2,812 matches
-
câțiva pași cu spatele, se întorcea brusc și o lua la sănătoasa în hohotele de râs ale lui Filip. Și tu crezi, într-adevăr, că o ființă poate fi oprită să-și curme viața? întrebă Carol după câteva ore de rătăciri pe străzi, continuând cu voce tare o ceartă cu Filip pe care până atunci o purtase în gând. Nimic mai absurd! Sclavii negri când erau transportați în corăbii spre America se sinucideau ținându-și respirația. Ocnașii pe viață și condamnații
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate fi la mijloc intenția auctorială de a fascina, poate fi un pur joc de provocări decadentiste, de exhibare calofilică, sub mistificatoare măști inițiatice, risipă de virtuozitate de tipul oricărei manifestări performante. Cutia cu bătrâni ar avea însă și atunci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cruntă cu ciracii săi, care au realizat filmul, a ales ceva ciudat... greu de înțeles, la prima vedere. Personajele lui cele grozave nu sunt niște eroi, ci niște pârliți de bursieri, fugiți de la școală și care într-un moment de rătăcire au luat calea codrului, exact cum au pățit și cei care mai anul trecut l-au votat pe Băsescu, și acum se bat cu capul de pereți, mulți dintre ei făcând foamea în marea democrație postdecembristă. Prăpădiții de bursieri sunt
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
țara asta. Normal ar fi fost ca odată ce am citit ceea ce se spune despre mine, să mă retrag pentru o vreme în „Codrul cel mereu” cum este denumită pădurea statului din apropierea satului meu de baștină, să meditez pe larg asupra rătăcirilor mele conceptuale în materie de politică, să mă dau de vreo treizeci de ori cu capul de niște arbori de esență tare, numiți în popor și în botanică, stejari și după ce în sfârșit să mă fi tâmpit suficient, să ies
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
depinde în nici un fel de voința omului. Să revedem fiecare labirint în parte, ignorând deocamdată ce spune Borges în alt loc, anume că labirintul desăvârșit pare să-l constituie lumea însăși. Primul dintre ele este construit astfel încât să ducă la rătăcirea definitivă a celui care s-ar vedea pe coridoarele sale. Absolut nimeni, nici măcar îndrăznețul rege, nu ar fi putut să-l străbată în așa fel încât să-i afle ieșirea. De altfel, regele Babiloniei, în dorința de a ridica un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
modernă. Ca să clarifice mai bine acest lucru, Eco distinge, asemeni altor exegeți, trei tipuri de labirint. Este vorba mai întâi de labirintul clasic, unicursal, precum cel grec din vechiul Knossos. În al doilea rând, labirintul manierist, făcut anume să producă rătăcirea. În cele din urmă, labirintul în formă de rețea, cel mai complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție și o soluție () . Desfășurat imaginar, ia forma unui fir. Al doilea tip de labirint este ceva mai complicat: Desfășurat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
depinde în nici un fel de voința omului. Să revedem fiecare labirint în parte, ignorând deocamdată ce spune Borges în alt loc, anume că labirintul desăvârșit pare să-l constituie lumea însăși. Primul dintre ele este construit astfel încât să ducă la rătăcirea definitivă a celui care s-ar vedea pe coridoarele sale. Absolut nimeni, nici măcar îndrăznețul rege, nu ar fi putut să-l străbată în așa fel încât să-i afle ieșirea. De altfel, regele Babiloniei, în dorința de a ridica un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
modernă. Ca să clarifice mai bine acest lucru, Eco distinge, asemeni altor exegeți, trei tipuri de labirint. Este vorba mai întâi de labirintul clasic, unicursal, precum cel grec din vechiul Knossos. În al doilea rând, labirintul manierist, făcut anume să producă rătăcirea (în germană, Irrweg, din irren, „a rătăci“, și Weg, „cale“). În cele din urmă, labirintul în formă de rețea, cel mai complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție și o soluție („de cum se intră în el, nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de crize, nici de sacrilegii. Părinții lui erau oameni de o moderată experiența religioasă, tipul pietății catolice populare. Oliveira Salazar nu și-a pierdut niciodată credința - în copilărie sau la începutul adolescenței - ca s-o regăsească mai târziu, după îndelungate rătăciri și lupte. Religiozitatea lui e cu totul lipsită de dramatism. Este un lucru pe care l-a învățat în copilărie și l-a înțeles la maturitate. L-a "învățat", e spus aici fără nici o nuanță peiorativă; a învățat religia, iubind
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
câteva clipe, dar imediat, în vreme ce intrau pe ultima porțiune a Viei Pretoria, scutură din cap cu o figură întunecată. — Asta e o treabă urâtă, Prefectule: la Pretoriu se ceartă, sunt furioși. Mânia se vede limpede, dar am putut vedea și rătăcire. Până și Gundovek, de obicei atât de hotărât, îmi pare tulburat, nesigur pe ce are de făcut. — La plecare, Magister militum m-a avertizat că printre burgunzi există o partidă puternică ce dorește neutralitatea, însă acum, în lumina acestei crime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din Sapaudia, în doar câteva zile lucrurile se înrăutățeau și mai mult. Când, la trei zile după Paște, cineva aduse de la miazănoapte vestea jafului atroce de la Divodorum, din chiar Sâmbăta Sfântă, în câteva ore, comunitatea din Genava se găsi pradă rătăcirii și fricii. Două zile mai târziu, într-o dimineață cu vânt puternic, cu un cer care părea aproape pierdut, străbătut doar de mici nori cirus ce se mișcau repede la mare înălțime, Sebastianus se afla pe turnul principal al fortăreței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era de vârsta ei. își amintea ce înseamnă să-ți simți inima grea, plină de o ură și de o ranchiună atât de puternice, încât să te poți agăța de ele ca să nu te lași biruit de teamă și de rătăcire, însă simțea în adâncul lui, chinuitoare, dorința, niciodată mărturisită, de a avea parte de un cuvânt blând, de un gest de tandrețe. — Shudian-guuuuun! Dând din mâini din vârful grămezii de lucruri încărcate în car, Go-Bindan îl striga. Fu surprins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
câțiva pași cu spatele, se întorcea brusc și o lua la sănătoasa în hohotele de râs ale lui Filip. Și tu crezi, într-adevăr, că o ființă poate fi oprită să-și curme viața? întrebă Carol după câteva ore de rătăciri pe străzi, continuând cu voce tare o ceartă cu Filip pe care până atunci o purtase în gând. Nimic mai absurd! Sclavii negri când erau transportați în corăbii spre America se sinucideau ținându-și respirația. Ocnașii pe viață și condamnații
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate fi la mijloc intenția auctorială de a fascina, poate fi un pur joc de provocări decadentiste, de exhibare calofilică, sub mistificatoare măști inițiatice, risipă de virtuozitate de tipul oricărei manifestări performante. Cutia cu bătrâni ar avea însă și atunci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
animau cine altcineva decât diavolii. Pesemne că Dumnezeu, la bătrânețe, o punea la Încercare, trimițându-l pe Necurat s-o ispitească. Femeie bătrână și fără minte, căzuse În păcat. Nici pe patul de moarte nu-și putea ierta aceste scurte rătăciri. De altfel, Dumnezeu o pedepsise. După ce fierse laptele pe aragaz, fântâna din curtea casei se umplu de broaște râioase și din ugerul vacilor, În loc de lapte, țâșnea puroi amestecat cu sânge. Iar pentru păcatul de-a fi privit Într-o duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și distruge acum lucrările magiei, iar pe roaba Ta ferește-o de toate uneltirile diavolești. Dezleag-o de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău, În vecii vecilor. Amin!“, șopti În Încheiere Mașa, tot În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe cer, cu pașii Necuratului ce, Încetul cu Încetul, avea să potopească inimile și viețile oamenilor, ademenindu-i ba cu una, ba cu alta, pentru a-i duce În cele din urmă la pierzanie. Ispitirea avea să fie mare, iar rătăcirea și mai mare. Cu ce avea să-i ispitească Necuratul coborât din ceruri? Cu ce altceva decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi ce atârnau În ramurile copacilor și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
eu mă gândeam la o cumplită deslănțuire de patimi, care a fost cândva, odată, cu boierul cel bătrân, „ăl de-a murit“. IIItc " III" M-am sculat cu noaptea-n cap; de-abia trecuse miezul nopții. Dragomir, care de când cu rătăcirile mele, mă îngrijea ca pe ochii din cap, dăduse porunci de cu sară, și calul era gata la scară. Când mă simți, prin întuneric, necheză ușurel, dulce, și-mi atinse cu botul umed mâna întinsă. Grăjdarul strânse chinga. Îmi pipăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nr. 34 din 19 august 1907. Concentrat în tabăra de la Șipote, în perioada august-septembrie 1906, Sadoveanu va folosi experiența acelei aplicații în scrierea povestirii. A fost considerată proză fantastică pentru prima dată de către Nicolae Manolescu, care a observat anticiparea temei „rătăcirii“, precum și stilul nuvelelor lui Eliade, mai exact din La țigănci și 12.000 de capete de vită. Fiorultc " Fiorul" Acum opt ani, aveam numai moșia de la câmp, îmi zise într-un rând cuconu Petrache. Țineam eu de mult să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a strâns grămadă, potecile s-au oprit, sunetele s-au stâns. Zadarnic ar da glas. Zadarnic ar detuna cu carabina. Sunetele cad la o sută de metri, ca niște vreascuri. Nu mai înțelege cât timp să fi trecut în această rătăcire. Caută chibriturile, aprinde un lemnuș, își scotocește tocmai de dedesubt ceasornicul mare și greu de nichel, și-l cetește. Trage și al doilea chibrit. Abia ceasul șapte. Închide ochii; îi deschide: e orb. Se mișcă doi pași înainte: cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el nădejde. Nu mi-l lăsați să se prăpădească, oamenilor și creștinilor! vai și iar vai, amar de mine! Badea Toma și Traian pricepuseră de la Onu Bezarbarză că cei de la Prelunci stau sub mare cumpăt. Acuma vedeau cu ochii lor rătăcirea lui Culi. Își puseră caii în goană. Mai aveau până la sanie două sute de pași. Culi nu se grăbi prea tare. Trase carabina de la bourii săniei și se duse la Murgu, ca să-i mântuie cel puțin suferințile. Îi puse împușcătura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țintirim la ea acasă. Și i se fac rugăciunile de liniștire, și i s-au plătit vămile, și i-au pus podurile de trecere. Ea s-a dus în împărăția drepților, unde nu mai este întristare, nici suspin. Așa că erau rătăciri de-ale lui, în frigurile boalei. Înțeleg, nană, dar el vorbea cu dânsa și ea îi răspundea. Noi n-auzeam; însă el auzea. —Vai, și când s-a întâmplat asta? — În noaptea dintăi. — Pe urmă a mai venit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a primelor păreri de rău, până să mă conving că orice bărbat, inclusiv tatăl meu, avea dreptul de a se înșela asupra drumului în viață dacă el considera că-și caută fericirea. De atunci, au început să-mi fie dragi rătăcirile lui, așa cum nădăjduiesc că și tu, fiule, le vei îndrăgi pe ale mele. Îți doresc chiar ca, la rândul tău, să rătăcești uneori drumul. Și îți mai doresc să iubești, la fel ca el, până la tiranie, și să rămâi multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vera Crăciun Ne pierdem crud adesea și întrebăm de noi, În rătăciri fugare ca picurii prin ploi... Și strigă întristarea, mai vie ca oricând: Unde-a plecat iubirea? O voi găsi curând? Iar jalea risipește tot ce-i mai bun din tine, Privirea-ți este goală, nu știi ce-ți aparține. Și
Gânduri…. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_548]