2,118 matches
-
dorește? Să ieși în lume, să luminezi opinia publică, să aduci pe rătăciți pe calea ceea bună. Simion se mai gândi câtva, apoi se împotrivi: - Nu merg. Misiunea mea pe pământ s-a sfârșit. Am băutfiere și oțet, am fost răstignit în hainele mele, acum trebuie să mă întîlnesc cu îngerii. - Domnule Tulea, se rugă Weissmann, eu de ce-am venit? Îngerii te așteaptă. Pe cinstea mea. M-au trimis pe mine cu trăsura, să te chem. Privește caii! Simion aruncă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dinții lui puternici și o tăvălea. O întorcea și pe-o parte, și pe alta. Hoțomanul o lăsa oleacă, se unduia peste ea, o cuprindea acoperind-o cu trupul lui mare și o răsucea încet. Se strecura apoi dedesubt, ținînd-o răstignită între gheare. Se amestecau zvâcnind și stropșindu-se. La urmă, o ducea moale ca pe-o treanță până la marginea streșinii și o zvârlea în curte. Dulăii atâta așteptau. O forfecau în colți, măturând zăpada vineție cu ea. Săptămână brânzei numai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cvasietern printre muritori. Cu cât te deosebești de oameni, cu atât ai mai puțin loc în lume pentru ca accesul la divin să te separe de singurătate. Ultimul cerșetor e un proprietar față de rătăcirea pământească a lui Isus. Oamenii l-au răstignit chiar pentru a-i găsi un loc și lui, pentru a-l lega cumva de spațiu. Decât, ei n-au observat că pe cruce capul se odihnește în direcția cerului sau, în tot cazul, mai mult pe cer decât pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de sine însuși obosește pe semeni și este obosit de ei. Decepțiile repetate presupun ambiții inumane. Oamenii cu adevărat triști sânt acei care, neputând răsturna totul, s-au acceptat ca ruină a idealului lor. Timpul este crucea pe care ne răstignește plictiseala. În năpădirea de farmece și-n suflul de extaz ce-mi risipește rosturile pe latura nemărginirii, scârba de mine e singurul meu stăvilar. Ce să mai fac cu atât eu? Bach e un decadent în sens ceresc. Numai așa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
depășească frontierele concretului, extinzîndu-se asupra tuturor femeilor sau bărbaților, asupra unei vedete al cărei fan devenim, asupra unui conducător care își cîștigă în nou un adept. O persoană care se declară gata să se sacrifice în locul alteia, să se lase răstignită în locul conducătorului său face o declarație și săvîrșește un act de iubire. O serie întreagă de indicii sugerează aptitudinea oamenilor de a-și furniza obiecte de schimb. Ele fac parte dintr-un flux al iubirii pentru care nucleul sexual reprezintă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
descoperi sensul și raționalitatea transfigurată a Cuvântului divin. Pentru că sunt ordonate pe axul proclamației pascale, trecute prin Cruce și purificate în lumina unificatoare a Învierii, aceste fărâme de sens subaltern nu-și pierd rostul cârmuitor. Pentru ochiul curățit al minții răstignite pe Crucea lui Hristos, toate aceste „jocuri secunde” ale creației lumii pot și trebuie să fie restaurate teologic. Mărturisirea apostolică n-a evitat referința la prooroci 1 tocmai pentru că Hristos însuși fusese, ca „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
parte din istorie, dar, în același timp, o depășește. Recunoaștem Învierea lui Hristos la frontiera dintre timp și veșnicie. Vedem Învierea nu cu ochii istoricului, care cere probe și se bazează pe consens, ci ai celui care crede și iubește, răstignind teama de necunoscut. În cuvintele lui Wittgenstein, „numai iubirea poate crede în Înviere”. Din clipa în care crede în Învierea Domnului, această iubire ne și transformă. Apostolii, pe mărturia cărora Biserica și-a întemeiat propovăduirea, sunt acei sfinți care, mărturisind
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
el la tavanul luminat. Am devenit ordonat. Îmi găsesc cu ușurință hârtiile pe birou. Ba n-o să mă credeți, pe unele, mai nou, le așez chiar în teancuri, ceea ce pentru mine, altădată, era un chin mai mare decât să fiu răstignit de urechi. — Calendarul mayaș o fi de vină, observă Efrem, amuzat. Se schimbă vibrațiile. Muzica, în orice caz, era alta, iar luminile de prin colțuri își schimbară culoarea. Ringul nu era departe, de altfel, nimic nu era prea departe, dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
numai când voiau ei. Nu erau atât de naivi să ne chinuiască până la moarte, dacă simțeau că, în loc să ne temem, îi înverșunam. Poți lupta cu mâinile goale. Dar cu mâinile goale nu te poți sinucide. Dumnezeu cel adevărat, nu cel răstignit cu capul în jos, mânjit și încornorat, măscărit și scuipat, ne e martor că am încercat tot ce ne-a stat în putință. Dorința de a ne sinucide era singura care ne ținea în viață. Toate colțurile erau rotunjite, încât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se întoarse Isaia, triumfător. Când zboară păsările cu aripile întinse, fac semnul crucii. Trunchiurile pomilor la fel, când ies crengile, și tot așa drumurile care se întretaie. Numa’ omu’ n-are pe trup semnul crucii și de-aia s-a răstignit pentru noi Domnul nostru Iisus Hristos. În mormanul ăsta cred că sunt o sumedenie, oriunde sapi, dai de-o cruce. Unde-ai văzut groapă fără cruce ? — Da’ asta nu e o groapă d-aia, se împotrivi Iadeș. E groapă de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și o puse, resemnat, deoparte. Și bine făcu, fiindcă tocmai în clipa aceea clopoțelul de la intrare anunță, cu o bucurie ce era doar a lui, un client nou. Norocul lui Jenică dispăru într-o clipă. În locul lui rămase planta veștedă, răstignită pe arac. Ar trebui să-i mai puneți apă, din când în când, se auzi un glas de femeie și Jenică se trezi față în față cu tot ce putea fi mai rău. Era durdulie și cu sânii mari, ceea ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
meargă. Se răsuci și se prinse, disperat, de ulucile gardului. Ceilalți, în loc să-l smulgă, făcură un pas înapoi. Spaima îi dădea putere bătrânului. Închise ochii, lipindu-și obrazul de lemnul crud. Tili se apropie de urechea lui. Nu te poți răstigni cu spatele la oameni. Nimeni nu te crede... Maca îi șopti ceva la ureche și ceafa moșului zvâcni brusc. Se întoarse și privi la umbre cu ochii măriți de groază. Umbrele purtau măști. Ale aceluiași chip care era al celui de-al
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sortită să fie sfâșiată de fiarele sălbatice. Văzând-o „atârnată pe un fel de cruce și auzind-o rugându-se într-una, luptătorii creștini își sporeau curajul căci în lupta ei vedeau, și cu ochi trupești, pe Cel ce se răstignise pentru ei, ca să convingă pe toți cei ce cred în El că tot cel ce pătimește pentru slava lui Hristos are parte de Dumnezeul cel viu”<footnote Ibidem, I, 38-41, p. 187. footnote>. Și alte minunate femei au înfruntat cu
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și călăuze sigure și statornice pe calea către Înviere. Buni și biruitori prin jertfa lor, inegalabilii atleți ai lui Hristos, și-au împlinit lupta muceniciei înarmați doar cu armura lui Dumnezeu, platoșa dreptății, scutul credinței și sabia duhului. Hristos Se răstignește prin martirii Săi. El suferă în martirii Săi și devine tăria lor În timpul torturilor felurite și greu de închipuit la care au fost supuși, creștinii au fost în mod deosebit ușurați de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Dar de ce să vorbesc mai mult? Noaptea voind să iasă din oraș și văzând pe Hristos că-i iese în cale la poartă și că intră în oraș, L-a întrebat: «Doamne, unde mergi?» A răspuns Hristos: «Vin să Mă răstignesc a doua oară». Petru a înțeles că în răspunsul dumnezeiesc se cuprinde crucea sa. Căci nu putea fi răstignit iarăși Hristos Care, primind moartea, Se despărțise de pătimirea trupului. «Ce a murit, a murit păcatului odată pentru totdeauna, iar ce
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
în cale la poartă și că intră în oraș, L-a întrebat: «Doamne, unde mergi?» A răspuns Hristos: «Vin să Mă răstignesc a doua oară». Petru a înțeles că în răspunsul dumnezeiesc se cuprinde crucea sa. Căci nu putea fi răstignit iarăși Hristos Care, primind moartea, Se despărțise de pătimirea trupului. «Ce a murit, a murit păcatului odată pentru totdeauna, iar ce trăiește, trăiește lui Dumnezeu» (Rom. 6, 10). A înțeles, așadar, Petru, că Hristos a doua oară va trebui să
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Hristos Care, primind moartea, Se despărțise de pătimirea trupului. «Ce a murit, a murit păcatului odată pentru totdeauna, iar ce trăiește, trăiește lui Dumnezeu» (Rom. 6, 10). A înțeles, așadar, Petru, că Hristos a doua oară va trebui să Se răstignească prin slujitorul Său. Astfel că de bunăvoie s-a întors din drum, a răspuns creștinilor carel întrebau și, pe dată fiind ridicat, prin răstignire a cinstit pe Domnul Iisus. Vedeți, așadar, că Hristos vrea să pătimească prin slujitorii Săi”<footnote
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
acestea Iisus nu le fia”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie de laudă la Sfânta Muceniță Pelaghia cea din Antiohia, II, în vol. cit., p. 364. footnote>. Un alt exemplu concludent care ne întărește în convingerea că Hristos Se răstignește în martirii Săi, suferă și devine tăria lor, este cel al muceniței Felicitas care s-a bucurat și ea din belșug de ajutorul harului Domnului. Aflăm din Actele martirice că, ea se afla în luna a opta de sarcină (căci
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
clasamentele mondiale ― din care nu lipseam niciodată ― ale sărăciei, corupției, comerțului cu copii și prostituției. O vreme, după 1990, nu am mai putut să mă uit la telejurnale. Brutalitatea imaginii care te întîlnește venind din față, fără posibilitatea eschivei, mă răstignea, ca pe un boxeur căzut în ring, pe urâțenia acestei țări: case din chirpici roase de inundații, orătănii evoluând printre șoproane acoperite cu carton gudronat, obrajii scofâlciți ai oamenilor, guri fellinian știrbe, priviri moarte, haine jerpelite, balada mizeriei recitată în fața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
privit-o, ce vise a visat, ce oameni a întîlnit și ce i-a spus unul sau altul, ce cărți a scris și cum trebuie înțeleasă "opera lor". Senzația că ei se bat pentru fiecare zi a lor și că, răstignind efemerul pe o foaie de hârtie, vor continua să trăiască propunând celorlalți, în locul vieții lor irepetabile și finite, masca ei mortuară, mulajul în ghips și bronz al gândurilor, emoțiilor și vanităților lor. Orice jurnal este de aceea rictusul unei vieți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din sticlă eliberat, să se lățească peste întreaga lume ― l-am pierdut. Aerul acela de bonomie eternă, pe care îl proiectează uneori în afară lenta ciuruire a creierului, s-a instalat pe fața lui. De unde răsare această cumsecădenie a neputinței răstignită peste golul care crește treptat în noi, acest zâmbet strivit pe față care ține loc de expresie și scoate la iveală o fericire fără obiect? Și trupul, apoi. Când ne degradăm fizic, începem să semănăm cu obiectele stricate: sîntem ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
șalele. Copii sunt atinși cu crenguța de salcie ca să crească și să înflorească precum salcia. Când e furtună, pentru a feri casa de trăsnete, se aruncă în foc mâțișori de salcie. Legenda spune că Maica Domnului, auzind că Iisus era răstignit pe cruce, a încălțat opinci, a luat un toiag de oțel și a plecat să-l găsească. În drum s-a întâlnit cu o broască ce a întrebat-o de ce plânge, iar Maica Domnului i-a povestit că a avut
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a luat un toiag de oțel și a plecat să-l găsească. În drum s-a întâlnit cu o broască ce a întrebat-o de ce plânge, iar Maica Domnului i-a povestit că a avut un băiat ce l-au răstignit jidovii. Broasca i-a spus că și ea a avut „nouă pui mititei și frumușei cu ochii bășicăței” pe care i-a omorât un car și tot nu plânge atât de tare. Maica Domnului a binecuvântat-o și a plecat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
căi Înseamnă a-Ți Îndrepta toate forțele asupra propriei schimbări și niciodată să nu-Ți mai repeți greșelile. În timpul căinței are loc ruperea lanțului de cauze și efecte În care o faptă trage după sine pe următoarea. În creștinism tâlharul răstignit pe cruce care se pocăiește se poate ridica mai sus decât un sfânt pentru că el are nevoie de eforturi de zeci de ori mai mari decât un om cu karma curată pentru a trăi Întreaga viață În sanctitate, iar În
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
sortită să fie sfâșiată de fiarele sălbatice. Văzând-o „atârnată pe un fel de cruce și auzind-o rugându-se într-una, luptătorii creștini își sporeau curajul căci în lupta ei vedeau, și cu ochi trupești, pe Cel ce se răstignise pentru ei, ca să convingă pe toți cei ce cred în El că tot cel ce pătimește pentru slava lui Hristos are parte de Dumnezeul cel viu”<footnote Ibidem, I, 38-41, p. 187. footnote>. Și alte minunate femei au înfruntat cu
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]