DESPRE RELATĂRILE TRANSMISE (PARCĂ CINE NU ȘTIA?) ȘI CĂ SE ÎNTREABĂ CÎT DE ADEVĂRATE SÎNT. OCHII EI VERZI ÎL MĂSURARĂ CU RĂCEALĂ DIN CAP PÎNĂ-N PICIOARE. SPUNE MAI DEPARTE. ȘI APOI ÎL ASCULTĂ ATENTĂ CÎND EL ÎNCEPU, DAR CĂUTĂ SĂ ELIMINE DIN GÎNDURILE EI SUNETUL GLASULUI ACESTUI BĂRBAT, SĂ NESOCOTEASCĂ VORBELE ÎN SINE, PERCEPÎND DOAR SENSUL LOR. FIZICIANUL ÎI EXPLICĂ PE-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ZÎMBI: \ RECUNOSC CĂ JUDECATA TA ASPRĂ ÎMPOTRIVA LUI M-A NEDUMERIT O VREME, DAR DE FAPT ERA PUR ȘI SIMPLU O ALTĂ FAȚETĂ A LUPTEI TOT ATÎT DE VIOLENTE CARE SE DĂ ÎN MINTEA TA. INNELDA RĂSPUNSE CU TOT ATÎTA RĂCEALĂ: \ PARCĂ-MI AMINTESC CĂ N-AI RIDICAT OBIECȚII PREA MARI ÎMPOTRIVA ORDINULUI DE EXECUȚIE. \ AM FOST DAT PESTE CAP. SÎNT MULT PREA LOIAL FAȚĂ DE PERSOANA TA, IAR AFIRMAȚIILE TALE ATÎT DE CATEGORICE ÎMPOTRIVA LUI M-AU ÎNTORS PE DOS. ABIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Făuritorii de Arme își respectă statutul. Tocmai acest statut cu valoare de Constituție a fost violat acum, și tocmai în articolul său cel mai inflexibil. Făcu o pauză, mătură cu privirea fețele aflate dinaintea lui, dar mintal își cîntărea cu răceală cuvintele. Era în ansamblu o poveste bună, lipsa detaliilor fiind trăsătura ei cea mai tare. Tot ce dorea acum era ca povestea să ascundă faptul că un nemuritor era singurul martor ocular. Văzu că mai mulți dintre oameni și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
albă și, invers, nu i se părea totuși că ar avea o culoare bine definită. Nu era nici prea strălucitoare, nici prea caldă. Făcu o pauză în gîndire; tresări speriat. Tocmai noțiunea de căldură puternică realiza aceasta, făcîndu-l conștient de răceala înconjurătoare. Lumina era glacială. DESCOPERIREA FU PENTRU EL UN FEL DE SEMNAL, O INDICAȚIE. \ EMOȚIA (SPUSE PRIN VIBRAȚII DIN DEPĂRTARE O MINTE DE PĂIANJEN) ESTE O MANIFESTARE A ENERGIEI. EA ACȚIONEAZĂ INSTANTANEU PE ORICE DISTANȚĂ. MOTIVUL PENTRU CARE LEGĂTURA DINTRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Ceacanica, că nu mă recunoaște.” Nu s-a dus la doctor, dar despărțirea, după terminarea misiunii, s-a produs în termeni oficiali, ca să nu spun reci, de parcă nu ne-am fi cunoscut niciodată. Dar până la urmă după câțiva ani de răceală am devenit aceia și prieteni însă niciodată niciunul dintre noi nu am pomenit despre acest incident nedorit dacă poate fi numit astfel, fie din orgoliu personal, fie că niciunul dintre noi nu doream să ne amintim despre eveniment, personal opinez
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
caracter pentru această dorință și nu așteptam poate decât un prilej, un pretext, ca să mi-o pun în aplicare, dar a jucat un rol important, bănuiesc, în reacția mea și revelația ― o, cât sânge rău mi-a făcut! ― că, în contrast cu răceala ce mi-o arăta mie, tata îl iubise enorm pe Dinu care, ziceau vecinii, fusese un băiat extrem de cuminte. Într-o iarnă, jucîndu-se îmbujorat și fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger șubred rezistase doar trei zile. După
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îți pretind măcar să taci." Eu replicam acestui ordin împingînd ostentativ farfuria; apoi mâncam pe ascuns, ca să pot juca, o zi sau două, comedia unei greve a foamei. Se întîmpla să am și eu câteodată mustrări de conștiință, când mă apăsa răceala dintre noi și eram gata să-i cer iertare: "Tată, sânt un netrebnic, dar te iubesc"; însă niciodată n-am ajuns cu căința până acolo; totdeauna a intervenit ceva, fie o izbucnire a lui, fie o prostie de a mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am fost pentru el mai mult decât o povară. Bănuiesc că am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i dădeam nici un răgaz și nici o speranță și nu m-am lăsat până ce n-am simțit că răceala tatei, apoi antipatia lui s-au schimbat în ură. Își aranjase viața destul de bine, cu gloria se descurca, iar eu îi stricam reputația; era peste puterile lui să se împace cu asta. De câte ori primea oaspeți și avea nefericita inspirație să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
speriat. După care mi-am revenit. Ce prost fusesem! De ce mă speriasem? Doar eu eram dresorul! Ieșind de-acolo puteam să le incendiez imaginația celorlalți. Din păcate, nu și pe cea a Laurei. Într-una din zile, când aveam o răceală banală, arătîndu-se foarte grijuliu cu sănătatea mea, Aristide m-a sfătuit să-mi fac niște analize. În alte împrejurări i-aș fi râs în nas. Atunci, însă, ideea mi s-a părut excelentă și l-am făcut fericit pe Aristide
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dragoste, mă suiam uneori în barcă și treceam în cătun, cu toate că Marta, din ziua când, beat, mă făcusem de râs în fața pescarilor și, plin de noroi, aproape o violasem, se purta din ce în ce mai rece cu mine; preferam uneori să înfrunt această răceală din ce în ce mai evidentă decât să mă uit în ochii Laurei. Dinu nici atât nu era un obstacol. El însuși avea viața sa dublă, nelăsând să se vadă, din cochilia în care se retrăgea ca un melc, de cum simțea un pericol, decât o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi se oferea și mi-am zis că trebuia să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat ce anume o îndemnase să fie atât de ofensivă? Sângele încălzit de baia fierbinte? Mă plăcea ca bărbat? Cea mai probabilă părea presupunerea că Moașa se hotărâse să îmbine, ca mine, plăcerea cu interesul. Nu mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cât mai repede, să ajung pe țărm sau să mă duc în bălării. Rar, foarte rar mai luam barca să trec în cătun. Marta se lămurise că nu însemna pentru mine decât o legătură oarecare și nu-mi mai ascundea răceala, iar la mlaștină mă persecuta ideea că, în timp ce ținteam cerbul, altcineva în spatele meu mă țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrîncit în mlaștină și, ultima
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deschisă. ― Nu l-ai văzut pe doctor? am întrebat-o pe Marta. ― Care doctor? tresări ea. De ce mă întreabă "care doctor?" m-am gândit. Nu cumva... nu cumva s-a împăcat cu Aristide? Asta ar fi explicat și mai bine răceala din ce în ce mai fățișă pe care mi-o arăta de la o vreme. ― Dinu. ― Nu, nu știu, nu l-am văzut, zise Marta cu o grabă suspectă datorită căreia mi-am dat seama că mințea. Ce nevoie avea de o minciună inutilă? Exista
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu-l pierd pe Arhivar. L-am găsit stând la masă și primul lucru pe care l-am remarcat a fost că-și adusese un fotoliu în locul scaunului. Individul m-a privit prin ochelari fără smerenia de altădată, întrebîndu-mă cu răceală: "Ce dorești?" Era prima oară că mă tutuia. Arăta foarte sigur de sine și mulțumit, ca în sala cu oglinzi. Mi-a încolțit o bănuială: "Nu cumva...?" Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nicicând vechile legi n-au fost atât de respectate. Asta pentru că, comparativ, spune Tarrou, par bune prin forța lucrurilor. Judecătorul părăsește aerul visător pe care și-l luase, cu privirea parcă atârnată de cer. Și îl măsura pe Tarrou cu răceală. CE IMPORTANȚĂ ARE ASTA ? SPUNE EL. NU LEGEA CONTEAZĂ, CI CONDAMNAREA. N-AVEM ÎNCOTRO. ― Ăsta, spune Cottard după plecarea judecătorului, este inamicul numărul unu. Mașina a pornit. Ceva mai târziu, Rambert și Cottard l-au văzut sosind pe Garcia. Înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în jur de patruzeci și cinci de ani, păr scurt, negru, cu câteva șuvițe cărunte; era atrăgătoare, chipul ei emana un simț practic extrem de solid. Maggie presupuse că ea era capul familiei. Apoi fiul. Pe jumătate ridicat, o privea cu răceală. Era înalt, îmbrăcat mai neglijent decât s-ar fi așteptat ea într-o casă îndoliată, cu blugi de culoare închisă și cămașă albă, ambele părând scumpe. Părul, de un negru intens, era bine tuns. După felul în care gravitau oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ei. Și nu îi pierdea nici o clipă de sub observație. Ajunseră înapoi, la casa lui Shimon și a lui Rachel Guttman. În clipa în care intrară, Maggie începu să tremure. Nu era frig, dar în aer plutea totuși un soi de răceală. Casa aceea fusese un loc al morții, de două ori. Îl admira pe Uri pentru faptul că era în stare să pună piciorul acolo. Preșul de la intrare era acoperit de bilețele și scrisori: urări de bine din străinătate, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dar nu lovești e când vrei să ții subiectul în viață. Să te conducă la ceva. Maggie luă o înghițitură din băutură, lăsând un cub de gheață să i se strecoare printre buze. Îl roti prin gură, bucurându-se de răceala pe care i-o lăsa pe limbă. Deci voiau ca ea să urmărească pista lăsată de Guttman, oricine ar fi fost acești „ei“. Or s-o lase în viață atâta timp cât le va fi utilă. Dar oamenii care m-au atacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unui lucru nou sau scump nu făcea decât să reflecte o lipsă de principii teologice și geometrice; ba chiar te făceau să ai dubii asupra existenței sufletului. Ignatius purta haine comode și rezonabile. Șapca verde de vânătoare îl ferea de răceală la cap. Pantalonii largi de tweed erau rezistenți și-i permiteau deplină libertate în mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut sentiment de liniște. Cămașa de flanelă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
patruzeci de dolari și șoferul a fost destul de altruist ca să-mi împrumute haina lui. Până să ajungem aici, totuși, era destul de necăjit că i-au ridicat permisul și devenise cam posac. Părea, de asemenea, că s-a ales cu o răceală zdravănă, dacă judecai după frecvența cu care strănuta. La urma urmelor, am fost pe autostradă timp de aproape două ore. — Cred c-aș mai bea o bere, Ignatius. — Mamă! în locul ăsta uitat de Dumnezeu? — Una singură, copile. Hai, zău, numa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]