2,944 matches
-
marginalistă): decidentul nu caută soluția optimă, ci acea soluție care îi satisface cel mai bine aspirațiile și motivațiile personale în condițiile date. Mai mult decât atât, privitor la raționalitate Simon consideră că aceasta este de două feluri: raționalitate substanțială și raționalitate procedurală. Atunci când modalitățile utilizate pentru găsirea soluției optime dintr-un set de mai multe alternative sunt funcție numai de un obiectiv stabilit anterior, avem de-a face cu raționalitatea substanțială. Dacă, dimpotrivă, modalitățile de alegere depind de calea folosită pentru
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Simon consideră că aceasta este de două feluri: raționalitate substanțială și raționalitate procedurală. Atunci când modalitățile utilizate pentru găsirea soluției optime dintr-un set de mai multe alternative sunt funcție numai de un obiectiv stabilit anterior, avem de-a face cu raționalitatea substanțială. Dacă, dimpotrivă, modalitățile de alegere depind de calea folosită pentru a ajunge la decizie, atunci vom vorbi de raționalitate procedurală. Altfel spus, raționalitatea substanțială se interesează numai de obiectul deciziei, nu și de procesul de luare a deciziei. Ea
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
dintr-un set de mai multe alternative sunt funcție numai de un obiectiv stabilit anterior, avem de-a face cu raționalitatea substanțială. Dacă, dimpotrivă, modalitățile de alegere depind de calea folosită pentru a ajunge la decizie, atunci vom vorbi de raționalitate procedurală. Altfel spus, raționalitatea substanțială se interesează numai de obiectul deciziei, nu și de procesul de luare a deciziei. Ea poate fi suficientă în situațiile simple, statice, fără incertitudine, dar nu și în cazul apariției incertitudinii sau a interdependenței comportamentelor
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
mai multe alternative sunt funcție numai de un obiectiv stabilit anterior, avem de-a face cu raționalitatea substanțială. Dacă, dimpotrivă, modalitățile de alegere depind de calea folosită pentru a ajunge la decizie, atunci vom vorbi de raționalitate procedurală. Altfel spus, raționalitatea substanțială se interesează numai de obiectul deciziei, nu și de procesul de luare a deciziei. Ea poate fi suficientă în situațiile simple, statice, fără incertitudine, dar nu și în cazul apariției incertitudinii sau a interdependenței comportamentelor agenților. Raționalitatea procedurală ține
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Altfel spus, raționalitatea substanțială se interesează numai de obiectul deciziei, nu și de procesul de luare a deciziei. Ea poate fi suficientă în situațiile simple, statice, fără incertitudine, dar nu și în cazul apariției incertitudinii sau a interdependenței comportamentelor agenților. Raționalitatea procedurală ține cont de faptul că condițiile de alegere a unei soluții nu sunt date aprioric, managerul putând avea în vedere diverse căi de luare a deciziei în funcție de informațiile deținute și de capacitatea de prelucrare a acestora. Soluțiile rezultate, chiar dacă
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de tranzacție pe piață (Coase). Un contract care este în măsură să prevadă absolut toate evenimentele viitoare, precum și reacțiile părților contractante poartă denumirea de contract complet. Dar modelul costurilor tranzacționale, la fel ca și cel behaviorist, pleacă de la ipoteza că raționalitatea umană este limitată ca urmare, pe de o parte, a existenței incertitudinii (imposibilitatea prevederii unor evenimente viitoare sau a probabilizării lor), iar pe de altă parte ca urmare a complexității mediului (capacitatea de a stoca și prelucra informația este limitată
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
idealiști ce apelează la tiparul gândirii liberale a secolului al XIX-lea. Într-o formulare elegantă, formalizarea Relațiilor Internaționale ca disciplină autonomă este într-adevăr dominată de structura mentală a paradigmei liberale de secol al XIX lea, accentuând credința în raționalitate, egalitate, libertate, proprietate și, mai ales, încrederea în posibilitatea progresului uman (Knutsen, 1999). Mai mult, spre deosebire de etapele ulterioare în care disciplina se află sub dominația metodologiilor științifice ale științelor sociale, debutul Relațiilor Internaționale este marcat de influența investigației istorice și
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
datorită existenței unei autorități supreme însărcinate cu implementarea legislației, în vreme ce persistența politicii de putere caracteristice sferei internaționale se datorează absenței unei autorități suverane la scară globală: astfel, în domeniul Relațiilor Internaționale, pacea derivă nu atât din exploatarea principiilor internaționalismului liberal (raționalitate, justiție/drept, organizații internaționale și securitate colectivă), cât din respectarea principiilor perene ale balanței de putere. Împotriva acestei poziții, avocații principiilor liberale se opun separării necesare între regulile și normele interacțiunii din sfera politicii interne și cele din politica internațională
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
contribuie la creșterea vânzărilor la alte produse aranjate în jurul lui. Deoarece majoritatea cumpărătorilor sunt dreptaci, cel mai bun loc ar fi în dreapta punctului de atracție, pentru ca să fie foarte simplu a face cât mai ușor accesibil produsul. Totuși, uneori lipsa de raționalitate în formarea de combinații ne determină să le observăm cu mai multă ușurință. Gândiți-vă puțin cum se vând comodele scumpe într-un magazin de mobilă și cum se vând într-un supermagazin ultramodern cu obiecte de uz casnic. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
fost publicat inițial în revista „Filologie Rusă” a Universității din București, în luna iulie 2012, nr. XXVIII, pp. 71-78, Editura Universității București (vezi și formatul electronic http://www.filologie-rusa.ro) footnote> Secolul XXI. O promisiune deja sfărâmată. O promisiune de raționalitate, belșug și armonie, uzurpată, după trecerea doar a primei decade din acest veac, de către absurd, austeritate și de realitatea unei Europe buimace, cu state care se reped unele asupra altora, într-un război economic fără precedent. O Europă în care
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Hoaglandxe "„Hoagland,SarahLucia", 1990). Condițiile pentru perpetuarea sexismxe "„sexism"ului sunt în principal următoarele: - Să păstrezi femeile în ignoranță față de alternativele la ideologia superiorității bărbătești: să nu aibă ca ofertă ideologică abordări de tip feminist, să trăiască strict în paradigmele raționalității masculinexe "„masculin". - Să le împiedici să-și vadă problemele ca interese de grup, formulabile în termeni politici (să nu devină persoane în sens politic, adică să nu aibă conștiința puterii proprii). - Să le determini să se perceapă una pe alta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
contractualism" în varianta sa modernă a exclus femeile, definindu-le altfel decât ca pe subiecții contractului: bărbații - capi de familiexe "„familie". În teoria politicăxe "„teoriepolitică" clasică, bărbații sunt tratați ca raționali, autonomi, actori publicixe "„actoripublici". Femeile apar ca având raționalitatexe "„raționalitate" limitată, ca neautonome, ca actori privațixe "„actoriprivați". Contractul socialxe "„contractsocial" este un contractxe "„contract" „ fratern”, între cetățeni bărbați care subminează autoritatea „tatălui” (pater sau monarh) și fundamentează democrația modernă. Însă, înainte de a deveni părți ale contractului social, bărbații încheie un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Aristotel", Toma D’Aquinoxe "„DAquino,Toma", Lockexe "„Locke,John", Rousseauxe "„Rousseau,Jean-Jaques" etc.), că ele sunt mai aproape de „corpxe "„corp"ul natural”, și nu de „corpxe "„corp"ul politicxe "„corpulpolitic"”. Umanitatea și cetățeniaxe "„cetățenie" s-au definit, dimpotrivă, ca raționalitatexe "„raționalitate" și culturăxe "„cultură". Așa cum la nivel individual mintea trebuie să conducă trupxe "„trup"ul, și la nivel politic posesorii deplini de minte trebuie să îi conducă pe cei mai puțin raționali. Dar femeile sunt mai puțin raționale decât bărbații și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
ultraconservatoare, acest mod de gândire se mai păstrează: vezi, de exemplu, comunitatea rromăxe "„rroma" tradițională și chiar răspândita concepție despre bărbatul cap de familiexe "„capdefamilie"xe "„familie" în România 61. Alianța feminismului cu liberalismulxe "„liberalism" sau socialismulxe "„socialism" înseamnă extinderea raționalității fără limite de gen. c. Secularismulxe "„secularism". Credința trebuie tratată ca o problemă privată a indivizilor și nu poate să fie impusă în nici un caz de către statxe "„stat", cu alte cuvinte, politica trebuie să fie separată de religiexe "„religie". Unii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
practică în țările în care a dominat ideea că există o natură bărbătească și una femeiască. Cea dintâi se asociază cu rațiunea și autonomia, cea de-a doua, cu sensibilitatea și dependența. Feminismul a negat această dihotomie, cerând recunoașterea universalității raționalității, drepturilor și cetățeniei pentru ambele sexe. f. Postmodernismulxe "„postmodernism", alt aliat al feminismului, este însă mult mai greu de politizat. Prin caracteristicile sale, el nu se poate constitui într-un set de convingeri doctrinare coerente, la fel ca în cazul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
public", cu bărbații (vezi distincția: treburi bărbătești, treburi femeiești). Spațiul privatxe "„spațiuprivat" are caracteristici „feminine”: este un spațiu al sentimentelor, intimității, grijii, al particularului și al parțialității. Spațiul publicxe "„spațiupublic" are caracteristici „masculinexe "„masculin"”: este un spațiu al rațiunii și raționalității, al dreptății, neutralității, aranjamentelor obiective, al detașării, al universalului și imparțialității. În el se dispută meritul și dreptatea (vezi Codexe "„Code,Lorraine", 2000, p. 412). Rolurile de gen fie exclud femeile de la statutul de cetățeni, fie de la exercitarea deplină a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
liberalii onești nu susțin că se întâmplă), poziția inferioară a femeilor și salarizarea lor mai scăzută ar însemna că atât au reușit ele să devină și să achiziționeze prin acțiunilor lor. Pentru gândirea politică liberală, unicitatea persoanei ține de raționalitatexe "„raționalitate". Când faptul de a avea rațiune semnifică înțelegerea principiilor morale, capacitatea de a avea discernământ, accentul este pus pe autonomiaxe "„autonomie" personală. Când sensul raționalității vizează capacitatea de a folosi cele mai bune mijloace pentru atingerea scopurilor, valoarea asupra căreia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
și să achiziționeze prin acțiunilor lor. Pentru gândirea politică liberală, unicitatea persoanei ține de raționalitatexe "„raționalitate". Când faptul de a avea rațiune semnifică înțelegerea principiilor morale, capacitatea de a avea discernământ, accentul este pus pe autonomiaxe "„autonomie" personală. Când sensul raționalității vizează capacitatea de a folosi cele mai bune mijloace pentru atingerea scopurilor, valoarea asupra căreia cade accentul este împlinirea personalăxe "„împlinire personală". Pentru liberali, o societate dreaptă este aceea care permite indivizilor să își exercite autonomia și să își caute
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
În contextul acesteia, Rousseauxe "„Rousseau,Jean-Jaques" este consecvent cu ideea egalității oamenilor de la naștere, dar când este vorba despre aspectele de tip normativ, ei nu mai trebuie să fie egali, în funcție de sex. Respectiv, educația trebuie să ghideze bărbații spre raționalitatexe "„raționalitate", cetățeniexe "„cetățenie", spațiul publicxe "„spațiupublic"xe "„public", iar femeile, spre intuiție, emoție, familiexe "„familie", spațiu privatxe "„privat". Cum iluminismulxe "„iluminism" este o ideologiexe "„ideologie" a emancipării prin educație, este clar că emancipareaxe "„emancipare" se referă doar la omul bărbat. Această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
jure va deveni egalitatexe "„egalitate" de facto. Educația preferată de către feminismul liberal este cea androginăxe "„androgin". Patternul tradițional (în țările anglo-saxone de exemplu, vezi Tongxe "„Tong,Rosemarie", 1989, Arneilxe "„Arneil,Barbara", 1999) este ca băieții să fie educați spre raționalitatexe "„raționalitate", ambiție, independență, iar fetele, spre sensibilitate, grijăxe "„grijă" și dependență. În România actuală, de exemplu, valorile educaționale actuale nu diferă prea mult în termeni de gen, dar diferă de cele apusene în sensul că sunt mai colectiviste (vezi Barometrul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
2.1. Idei centrale ale teoriei marxiste și ale feminismului marxist" Între liberalism și marxismxe "„marxism" există diferențe de substanță care pleacă de la însăși definirea naturii umane. Liberalismul definește natura umanăxe "„naturaumană" printr-un set de capacități, cum ar fi raționalitatea, de practici, cum ar fi religia, arta, știința, și de pattern-uri de comportament, cum ar fi autointeresul și spiritul de competiție. Marxismul respinge această perspectivă asupra naturii umane, considerând că ceea ce ne face să fim oameni este faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
maimuțele» (Swift) etc. Aceste asemănări duc femeile în situația de a fi feminine (a se citi «naturale», «emotive», «slabe» etc.). Feminitatea devine puntea simbolică de legătură dintre noi și tărâmul celălalt (de jos), în timp ce masculinitate axe "„masculinitate" înțeleasă ca raționalitatexe "„raționalitate" devine puntea simbolică de legătură între noi și tărâmul celălalt (de sus).” (Miroiu, 2002, p. 210) Ceea ce își propun ecofeminismul, ca și feminismul radical culturalxe "„feminismulradicalcultural" este, dimpotrivă, revalorizarea experiențelor exclusiv femeiești. În cazul ecofeminismului, această revalorizare este simbiotică revalorizării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Este bine ca omul să își facă o imagine realistă despre sine însuși și să renunțe la idealizarea propriei persoane pretinzând prea mult de la sine. Nu este însă irațională încrederea în apă fără demonstrații, în ciuda numeroaselor exemple? Nu, eu experimentez raționalitatea a ceea ce fac chiar în momentul în care înot. La fel și încrederea mea în viață nu este deloc irațională sau de neexplicat. Desigur, perspectiva mea pozitivă în principiu, comportamentul meu de fond antinihilist și constructiv în raport cu viața și realitatea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rațional ceva ce după aceea ar putea garanta valabilitatea încrederii de fond. Un asemenea punct arhimedian al gândirii nu există. Până și un gânditor critic precum Karl Popper, filozof și epistemolog britanic de origine austriacă, nu poate decât să pună raționalitatea rațiunii ca premiză la raționalismul său critic: "credința în rațiune", cum spune în Revolution oder Reform?, 1971. Filozofii raționaliști ar putea considera irațională o astfel de încredere în rațiune; același Popper vorbește de o "decizie irațională". Dar în acest mod
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
raze din splendoararea revelată de ordinea minunată a universului, trebuie să fi avut Kepler și Newton pentru a putea, într-o muncă solitară de mulți ani, să descopere mecanismul celest" (Religion und Wissenschaft, Religie și știință, 1930)5. Credința în raționalitatea universului și deci dorința de cunoaștere. "Doar cel ce și-a consacrat propria viață problemelor asemănătoare, continuă Einstein, poate să-și formeze o imagine autentică despre ceea ce a animat pe acești oameni și ce le-a dat puterea să rămână
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]