2,766 matches
-
de pușcărie. ― Nu, strigă ea, speriată, scapă-l! Ou orice preț! Ești puternic și bun! Făgăduiește-mi! Fă-o pentru mine... pentru tot ce a fost între noi. Tăceam. Mă uitam laoom la făptura ei și tăeeam. Îmi trebuia un răstimp de frământare și de nehotărâre, de luptă intensă, ca să nu-i dau impresia că cedez atât de ușor. ― Fie, i-am spus răspicat, o fac pentru tine. Numai pentru o singură ființă de pe pămînt! ― Pentru mine! exclamă Mihaela cu glasul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a uluit splendoarea (cu subtil duh oriental) a catedralei „Sfântului Sânge“ din Brugge, am urcat în befroy-uri de 367 de trepte (cu gândul la Pisa ori la campanila lui Giotto din Florența), ascultând vrăjiți cum sună bronzul carioanelor tricentenare... În răstimp am citit cele două volume ale corespondenței lui Baude laire din Plăiade, mi-am cumpărat o antologie a scriso ri lor lui Stendhal, am primit cadou o selecție din co respon dența lui Voltaire și recentul număr cu dosar Cioran
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
majestate, doar că, în spiritul disciplinei militare și al însemnelor de pe umeri, acesta nu mai e căpitan. Mda. Vă rog să-i exprimați compozitorului Alexandru Marian rugămintea de a cânta și pentru Noi valsul durerii sale, Părăsita. În tot acest răstimp Regele era foarte atent la dis cuție. A ascultat și el cântecul oprind cu greu lacrima care dădea să izvorască în colțul ochilor. Și, după ultimul sunet, între perechea regală și grupul alămurilor s-a lăsat o liniște adâncă, momentul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
licărea ușor între prăvăliile închise ale anticarilor. Pe chei era lume puțină: Parisul cina la acea oră. Călcam pe frunzele galbene și prăfuite care aminteau încă de vară. Cerul se acoperea treptat cu stele, pe care le zăream doar la răstimpuri, atât cât mă aflam între două felinare. Mă bucuram de tăcerea aceasta, de blândețea serii, de orașul pustiu. Eram mulțumit. Avusesem o zi bună: un orb, reducerea de pedeapsă pe care o nădăjduiam, calda strângere de mână a clientului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cu dragă inimă zece convorbiri cu Einstein în schimbul primei întâlniri cu o figurantă nostimă. E drept că la a zecea întâlnire tânjeam după Einstein sau după o lectură serioasă. În fond, marile probleme nu m-au preocupat niciodată decât în răstimpul dintre micile mele dezmățuri. Și nu o dată mi s-a întâmplat ca, aflându-mă pe stradă și discutând pasionat cu prietenii, să pierd șirul argumentării, pentru că, tocmai în acea clipă, vedeam trecând o femeie frumoasă. Așadar, jucam jocul. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în care aș fi binevoit să le binecuvântez cu lumina mea. Spre a trăi eu fericit, trebuia ca făpturile alese de mine să nu trăiască deloc. Sau, mai bine-zis, ele urmau să-și primească viața de la mine, doar la mari răstimpuri și după bunul meu plac. Vă rog să mă credeți: nu simt nici o mulțumire povestindu-vă toate acestea. Când mă gândesc la vremea aceea în care ceream totul fără ca eu însumi să plătesc vreodată ceva, în care adunam în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
înecat. Am înțeles atunci, fără revoltă, așa cum te împaci cu o idee despre care știi de mult că-i adevărată, că acel strigăt care, cu atâția ani în urmă, răsunase în spatele meu deasupra Senei, călătorise prin lume în tot acest răstimp, purtat de fluviu către apele Mânecii, peste întinderea nemărginită a oceanului și că mă așteptase aici, până în ziua când l-am întâlnit. Și am mai înțeles că mă va aștepta mereu pe mări și pe fluvii, pretutindeni unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
care îndată ce m-a văzut și-a înfipt ochii în mine și nu mă mai slăbea...S-a oprit din molfăit. „Acum se repede la mine!!!” mi-am zis eu îngrozit, tremurând ca varga. Ursul însă...m-a privit un răstimp, apoi, cu un clipit de ochi care putea să însemne: „Stai liniștit, vere. Nu-i bai. Este loc pentru toată lumea”, s-a apucat din nou să cotrobăie prin tufele de zmeură, fără să mă mai bage în seamă. În timp ce eu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
prezentabil, insinuant, glumeț, abil să laude marfa, și, după o noapte trecută în tren, era tot firesc și bine dispus. Își mărise astfel eîmpul de activitate cu provincia, dar nu era capabil să persevereze. Lucra numai pe poftă și la răstimpuri. Un cunoscut îl insinuase apoi pe la Poliția Capitalei. Era un bun detectiv civil pentru anume treburi subțiri, cari cereau mai multă șiretenie decât intervenție. Un spionaj fin, o capcană chiar bine întinsă, unde în ultimul moment lăsa loc altora mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Anume, să fie taxată, absolut fiecare utilizare a acestei dependințe. Calculele, privind aproximația sumelor ce urmau a fi adunate,în vistieria orașului, erau mai mult decât amețitoare. Încă o problemă; cum se va putea contabiliza fiecare utilizare a closetului, în răstimpul unei zile și în al unei nopți? S-a găsit, ac, și pentru cojocul eventualei fraude, din acest punct de vedere: contorizarea! Au fost procurate și distribuite, contoare speciale, fiecărui locatar al orașului. A fost controlată, minuțios, montarea acestora. S-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cărămiziu și spatele de cenușă. E tăcută, vioaie și întoarce capul roată împrejur. De-a curmezișul drumului trece în trap grăbit o mâță, desăvârșind tăcerea în care, susurând, saude liniștea. La asemenea vreme țăranii șed la foc și doar în răstimpuri ies ca să hrănească vitele. Câteodată două vecine se cheamă între ele. Apoi liniștea se înstăpânește iar. Zgribulind, cu bunda între umeri, de la cumătra trece drumul câte-o fetișcană. Cu palmele subsuoară, codana e fragedă și mlădie. Fără nici un rost, melancolia
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ieșit În seara aceea. Nici a doua zi. A fost cuminte și și-a ținut făgăduiala de a sta cel puțin cinci ore În capela cu luminările aprinse. Ce-i drept, de fiecare dată făcea pauze tot mai mari Între răstimpurile de priveghi, dar a izbutit să completeze cele cinei ore și chiar să se simtă Îndurerat În unele momente și dacă a trebuit să depună un efort considerabil de vină era Peggy, nu Arminda, cu toate că ardea de nerăbdare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi știut că tu domiciliezi aici” “Iată-mă și pe post de erou al orașului” “Râzi tu, râzi, dar, ăsta-i adevărul. Nu mi-ai spus de când ești aici” “De aproape zece ani” “Și, de câte ori a venit Naționalul în acest răstimp?” “Niciodată” “Vezi, ce-ți spuneam eu? Hai la București, dragă, îți aranjez eu acolo totul. Să știi că nu glumesc. Și nici nu mă laud. Am o sumedenie de cunoștințe care, sunt sigur!, n-ar pregeta să mă ajute aflând
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
A. E. Van Vogt Sfârșitul NonA 1 Gilbert Gosseyn deschise ochii întrun întuneric ca smoala. Totul se-ntâmplase foarte repede. Prima senzație fu aceea că nu se afla unde ar fi trebuit să se afle. În acest scurt răstimp, deveni conștient de câteva lucruri în legătură cu el: stătea întins pe ceva moale, ca un pat. Era gol pușcă; dar era acoperit cu o țesătură foarte ușoară. Simțea ceva pe tot corpul, și pe mâini și pe picioare, ca și cum, pe anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
împăratul nu fusese întrebat dacă dorește să fie salvat, la fel, în primele momente după aceea, avea să fie tratat conform regulilor și regulamentelor. Tăcerea fu întreruptă. - Desigur, fu de acord super-comandantul. Salvarea dură cam douăzeci de minute. În acest răstimp, toată lumea stătea, ciudat de tăcută, și aștepta. Oamenii păreau să privească, dar nu unul la altul, ci undeva în depărtare. Brusc, se făcu din nou auzită vocea aceea de băiat, dintr-un difuzor ascuns în tavan: - Da, vreau ca acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
două femei și patru bărbați pășiră în cameră. Ceva tot o șocă însă: - Optsprezece mii de ani-lumină, șopti ea. Instantaneu... Gosseyn spuse: - Cum crezi că ajuns nava voastră aici? De la distanță și mai mare. Și tot instantaneu? În tot acest răstimp, el se gândi că hainele elegante erau exact ceea ce trebuia să poarte ea după părerea unui bărbat a cărui memorie părea să fi derivat de pe Pământ. Așa că, acum el, se adresă cu tandrețe: - Ești foarte frumoasă! N-o să ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
întâi a istoriei române se petrece in centrul Carpaților; a doua in câmpiile ce se întindeau către Nistru, Dunărea și marea Neagră. În această parte de a doua a istoriei poporului nostru, istoria vieții sale politice, se deosebesc însă trei răstimpuri caracteristice, care constituie în viața lui tot atâtea perioade deosebite. Elementul deosebit al acestor perioade nu poate fi însă luat din faptele politice, care nu cuprind ceva caracteristic de la secol la secol. Deși se întâlnesc domnii strălucitoare și neatârnate, totuși
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
îl văzuse și răspunzându-i Lizimac că acel al Macedonienilor, Dromihete l-ar fi întâmpinat atunci cu dojana că de ce caută să cucerească o țară care hrănește așa de rău pe locuitorii ei. Deși Geții se află și după acest răstimp «locuind ambele maluri ale Istrului» cum spune Strabon și Cassius, totuși centrul de greutate al statului lor se strămutase fără îndoială la nordul fluviului, după cum mărturisesc tocmai tot acei scriitori. Așa Strabon ne spune că «latura Germaniei care vine dincolo de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
vecie de toate bunurile dorite; pe când îi învăța astfel, puse să i se zidească în taină o cameră subpământeană și când ea fu sfârșită, dispăru și se retrase în acea ascunzătoare, unde trăi timp de trei ani. În tot acest răstimp Tracii îl plângeau, ca pe un mort; dar în al patrule an el reapăru, întărind astfel el însuși cele ce învățase pe compatrioții săi.» În această tradițiune, transmisă lui Herodot de către Grecii cetăților Pontului, trebuie să deosebim două părți: una
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
o cunună de laur în templul lui Jupiter Capitolinus. Cât de grabnic fusese norocul Dacilor la suiș, mai iute si prăpăstios fu el la coborâș; căci pe când Decebal credea că și-a ajuns ținta, de a dobândi un răgaz în răstimpul căruia să poată a se pregăti pentru luptă hotărâtoare, se suie tocmai pe tronul Romei marele împărat Traian, care trebuia să rezbune, în modul cel mai cumplit, cumplita rușine adusă împărăției lumii. 2. ÎNTÂIA EXPEDIȚIE A LUI TRAIAN Motivul ce
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
unui voinic cu figură puternică, ceea ce era satisfăcător. Voia pe cât posibil să nu se facă remarcat. Cel de-al doilea creier, care-i făcea capul cu o șesime mai voluminos decât cel al unui om normal, avea limitele lui. În răstimpul celor două săptămâni scurse de la moartea lui Thorson, liber pentru întâia oară să studieze puterea sa terifiantă, trebuise să-și modifice convingerea precedentă de invincibilitate. Puțin mai mult de douăzeci și șase de ore, aceasta era durata maximă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pânză de fond de o splendoare inegalabilă - se ridica un munte maiestuos, moțat cu nea. - Ashargin! Gosseyn sări în sus când răsună această chemare de la mai puțin de treizeci de centimetri de urechea lui. Făcu o întoarcere, dar în acest răstimp zări degetele. Și încremeni. Uită de om, uită chiar să se uite la el. Ca trăznit, își examină mâinile. Erau fine, delicate, diferite de cele puternice, mai dure, mai mari, ale lui Gilbert Gosseyn. Își privi corpul. Era cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ochii de la el o clipă pentru a înregistra restul tabloului. Dacă urma să aibă loc o luptă, dorea să se găsească în poziția cea mai favorabilă. Leej era țintuită locului, cu corpul rigid, cu ochii încă nefiresc de mari. În răstimpul foarte scurt când își fixase atenția asupră-i, el notă că fluxul nervos care o caracteriza dovedea o angoasă permanentă. Aceasta se putea raporta exclusiv la ea însăși, dar Gosseyn nu credea. Destinul ei era prea strâns legat de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
niciunul dintre domeniile sale. Nu văd de ce aș începe acum să am aceste motive. Ei, bine, poftim, haide să ne mai dăm un timp de meditație asupra acestor probleme. Dar la întâlnirea viitoare, va trebui să fii hotărât. În acest răstimp, eu voi încerca să-ți interzic folosirea exterioară a energiei acestei planete. Gosseyn nu spuse nimic și de această dată tăcerea se prelungi. Încet, forma de umbră începu să se risipească. Cu toată lumina din jur, era greu de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
unui voinic cu figură puternică, ceea ce era satisfăcător. Voia pe cât posibil să nu se facă remarcat. Cel de-al doilea creier, care-i făcea capul cu o șesime mai voluminos decât cel al unui om normal, avea limitele lui. În răstimpul celor două săptămâni scurse de la moartea lui Thorson, liber pentru întâia oară să studieze puterea sa terifiantă, trebuise să-și modifice convingerea precedentă de invincibilitate. Puțin mai mult de douăzeci și șase de ore, aceasta era durata maximă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]