1,874 matches
-
și plăcut acest drum prin singurătatea și sălbăticiile lui. Ehei, măi Fanachi, cum o trecut vremea; e mult de-atunci. Toate ți se par ca și când n-ar fi fost niciodată. Fiindcă, am pomenit de Siliștioara, locul de baștină al Cantemireștilor, răzeși de neamul lor, nu pot să nu amintesc cât de puțin din viața lui Constantin-Vodă Cantemir. ...S-o născut pe la anul 1600, de la Mântuirea Lumii, din Teodor și Maria Cantemir, în satul ce se zicea Siliștenii, în Ținutul Fălciuiui, pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lu‟ Martie în 17 zile, au murit și Cantemir-Vodă, după ce au domnit opt ani și au fost îngropat în gropnița Bisericii Sf. Nicolae-Domnesc din Iași... apoi, i-au luat oasele la Sf. Mănăstire Bursuci. Iaca, măi Fanachi, aista o fost răzeșul Constantin Silișteanu, crescător de cai; Constantin al lui Teodor din Silișteni... întâi herghelegiu, apoi lefegiu, pe urmă și Ceauș la Steagul Spătăresc... Nu putem, măi Fanachi... nu putem să nu-i amintesc, macar pe câțiva din răzășimea... fala noastră, a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
intim al lui Petru I și a desfășurat o rodnică activitate științifică. În 1714 a fost ales membru al Academiei din Berlin. El este cel mai de seamă gânditor și om de știință din cultura românească veche. footnote>, și ei răzeși de neam... da‟ să nu uit Râpili Cogălnicenilor di pi Kogâlnic... și, mai sânt, da‟ eu nu mai am țâniri di minti.“ Când bătrâna Zoița povestește despre satele răzășești trecute în uitare, ochii i se umezesc în tăcere... - Aproape, sânt
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Cît este el de întîmplător, cu timpul hazardul se face una cu legea, ca două fețe ale unui singur lucru. Legea și întîmplarea sînt, la un loc, lumină și întuneric. ...Odinioară mi am făcut arborele familiei. Străbunii mei au fost răzeși, adică țărani de neam. Mi-am dat seama că sînt urmașul unei asemenea spițe în clipa în care am mîncat, cu ceapă, un bulz de mămăligă îmbrînzită ș-am băut apă din cofă, scoasă proaspăt din fîntînă. Pentru măruntaiele mele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să-ți ascunzi fruntea, e nevoie de căință și rugăciune. L-am cunoscut pe Toma Bontaș și am lucrat cu el până la plecarea mea în munți, pe 25 mai 1948. S a născut în comuna Răcătău, județul Bacău, comună de răzeși. Mai mare decât mine cu câțiva ani, a absolvit Liceul Comercial din Bacău. A lucrat un timp foarte scurt în cadrul Poliției, comisar-ajutor cu probleme juridice, apoi a lucrat în învățământ. A fost arestat în anul 1949 de Securitatea Bacău, condusă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
structura socială și a felului așezărilor, dependența acestora și a populației, obligațiile pe care le-au avut și le au suportat locuitorii față de stăpânii locali, fie față de visteria statului, fie ale stăpânirii locurilor - domn, stăpân „înzestratʺ ori mănăstire sau ca răzeș „independentʺ, clarificând pas cu pas evoluția dar și struct ura de proprietate și socială a localităților. * Partea referitoare la evoluția administrativă, învățământul, războiul dar mai ales viața cotidiană trădează însă o anumită notă de satisfacție care dă în tr-o grabă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un ziar hebdomadar - Paloda - rog a-i urmări ideile”, la care, pe parcurs, avea să se afirme condeie mai tinere: George Tutoveanu, Corneliu Moldovanu, A. Mândru, George Bratu, Popescu Perieni, C. Muche, Maria de la Banca, pseudonimul literar al fiului de răzeș din Pogonești Tutova, C. Hamangiu, ajuns ministru de justiție, important creator și de literatură de specialitate, cetățean de onoare al Bârladului, care, în Paloda, a impresionat ci tito rii prin poeziile sale din tinerețe, madrigaluri, epigrame, son ete, cronici și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Un program al unei publicații mai direct, con cis, bogat și semnificativ timpului, nici că se putea.! Cultul tradițiilor strămoșești fusese pus în valoare la Bârlad și în țară și prin revista de cercetări și mărturii istorice Miron Costin (1913-1919), Răzeșul (1926-1927), Documente răzășești (1932-1934), ultimele două ale lui Virgil Caraivan de la Șuletea, unul dintre cei care alături de George Tutoveanu, Natalia Negru și nu numai, fuseseră fondatori i la 28 aprilie 1908 a Societății scriitorilor români, a revistei Ion Creangă editată
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
u rmăt oarele: „La această redacție de ziar (Paloda 1881-1908) s-au ridicat și s-au afirmat în literatura română George Tutoveanu, Corneliu Moldovanu, A. Mândru, George Bratu, Popescu Perieni, C. Muche, Maria de la Banca - pseudonimul literar al fiului de răzeș din Pogonești - Tutova, C.Hamangiu, ajuns ministru de justiție mai târziu, cetățean de onoare al Bârladului, care, în Paloda, a impresionat bârlădenii prin poeziile sale din tinerețe - madrigaluri, epigrame, sonete, cronici și eseuri literare”. Fără a neglija o clipă literatura
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fără dureri, respectivului administrândui-se preventiv mai multe doze duble de samahoancă. Trezit din procesul renașterii onomasiologice, Caius încercă, așa cum nu vor mai nota exegeții, încercă deci să se scarpine în cap, acțiune fatalmente eșuată, organul respectiv nemaicorespunzând noii identități de răzeș privat de grajd. Faptul a determinat cel de al doilea val al marilor descoperiri geografice care au condus, între altele, la descoperirea mai multor capete și capuri, la întărirea schimburilor economice româno-eschimose și la instalarea pe post de ambasador în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
4 pogoane de vie și cu livadă din vale de vie cu casă în vie și cramă și toate cele trebuincioase, adică 3 căzi, 4 poloboace și un călcătoriu”. Mai departe scrie: „Și cînd am vîndut,... toți megieșii cum și răzeșii întrebîndu-i și neavînd trebuință de a cumpăra, am vîndut dumisale”. Această ultimă parte a zapisului era obligatorie în orice vânzare. Unii nu o scriau și o pățeau, ca urmare a dreptului de preemțiune invocat de vreun vecin sau rudă. Acuma
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
focalizându-se asupra mea. Bunicii erau originari din Cernăuți, acasă se vorbea germană, poloneză și LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 7 5 ucraineană. Bunicul meu era ortodox, se trăgea din neam de răzeși. Îmi amintesc că avea un document foarte vechi pe care il păstra cu sfințenie. Eu vorbeam foarte greu românește la școală primară, pe care am urmat-o în satul natal. Părinții și bunicii mei acordau o mare atenție sărbătorilor. Țineau
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
ciocârliei - nuvele și povestiri (1997); Răpirea de la Mânăstirea Capriana - roman (1998); Primarul din Poarta Țărnii - roman (2001); Lupul Alb (Sfârșitul domniei lui Vasile Lupu) - roman (2002); Sub sabia cu straja-n cruce I (Cetatea lui Duma Negru) roman (2003); Hanul răzeșilor - roman (2004); Sub sabia cu straja-n cruce II (Bătălia de la Valea Albă - roman (2004); Acvila neagră (Nunta domniței Olena) -roman (2006); Taina stejarului - roman (2006); Monografia Mânăstirii Bujoreni (2007); Osândă și izbândă (Viața voievodului martir Miron Barnovschi) - roman (2007
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
focalizându-se asupra mea. Bunicii erau originari din Cernăuți, acasă se vorbea germană, poloneză și LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 7 5 ucraineană. Bunicul meu era ortodox, se trăgea din neam de răzeși. Îmi amintesc că avea un document foarte vechi pe care il păstra cu sfințenie. Eu vorbeam foarte greu românește la școală primară, pe care am urmat-o în satul natal. Părinții și bunicii mei acordau o mare atenție sărbătorilor. Țineau
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
un lot separat (I. Nestor), se destramă pe familii și devine obște sătească (teritorială). Însă, în realitate, obștea la români a rămas întotdeauna gentilică, adică membrii ei erau înrudiți (rude de sânge), întemeiată pe rudenie. Astfel, satele de moșneni și răzeși oameni liberi și, în general, comunitățile țărănești au, în istoria românească, un eponim, moșul, din care provine toată populația satului sau anumite cete din el (ceata de neam). Așadar, satul românesc, în vechime, forma o uniune de sânge (frăție), o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale moșiei sale (obște-sat). Teritoriul obștii astfel structurat este locuit, lucrat și, într-o anumită măsură, stăpânit de ceata de neam care alcătuiește o comunitate de muncă și o unitate socială. Folosirea teritoriului de către ceata de neam a satului (moșneni, răzeși, frați de ocină) este complexă: sunt părți individuale care aparțin unor familii, cum este casa cu curtea ei, livezile și pometurile, curăturile. Alte părți ale pământului obștei sunt folosite în comun: pădurea, pășunile, apele. La obștile sătești (țărănești) mai evoluate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
feudală până la mijlocul secolului al XVII-lea. Unii cercetători au pus originea dreptului nescris (consuetudinar) în moștenirea dacilor sau romanilor. Însă Panaitescu consideră dreptul consuetudinar românesc ca fiind de origine gentilică, deci mai vechi. Predominarea organizării satelor de moșneni și răzeși, a comunităților de avere în Transilvania, pentru cele mai multe sate, chiar a celor aservite nobililor (boierilor) și bisericii, a făcut ca o sumă de principii juridice ale obștilor să fie incluse în organizarea statală a țărilor române. Astfel, pe lângă judecata jurătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obștilor vechi (antice) și medievale, la toate popoarele, nu doar la români, erau sate care păstrau amintirea unui strămoș comun, conducătorul gintei, familia cea mare. Un aspect specific românesc al organizării pe ginți se observă în satele de moșneni sau răzeși, umblătoare pe bătrâni. Un astfel de sat este împărțit pe cote-părți, fiecare familie știe din care strămoș se trage (provine) și care este partea acestuia, moștenită și subîmpărțită între urmașii lui. La o dată, neprecizată, în vechime, pământul arabil al satului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldova, avem un șir de cuiburi de populație, unde sunt așezate cele mai multe sate răzeșești, în formă de bazine rotunde, sate înconjurate din toate părțile de coline împădurite (Vrancea, Tg. Ocna, Cașin, Tazlău, Câmpulung Moldovenesc). Aceste sate medievale de moșneni și răzeși sunt cele care au trecut de la faza locurească la cea "umblătoare pe bătrâni", cu origini vechi, păstrate de tradiție. La temelia tuturor satelor românești stă o ceată de neam întemeiată de urmași ce s-au menținut până la mijlocul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Studii istroromâne, 1, București, 1926. Idem, Pe marginea cărților, V, București, 1936, p. 276-358. Idem, Limba română, vol. I. Privire generală, București, 1940. Rădulescu N. Al., Vrancea, geografia fizică și umană, București, 1937. Rădulescu A., Privire generală asupra moșnenilor și răzeșilor, în vol. Pagini din istoria dreptului românesc, București, 1970, p. 264-310. Rădulescu A., Un atestat străromânesc la Capidava, în Pontica, Constanța, III, 1970, p. 255-274. Rădulescu A., Bitoleanu I., Istoria Dobrogei, Constanța, 1988. Rădulescu A., Harțuchi M., Cimitirul feudal timpuriu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud-carpatică (sec. IX-XII), Craiova, 1976. Tudor D., Stăpânirea romană în sudul Daciei de la Aurelian la Constantin, București, 1941 (extras din RIR, X, 1940). Idem, Constantin cel Mare și recucerirea Daciei traiane, în RIR, XI, 1941. Tufescu V., Răspândirea satelor de răzeși. Contribuțiuni la studiul populării Moldovei, în Arhivele Basarabiei, 1934, nr.1, p. 11-35. Vasilescu Al., Data 1290 a descălecatului Țării Românești, în Convorbiri Literare, 1923, p. 499-510. Velcu A., Contribuții la studiul creștinismului daco-roman, sec. I-IV d. H., București
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lăsat amprenta asupra caracterului relațiilor de producție care s-au stabilit între proprietari și lucrători, în sensul că unele forme de muncă și remunerare specifice muncii agricole (ca de pildă dijma) au fost aplicate în exploatarea petrolului. Dacă mai mulți răzeși se asociau să exploateze păcură, lucrurile se petreceau astfel: odată săparea terminată, fiecare răzeș își rezerva pentru exploatare un număr de săptămâni. În ceea ce privește puțul, el era proprietatea lor comună, ca și pământul pe care se afla. Dacă puțul se afla
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrători, în sensul că unele forme de muncă și remunerare specifice muncii agricole (ca de pildă dijma) au fost aplicate în exploatarea petrolului. Dacă mai mulți răzeși se asociau să exploateze păcură, lucrurile se petreceau astfel: odată săparea terminată, fiecare răzeș își rezerva pentru exploatare un număr de săptămâni. În ceea ce privește puțul, el era proprietatea lor comună, ca și pământul pe care se afla. Dacă puțul se afla pe o proprietate boierească sau mănăstirească, atunci mai mulți țărani asociați se învoiau cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aflau gropile sau puțurile etc. Începând cu deceniul șapte, terenurile petrolifere sunt într-o măsură crescândă cumpărate de reprezentanți ai burgheziei. Documentele din perioada de după 1860 nu menționează exploatarea păcurii cu țărani dependenți. Gropașii erau în mare parte oameni liberi, răzeși. Ei extrăgeau păcură de pe pământurile lor sau ale moșierilor și mănăstirilor, plătindu-le dijma, care s-a urcat mereu peste cuantumul legal de 1/10. Documentele însă menționează gropi boierești, adică gropi pe care le exploatau înșiși moșierii. Cine lucra
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
particular, personaje ale unui involuntar bildungsroman, părinții lui G., profesorii și colegii de la școlile din Cernăuți sau prietenii întâlniți la Viena (Constantin Flondor, Ilarion Munteanu) și la Iași (Mihai Eminescu). Izbutită este și conturarea, cu o peniță ascuțită, a mediului răzeșilor bucovineni, mai ales a „cucoanelor” care viețuiesc înrobite tabieturilor și prefirându-și amintirile, uitate de vreme, în conacele lor (Duduia Pulheria, Cucoana Raluca), sau reconstituirea plină de compasiune a unor existențe de oameni necăjiți, peste care tăvălugul istoriei a trecut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]