2,050 matches
-
moarte: se zbuciumă, geme și plânge, îl imploră pe Ahile să reia lupta și se oferă să se ducă, în locul lui, el însuși, și nu doar pentru a servi onoarea lui Ahile, ci pentru a da aheilor un răgaz să răsufle și pentru a continua lupta cu orice risc. Îi păruse rău, văzând atâtea căpetenii rănite, și îi spune lui Euripil, rănit, de care i se făcuse milă, ca de toți: „O, sărmanilor, ce soartă ați avut, să pieriți aici, departe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
înfruntă sălbatic, tot undeva sus, în piscul unui munte, doi lei flămânzi bătându-se pentru un leș de căprioară, și apoi un leu și un mistreț care se bat pentru apa unui izvor, iar mistrețul (Patrocles) e răpus și moare, răsuflând din greu. Însă, cât mai trăia, Patrocles era atât de îndurerat de soarta aheilor, încât lacrimile lui curgeau așa cum curg, întunecate, apele unui izvor pe piatra neagră a unei stânci înalte și abrupte. Poate e o simplă întâmplare, dar în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
când, văzându i cât de amarnic suferă, i se face milă. Îi părea rău pentru ei, că i-a dăruit lui Peleu, pe ei, nemuritori și veșnic tineri. De ce? Ca să sufere printre oameni? Pentru niște ființe care, dintre tot ce răsuflă și se mișcă pe pământ, sunt cele mai nefericite? Ar fi putut să se întrebe cum de s-au molipsit caii de la durerea omenească, cum de pot fi părtași la iubire și moarte, cum, nemuritori fiind, au ajuns să le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
l'atelier volant, 1989). "Trebuie actori de intensitate, nu actori de intenție. Să fie pus trupul la treabă. Și mai întâi, din punct de vedere materialist, să adulmeci, să mesteci, să respiri textul. Plecând de la litere, împiedicându-te de consoane, răsuflând la vocale, mestecând, marșând foarte tare la asta, găsești cum respiră acest lucru și cât este de ritmat. Se pare chiar că îți găsești ritmul și respirația consumându-te cu violență pe parcursul textului, pierzându-ți suflul. Să-ți omori, să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era învăluită... Mult au alergat așa... Să stăm, să mai răsuflăm! a zis Prichindel amețit, când au ajuns într-o pajiste. Dar ea, ce să-l asculte?... De unde-și mai potolise fuga, s-a pornit iar și mai repede, și tot mai repede, pân-au dat de o luncă plină numai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
strice inima!.. Cu două seri înainte, după ce venise din sat, de la Domnica, - unde fusese, că-l prinsese dorul de nepoți-, deodată, i se tăiaseră genunchii și simți o mare slăbiciune în tot trupul. Se sprijini de ușorul ușii, o clipă, răsuflând din greu. - Nu cumva, o vinit vremea?!.. murmură bătrânul cu glas tare, ca să nu pară că-i singur... Eh, într-o zi tot voi muri!.. se resemnă el dar, pe loc se răzvrăti... - Cum adică, într-o zi „lucrarea“ care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
turnat ca din bronz, zboară departe. Cât l-ar fi dorit, pădurarul, ca trofeu... Ridică arma, ochește, îl vede în cătare clar... clar, dar lasă arma în jos. „Ar fi păcat!“, îți zise el. Și jderul, minunăția lumii, dispăru. Pădurarul răsuflă ușurat... Se simți ca un fulg, și fericit că n-a apăsat pe trăgaci. La el... „punct ochit... era punct chitit“, el nu greșește niciodată. I-a recunoscut până și pata gălbuie de pe gâtlej... și curbura zveltă a spatelui. „Ce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sus. De departe, acolo sus se vede pâlcul de salcâmi înalți... Acolo îi cimitirul. Satul viu... cu toții, trăiesc învecinați cu morții lor. Pe coasta dealului, un țăran își ară ogorul. În plug, boii cu spume sub jug și la gură, răsuflau adânc, sufereau... dar, trăgeau mai departe credincioși stăpânului, într-o înțelegere tacită, într-o împerechere de destin și suferință în inima amândurora. Soarele se lăsa spre asfințit. Văzduhul era încărcat de tălăngile cirezilor și a turmelor, cu mersul lor nepăsător
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
turmelor, cu mersul lor nepăsător la vale, printre carele cu boi, lăsând în urmă norul de colb cu mirosul izului de stână. În el parcă se strângea toată țărănimea noastră. Țăranul, boul și pământul.., un tot nedespărțit, se mișcau odată, răsuflau odată... parcă ar fi singura existență între pământ și cer. Însemnătatea pe care o are în viața noastră de plugari: țăran, bou, pământ... trinitatea noastră sfîntă. Mâna boii, care ridicau suișul pe coasta, legănând capetele lor într-o parte și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
stăpânește. Fruntea-i acoperită pe jumătate de căciulă, când se luminează de un gând mântuitor, când se întunecă, ca un vis rău. - Bună zâua, moș‟ Costan! .. Anuca îi dădu binețe, când ajunse în dreptul lui. El se oprește o clipă, ca să răsufle, dar mai ales pentru vite, la care ține mai mult ca la viața lui. Își ridică puțin căciula și-i zâmbește fetei, luminându-i-se toată fața. - Sî trăiești, fata moșului... da‟ ci faci pe‟ici, Anuca?!.. Dintr-un lan
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dezactivată. Asta însemna probabil că Max era tot în casă. Se întreba dacă Maria plecase. Urcă scările în vârful picioarelor și intră în camera sa, cu o tresărire de teamă la auzul scârțâitului ușii. Apoi se așeză pe pat și răsuflă ușurată. Trecură zece minute până când se auzi bătaia în ușă. Când deschise, în fața ei se afla Max, îmbrăcat acum într-o pereche de pantaloni lejeri și un tricou de polo; era clar că făcuse un duș - se simțea parfumul gelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu e niciodată o veste bună. Am urcat ca să-ți las un bilețel să te anunț că îți vom schimba câteva dintre responsabilități. Dar nu e nevoie să te îngrijorezi pentru postul tău de aici, dacă asta te frământă. Darcey răsuflă ușurată. —Ai fi putut să-mi trimiți un e-mail. —Adevărat, dar un e-mail e prea impersonal. — Și cam despre ce fel de schimbări e vorba? Nu ne-am hotărât încă. O să am nevoie să scrii mai multe rapoarte. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
părere că trebuie să mă îmbuibe cu mâncare pentru că arătam ca un țâr când am ajuns acasă. Nu mai mâncasem ca lumea de nu știu când. Singura dată în viața mea când supărarea mi-a tăiat pofta de mâncare! Anna răsuflă adânc. —N-am știut nimic din toate astea până acum. Nu mi-ai spus, deși se presupune că sunt prietena ta. — Nu e genul de istorie pe care să vreau s-o retrăiesc, spuse Darcey. Adevărul e că acum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aplauze de bucurie. —Neil. Cine a fost zeița victoriei la greci? —E prea ușor, se revoltă Thelma. Toată lumea ar trebui s-o știe pe asta! —Nike, răspunse Neil, iar Anna încuviință. —Darcey. Pentru ce sunt faimoase peșterile de la Lascaux? Darcey răsuflă ușurată. —Pentru picturi murale preistorice. —Două puncte fiecare, anunță Anna cu dramatism. Neil. Ultima întrebare. Ce desemnează numele francez al produsului numit Marmite - obiect care apare și pe etichetă? În acel moment, Darcey se simți parcă trasă de o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a făcut loc să ne instalăm în bibliotecă și am o mulțime de lucruri să-ți arăt. Și nu te mai îngrijora atât, continuă cu un aer puțin mai distant. Mă pricep perfect și știu foarte bine ce fac. Nieve răsuflă adânc și o urmă pe scări. Holul, spuse Lorelei. O să punem flori aici... aici... și aici. Flutură din brațe cu gesturi largi. Trandafiri albi. Știu că ai fi preferat roșii, dar e nevoie de ceva care să mai lumineze locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
coincidență oribilă asupra căreia nu avea nici un control. —Trebuie să intru, zise el la repezeală. E Stephen. Trebuie să - nu ne poate vedea împreună. —Aidan... —Serios. Trebuie să plec. Părea îngrijorat. Trebuie. Se grăbi să treacă pragul ușii, iar Darcey răsuflă ușurată. Luă ceașca de cafea în mână, însă îi tremura atât de tare, încât fu nevoită să o pună înapoi jos fără să ia măcar o înghițitură. Nici prin gând nu-i trecuse că va da de Aidan Clarke la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
gâtlej. Rahat! Încă îmi datorează bani. Să facă bine să cotizeze. — Sunt sigură că totul va fi în ordine, zise repede Darcey. Nieve e fată deșteaptă. Nu și-ar investi toți banii într-un singur lucru. Nu, asta e adevărat, răsuflă Lorelei ușurată. Iar prima sută de mii a fost achitată în întregime. Darcey, Carol și Rosa își aruncară priviri pline de consternare. Prima sută de mii, se miră Darcey. Câte sute de mii costa toată distracția asta? Câți bani avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pentru Max Christie, te-ai descurcat minunat cu traducerile alea, iar eu nu am apucat niciodată să îți mulțumesc cum trebuie. Mi-ai cumpărat bijuterii, îi aminti Darcey. —Și ți-am furat iubitul. Darcey tăcu preț de câteva clipe, apoi răsuflă încet și spuse: —Da, așa e. Și știu că încă bănuiești că îl iubesc, dar până la urmă s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple. M-am gândit mult la asta în ultimul timp. Ar fi fost și greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
strângea ultimele farfurii, solnițe, coșuri cu pâine. Apoi, pe când le aduna și pe cele de la masa mea, mi-a spus ceva, câteva vorbe oarecare. Hm răspuns și, ca și când asta ar fi așteptat, s-a așezat la masa mea "să mai răsufle". Am băut câte o sticlă de bere, sporovăind indiferenți. După un timp însă, mi-am dat seama că sânt amețit și excitat. Conversația noastră a început să-și plimbe mâinile pe corpuri, să pătrundă încet pe sub haine, să strângă și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de Silk Cut deschis alături de mouse-pad, dar, deși Jack a ezitat și părea că se va opri, a grăbit pasul și a trecut mai departe. Toată lumea se foia. Apoi a ajuns la Ashling și s-a oprit, în timp ce tot biroul răsufla ușurat în tăcere. Împotriva voinței ei, Ashling și-a ridicat privirea pentru a se uita la el. Jack a făcut un semn către pachetul ei de Marlboro. Ashling a dat din cap timid, sugerându-și răspunsul. Era atât de răutăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
băutură, spuse ea, cu profund subînțeles. Fiecare mușchi al feței lui s-a încordat odată cu înțelegerea intențiilor ei. Aha, spuse el, înghițind în sec. Am înțeles. Ce... —Cina. Pentru început. Bine, spuse el ascultător. Acum? —Acum. Și-a permis să răsufle ușurată. Îl păcălise. Bănuia că așa va fi, dar nu se știe niciodată... În timp ce plecau, s-a uitat după Jack. El o privea, având întipărită pe față o expresie de nedumerire. —Pa, îi spuse ea. El îi răspunse dând ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fiecare pulsație se gândea că aia e, până când alta, chiar și mai frumoasă, izbucnea din ea. Ea se cutremură pe cea mai înaltă treaptă, pe care a simțit-o chiar și în degete, în firele de păr, în tălpi. —Dumnezeule! răsuflă Clodagh. Probabil terminase și el pentru că, tremurând și transpirat, stătea pe ea, greutatea lui țintuind-o pe pat. Stăteau întinși, nemișcați, gemând epuizați, până când ea a simțit că transpirația lor începe să se răcească, după care s-a strâns sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-i și tu. Fă-o să-nțeleagă. Era cea mai nostimă replică pe care o auzisem până acum în tot circul ăsta cu Dalia. — Kay are dreptate. Ai comis cel puțin trei infracțiuni la cazul ăsta și treaba începe să răsufle... M-am oprit, gândindu-mă la ceea ce puneam eu la cale și unde voi fi la miezul nopții. M-am uitat la Kay și am schimbat macazul: — I-am promis că tragem la caz o săptămână. Asta înseamnă încă patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aia incompetentă de care a avut parte azi-noapte. Dacă are vreun schelete ascuns prin closet, vreau să știu. — O să trimit patrula... fu tot ce Logan avu timp să spună până când ușa sălii se deschise brusc și Înăuntru năvăli un polițist răsuflând din greu. — Domnule, spuse el. Încă un copil adispărut. 6 Mama lui Richard Erskine era supraponderală, superînzorzonată și aproape ea Însăși un copil. Livingul casei cu terasă din Torry era ticsit cu fotografii, toate Înfățișând același lucru: un Richard Erskine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
peste costumul maro-deschis. Se chinui să-și scoată cizmele italienești și să ia În locul lor o pereche de ghete Wellington Înainte de a-și continua drumul spre adăpost. După treizeci de secunde, era din nou afară În zăpadă, Îndoită de mijloc, răsuflând greu. Încerca să nu vomite. Un zâmbet răutăcios se ivi pe fața lui Logan. Nu se făcea să pară uman În fața celor de grad inferior. Insch se desprinse de chiuvetă și scoase o pereche de cătușe. — Hai, Philips. În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]