3,857 matches
-
din cap, și, apucând-o de rochie, o împinsese spre un car ce trecea chiar atunci: „Turingii sunt cu miile - îi spusese - nu-i pot ucide pe toți; și în plus, sunt aliații noștri. Acum nu e momentul să te răzbuni. O s-o faci cu mâna ta într-o zi când o să fii, în sfârșit, în stare să stai în șa. Făcu apoi un semn energic către conducătorul vehiculului să se ocupe de ea, îi dăduse pinteni calului și se îndepărtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce auzise cu alte ocazii izbucnind din piepturile soldaților îngroziți și disperați totodată: era în plus - și înainte de toate - glasul unei străvechi mânii, al unei uri hrănite de mii de nedreptăți al unui orgoliu totdeauna înfrânt, care căuta să se răzbune. în timp ce alerga către liniile dușmane, agitând sabia, și dobora deja primii adversari, simți lămurit, cu o siguranță fără greș, că nimic nu ar fi putut sta împotriva acelei forțe vulcanice dezlănțuite de armata aceea de proscriși: forța pe care deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ziua aceea, și lupta s-a întins pînă dincolo de Bet-Aven. 24. Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbații lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca pîine pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!" Și nimeni nu mîncase. 25. Tot poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe fața pămîntului. 26. Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd, dar nici unul n-a dus mierea la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
sărac și de puțină însemnătate." 24. Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David. 25. Saul a zis: "Așa să vorbiți lui David: "Împăratul nu cere nici o zestre, ci dorește o sută de prepuțuri de ale Filistenilor, ca să-și răzbune pe vrăjmașii lui." Saul avea de gînd să facă pe David să cadă în mîinile Filistenilor. 26. Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, și David a primit ce i se ceruse pentru ca să fie ginerele împăratului înainte de vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
voi muri, 15. să nu îți îndepărtezi niciodată bunătatea față de casa mea, nici chiar cînd Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmașii lui David de pe fața pămîntului. 16. Căci Ionatan a făcut legămînt cu casa lui David! Domnul să se răzbune pe vrăjmașii lui David!" 17. Ionatan a întărit și mai mult față de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui. 18. Ionatan i-a zis: "Mîine este lună nouă; se va băga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate, nici răzvrătire, și că n-am păcătuit împotriva ta. Totuși tu îmi întinzi curse, ca să-mi iei viața. 12. Judece Domnul între mine și tine, și Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mîna pe tine. 13. Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mîna pe tine. 14. Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmărești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
care ți l-a făgăduit, și te va pune mai mare peste Israel, 31. atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sînge degeaba și că s-a răzbunat singur. Și cînd va face Domnul bine domnului meu adu-ți aminte de roaba ta." 32. David a zis Abigailei: "Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! 33. Binecuvîntată să fie judecata ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cunoștea, dar pe care i-o tolera cu îngăduință. Noaptea, bătrânul servitor cutreiera satul cu un hanger la brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit în încăierare, zgâriat și mușcat de câini sau ciomăgit de țărani. Trofeele le colecționa cu grijă, păstrându-le în borcane cu formol, înșiruite pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
eram sfădiți cu el. Atunci el ne făcea sânge rău, cumpărând cutii de tutun, pe care-l desfăcea umplând casa de miros și fumând, - iar Savin și eu, veșnic fără nici un ban, miroseam tutunul și înghițeam în sec. Dar ne răzbunam teribil. Savin, eu și Raicu începeam să vorbim cu aluzii la acel Ștefănescu - și "aluziile" erau așa de ale dracului, încît, în realitate, îl ironizam ceasuri întregi, iar el tăcea - căci n-avea ce face! Rămas în clasa a VII
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când n-o vede pe ea întîi); ea, mirată, cam fără să-și dea seama ce face, luase scrisoarea, iar el, curierul, fugise repede. Dar imediat îmi veni ipoteza: Dacă, revoltată, rușinată, indignată, dă scrisoarea rudelor ei, ca s-o răzbune de "ofensă"?... Noaptea aceea n-am dormit deloc. Am petrecut-o sub geamurile ei, afară din oraș, pe toate străzile orașului. PRIVIND VIAȚA Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
va produce nu poate fi anticipat, viitorul fiind considerat ca un neant (p. 26-27). Sunt păreri care contravin tinereții sale socialiste, ba chiar democratismului poporanist ori tenacității sale. Nu este exclus ca în aceste aforisme contemplativul oriental (armean) să se răzbune pe burghez-adaptatul Ibrăileanu. Sunt câteva aforisme în care tăișul inciziei se apropie de pesimismul mizantrop al lui La Rochefoucauld. Criticul relevă egoismul și micimea omului, care nu e interesat decât de binele său ("Toți oamenii doresc un lucru simplu, naiv
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
său, ușor, unul care nu se ridica În aer cu una cu două, ci doar dacă nu aveai altă treabă de făcut și te apucai să sufli În perdele sau să dai cu mâna pe luciul mobilei. Atunci praful se răzbuna, pojghița de jeg care-l proteja se spărgea ca o coajă de ou, ca o ciupercă, și toată această mâzgă uscată se ridica În aer, răspândindu-se asemenea unui abur scos de o locomotivă prin toate ungherele casei. Se răzbuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
răzbuna, pojghița de jeg care-l proteja se spărgea ca o coajă de ou, ca o ciupercă, și toată această mâzgă uscată se ridica În aer, răspândindu-se asemenea unui abur scos de o locomotivă prin toate ungherele casei. Se răzbuna atunci și praful de pe covor, și praful Îmbibat În fotolii, și cel pitit ca un motan sub canapea, și praful de pe geam, și cel din spatele ușii, și cel Îmbibat de zeci de ani de zile În mobilier. Acest lucru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vanilat și a-l oferi copiilor orfani În zilele Crăciunului rămăsese neîmplinit. Ca și acela de a merge În genunchi până la Mecca, pentru a lua piatra sacră În gură și a se Întoarce cu ea la Ierusalim. Bătrâna Însă se răzbunase pe soartă cu vârf și Îndesat. În afară de faptul că nu lăsase În urmă nici un moștenitor, sfidase lumea până În ultimele sale clipe, iar din propria bătrânețe făcuse un adevărat spectacol. După dispariția nonagenarei, reprezentantul firmei Golden Weyr tot insistase să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fiecare dată, după o astfel de pățanie, babulea Îl fugărea În jurul casei agitând bastonul ridicat În aer, iar biata sa consoartă se punea pe plâns. Mașa se spăla pe mâini și tăcea chitic, ca și cum n-ar fi pățit nimic; se răzbuna abia seara, când tatăl ei cădea frânt de oboseală, adormind o dată cu găinile. Atunci, apropiindu-se pe vârfuri de patul lui, Îi ungea barba cu miere de albine. De multe ori, Fevronia se trezea dormind cu furca sau cu coasa, Înfășurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
exact peste o lună, bătut măr și fără coadă. Babulea crezuse că motanul Își lepădase la oraș, odată cu coada sa stufoasă, vechile năravuri Însușite pe ulițele satului, dar s-a Înșelat amarnic. Fiind hămesit de foame și pornit să se răzbune pe toată lumea, Adamul berc dădu iarăși iama În curtea vecinei Anastasia, Înjumătățindu-i În decurs de o zi puii de la cele două cloști. Astfel că Nicanor a primit din nou Însărcinarea să-l facă dispărut. De data aceasta, tatăl Mașei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din fața sa Îl scosese din marsupiu, dar vedenia Îi smulse hârtiile din palmă, ba chiar bătu cu piciorul În podea, manifestându-și astfel nervozitatea. Gestul ei Îl umili pe salahor, care, având un caracter destul de parșiv, se gândi să se răzbune. Probabil, spuse Extraterestrul, șobolănița se atașase de Ippolit și nu avea Încredere În tovarășul său de afaceri. A doua zi, rămas În depozit după program, subordonatul lui Subotin, Înarmat cu un o rangă, așteptă momentul când avea să apară „gheișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a cerut evreilor deoarece Îi presununea extrem de bogați, să-l finanțeze cu bani, pentru industria sa de armament de război Însă, aceștia au refuzat. Deoarece evreii sunt extrem de zgârciți, și-a refuzat colaborarea cu Hitler, acesta, având puterea, s-a răzbunat...!”. „Îmi pare rău dar, vă contrazic...opinie Tony Pavone. După părerea mea, evreii nu sunt zgârcciți, dumnealor fac economie și nu risipesc necontrolat banii, Încercând din puțin să facă mult. De fapt, nu trebue să fim invidioși deoarece să zicem
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
această planetă...? Animale, păsări și tot ce mișcă În jurul nostru, beneficiază de acest elixir a-l vieții În timp ce preoții catolici sunt pedepsiții...! Sărmanii, Îi compătimesc...! În compensație, În mod sigur pentru acest major handicap, de necaz, au Încercat să se răzbune. Numai așa se explică inchiziția și curvia a unor preoți catolici...!” „Ai dreptate, inginerule...aprobă Șeful Șantierului mai turnându-și o ceașcă de ceai. Sorbi câteva Înghițituri și continuă ideea. La drept vorbind, ne apucă amețeală când ne gândim la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din urmă Îl conduseră către ieșire atunci când nu mai spera, Înfometat, anchilozat cu nervii puternic zdruncinați. Ajuns În stradă, puse mâna pe câteva pietre și numai luciditatea de moment Îl scuti de alte majore complicații. Având puterea, maiorul Huzum se răzbunase...!! XI VAMPIRII OFICIALI URZESC Strada Știrbei Vodă, este bine cunoscută bucureștenilor ea afișând numele unei familii de domnitori români ai veacului trecut. Nimeni Însă nu poate preciza prin ce minune ori alte considerente i-a rămas numele purtat anterior, neschimbat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
forța de-a teroriza pe cel căzut În dizgrația stăpânilor fără ca nimeni să le tempereze instinctul lor de animale sălbatice...!! Însfârșit, intuind persoana cel iscodea, Tony Pavone expuse pe scurt necazul apoi Îi Întoarse spatele. Turnătorul insistă. „Canalia s’a răzbunat, astai...! Nu te necăji, așa zisa violare a legilor În vigoare, nu poate avea efect asupra persoanei tale...! „Ce te face să crezi...?” „Să nu te surprindă...! De doi ani lâncezesc În această mizerabilă Încăpere iar În acest interval de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe mine mai mult. ” De ce minte Erjika?” mă întrebam și prin somn. Poate că se întâlnise pentru prima oară în viață cu un refuz în pofida faptului că arăta cum arăta și era așa de curtată, poate că voise să se răzbune pe mine, lovind în orgoliile Creței, umilind-o în stilul său aparte? Era construită pentru a crea vise și privirile ei stârneau dorințe. Avea pielea de o culoare nedefinită; de aproape, era puțin măslinie, dar lumina ce radia dinăuntru îți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că o iubește. Ea l-a crezut sau și-a dorit să fie așa, s-a dăruit fără să se gândească la urmări și a visat că momentele bune vor ține veșnic... și a suferit. Apoi a căutat să se răzbune, culcându-se cu cel mai bun prieten al lui... Pe la paisprezece ani era cunoscută ca tipa cea mai ieftină și cel mai puțin pretențioasă. Da... cerea bani pentru o partidă de sex și o făcea cu aproape oricine. Învățase punctele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
foc, la fierar, barda și a plecat după lupi. N-a venit înapoi decât după vreo câteva zile. Părea că-i nebun și se sălbăticise. Barba îi crescuse ca buruiana și avea ochii rătăciți. Nu dăduse de lupi și se răzbunase pe stejar. L-a ciopârțit cu mânie și se mai văd și-acum urme pe lung de la bardă. Ciobanii spun că ar fi vrut să stea sub copacul răpus, dar un vânt de nicăieri a făcut ca nicio creangă să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
porc ? CÎt despre poliție, singura explicație satisfăcătoare ar fi că l-am sîcÎit pe bietul individ pînă l-am determinat să facă un asemenea gest total. Era inevitabil ... pentru ei ar fi fost singura justificare logică și convingătoare. Oare se răzbunase pe mine? Și pentru ce, mă rog ?... Nici nu știu cum ar fi putut face una ca asta... Nu, bineînțeles că nici nu putea fi vorba de sinucidere... Era un soi de nebun... Îi era În fire... el trebuia să facă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]