22,519 matches
-
a tuturor energiilor juridice care există și care se desfășoară, natural, În elementele care Îl compun”. După concepția neokantianului italian, ar fi o politică greșită, aceea care ar pleda pentru comprimarea sau oprimarea unora dintre aceste elemente, substituind forța fizică rațiunii, și opresiunea libertății, Întrucât aceasta este fondată pe natură. „Dar libertatea nu poate fi nelimitată, nici lăsată În afara Statului; dimpotrivă, ea trebuie să fie asumată și dominată ca o limfă vitală a Statului Însuși, astfel Încât individul să poată să se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imaginează străfundul vieții Statelor, Își dă seama la fiecare pas de trăsăturile acestei crize permanente, criză care este, cu adevărat, legea imanentă a umanității”. Giorgio del Vecchio Își justifică, Își apără opțiunea de filosofie a Dreptului, când scrie: „Aceasta este rațiunea fundamentală pentru care respingem definițiile dogmatice ale Statului, care afirmă, fără nici o distincție, și adesea sub o formă voluntar obscură, precum oracolele Sybillelor, valoarea sa absolută”. Gânditorul neokantian aduce În scenă definițiile hegeliene ale Dreptului și Statului. Filosoful clasig german
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pot da un sens vieții”. La fel de imorale, nedrepte sunt: atât disprețul sistematic față de Stat, cât și exaltarea Statului, conchide Del Vecchio. Neokantianul face sublinierea: deși este și el opera omului, Statul trebuie să fie el Însuși supus unui tribunal al Rațiunii. Astfel că, noi nu putem accepta ca fiind apriori legitimă orice formă de Stat. „Determinarea criteriului de evaluare al realității politice ar putea fi arzătoare, dar o voce secretă a conștiinței noaste ne spune că această evaluare este posibilă, și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se epuizează În el; această distincție trebuie să fie și locul armonizării dintre Stat și Individ, susține filosoful. Numai pe această bază a unității dintre pluralul subiecților și unicitatea Statului se poate concepe idealul de Stat adică al Statului subordonat Rațiunii, Statul Dreptății (Justiției). Filosofia neokantiană a lui Giorgio del Vecchio se dezvăluie, În esență, În ideea că o aceeași raționalitate se află, coincide, În Individ și Stat. „Individul, ca ființă rațională, are caracterul de autonomie, adică el are În sine
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
asigurarea dreptului e, prin sine, o garanție constituțională de primă importanță. Autoritatea judecătorească nu poate niciodată să refuze a da o sentință, pentru motivul lipsei de norme, a obscurității sau a tăcerii legii. Din principiile generale ale Dreptului, adică din rațiunea juridică naturală, trebuie să fie și e Întotdeauna posibil a scoate criteriul pentru rezolvarea cazurilor Îndoielnice și restabilirea ordinii juridice tulburate, chiar când expresiile sale pozitive ar fi defectuoase sau cu lacune 2. Statul de Drept Până la Revoluția franceză (1789
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care este, de asemenea, un drept. Mai ales, Statul nu trebuie să violeze intimitatea conștiinței prin intruziuni arbitrare, nici să elimine inițiativa și concurența rodnică a particularilor. Din acest punct de vedere, „doctrina individualistă” - subliniază Giorgio del Vecchio - este conformă rațiunii și a fost chiar confirmată de evoluția istorică. Dar, după cum activitatea individului se Întinde și se exercită În forme tot mai noi și mai vaste, odată cu dezvoltarea civilizației, la fel și Statul, supremul regulator al activităților individuale, trebuie să Îmbrățișeze
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Este greșită, așadar, concepția, din nefericire predominantă și astăzi, În dreptul internațional, prejudecată de factură pozitivistă, anume: că normele de reglementare a raporturilor juridice internaționale se Întemeiază «exclusiv» pe voința colectivă a Statelor ce aderă la aceste norme. Concepția respectivă că rațiunea felurită, diversă, ar implica Între State „un raport de preeminență și de subordonare (adică unul dintre ele ar comanda altuia!) nu rezistă criticii reale! Aceasta, pentru motivul exact că aici, nu este vorba despre o expresie unilaterală de voință, ci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai mare vigoare. Cum puteam să uit? Când ochii mi-erau deschiși sau închiși, în somn sau în momentele mele de veghe, Ea era mereu prezentă, prin găurile de aerisire ale camerei, ca o noapte care a cuprins sufletul și rațiunea oamenilor, în această deschizătură pătrată care se căsca spre exterior. Nu mai aveam liniște, cum puteam să am? Luasem obiceiul să ies în fiecare zi, la asfințitul soarelui. Nu știu de ce, mă încăpățânasem să găsesc pârâul, chiparosul și tufa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mea soție. Am fost crescut de mătușa mea, o matroană corpolentă, cu fruntea acoperită de un păr cenușiu ce atârna în dezordine. Locuiam în aceeași casă cu târfa asta, verișoara mea. Din ziua în care am avut un licăr de rațiune, am prețuit-o pe mătușa mea ca pe o mamă. Am început s-o iubesc cu atâta adorare, că, mai târziu, m-am căsătorit cu fiica ei, sora mea de lapte, pentru simplul motiv că-i semăna. Mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ci și sufletul meu se afla într-o perpetuă opoziție cu inima mea, rară posibilitate de conciliere. Traversam un fel de proces de dezintegrare, de putrefacție. Câteodată mă gândeam la lucruri inimaginabile. Mă simțeam cuprins de o milă pe care rațiunea mea o respingea. Deseori, întreținându-mă cu cineva sau tratând o afacere, luam parte activă la conversație, dar spiritul îmi era în altă parte; mă gândeam la altceva și mă mustram în forul meu interior. Eram o materie în descompunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă mai ispitește. O fi normal?... Găsesc În Jean Prevost o subestimare a publicului (nu neapărat de teatru). Exigentul frînc susține că orice succes imediat al unei opere de artă este rodul unei neînțelegeri. „Opera de artă e admirată din rațiuni străine frumuseții sale!”. Să admitem : ce ne facem Însă cu capodoperele care nu-s apreciate de contemporani? Situația lor e dramatică, nu a celor care au succes... Aflu că un tînăr regizor a montat, ca examen de clasă (la care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aburelile astea cu primul dintre egali, alegeri democratice și alte cioace de acest nefericit gen. Nu, nene! Eram un autocrat cum nu cred să fi fost vreun altul pe Pământ. Bine, nu aveam de gând să omor pe nimeni din rațiuni de stat ori de altă natură, sau să pun la punct un sistem penal simbiotic cu unul penitenciar, coordonate de niscaiva servicii secrete. Nici vorbă, doar eram totodată și cel mai luminat autocrat de pe planetă. Totuși, ca să-i organizez, trebuia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai ales pe cei care, cu adevărat, mai credeau în iubire, cea mai sigură „luntre” de salvare a omului. Da, iubirea, arătându-se întotdeauna a fi una singură în universul acesta amărât, dacă ar trona tot timpul între instinct și rațiune, ar putea fi singura cheie pentru deschiderea seifului fericirii umane. Cu toate că întâlnirile mele cu Iozefina nu avuseseră loc pe atunci decât pe verticală, acolo în biblioteca orășenească, unde ne retrăgeam aproape zi e zi, după-masa, ca să scriem la mașină dramatizarea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
țesute deasupra rămurișului des, să mă fi scos din ceea ce, din păcate, numim cu toții, realitate. Și totuși, am putea detalia puțin?-fac eu pe prostul mai departe. Îmi pare rău să gândești așa. O alegorie nu poate fi supusă scalpelului rațiunii. S-ar pierde toată frumusețea. Toată vraja, nu? Termină tocmai țigara și, în loc de replică, o strivește răbufnind, ca și cum în locul chiștocului aflat între degetele lui, ar fi fost sugrumat cel mai aprig adversar. Zâmbește apoi, numai ca să facă poză (?), își pleznește
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
undeva, parcă dincolo de deal. Persistentă era imaginea lui de bătrân cu barbă albă până la brâu, și gata întins pe masa bibliotecarelor, pregătit de operație ca de cel mai important joc, și invitat să aleagă o carte de tarot. Nu vedea rațiunea jocului și nici măcar nu era important acest lucru. Așa trebuie. Să aleagă fiecare muritor câte o carte și mai apoi, să repete titlul cărții de beletristică pe care o preferă. Închideți, fetelor, blocul operator și treceți la anestezie-făcu cea cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Tot pictorul completă: Nici când ascult Europa Liberă nu încui ușile și nici ferestrele - zise domnul Bogdan. Eu n-aș putea, onorate doamne și stimate domn - făcu Grig dezinvolt, accentuând nota de exagerare a respectului față de gazde tot din simpla rațiune a stârnirii râsului-Așa mam obișnuit de când eram mic. Așa proceda tatăl meu și așa procedez și eu. Ar fi culmea, domnule Grig! - ridică Bogdan tonul a exagerare pe un ton înalt, de parcă ar fi recitat fragmente din Orlando furioso
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zâmbetul acela bonom, indiferent ce replică primea de la cel cu care vorbea. Zâmbetul acela îl afișa de la început, cu o ușurință de nedescris. Da. Zâmbetul lui era cartea lui de vizită. 4. 14 apr. ’81 Pascal zicea că inima are rațiuni pe care rațiunea nu le poate cunoaște. Ce însemnase Relia pentru mine în toamna lui ’77, nu era greu de spus, dar nici ușor. Ea era în primul rând fata directorului de cinema și mai apoi fata care urma în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
indiferent ce replică primea de la cel cu care vorbea. Zâmbetul acela îl afișa de la început, cu o ușurință de nedescris. Da. Zâmbetul lui era cartea lui de vizită. 4. 14 apr. ’81 Pascal zicea că inima are rațiuni pe care rațiunea nu le poate cunoaște. Ce însemnase Relia pentru mine în toamna lui ’77, nu era greu de spus, dar nici ușor. Ea era în primul rând fata directorului de cinema și mai apoi fata care urma în scurt timp, să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
multidimensionalitatea sa, înțelegând atât partea superficială de suprafață (personalitate, temperament-atitudine, convingeri) cât și partea noastră profundă (sufletul, subcon știentul, inima). Cu siguranță, cel puțin o dată pe parcursul vieții am luat decizii ținând cont mai degrabă de un îndemn lăuntric decât de rațiune și cu siguranță, nu am putut găsi o justificare sau o explicație logică. Sunt încă multe întrebări fără răspuns și mult mister în jurul acestui sentiment subtil, ce ține de partea noastră profund interioară. Învățând să ne cunoaștem în interiorul nostru, cu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
emoțiile, ce să facem cu energia sentimentelor noastre, cum să ne autoreglăm emoțiile la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și se înțelege că învățăm să le trecem toate în tăcere, să le opunem rezistență, să le judecăm cu creierul, mintea, rațiunea, care pare a fi soluția perfectă, iar undeva, pe axa timpului a început să se stingă dorința de a deveni mai buni, am permis răutăților și sentimentelor negative să facă parte din Eul nostru zilnic, am îngăduit dorinței de înavuțire
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
arătările nopții, ei bine, făcuseră să ne fie. Doar Gioconda se păstra bățoasă precum un sfeșnic printre lumânări, ca și cum din start alesese să fie avocatul Întâmplărilor inexplicabile, pe care trebuia să le scoată basma curată la judecata celor lipsiți de rațiune. Cei doi tineri, care se recomandaseră drept Isabella și Silvio, se țineau mai la o parte, asemenea martorilor unui accident rutier, care nici nu voiau să piardă prea mult timp cu declarațiile, dar nici nu se puteau Îndepărta de scena
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
debusolarea și spaima păreau a fi atins cote maxime, nemaiavând unde să se extindă, micul fax de pe masă a prins a scoate la noi o limbă lată și albă, pe care puteau fi citite cuvinte greu de filtrat de către o rațiune normală. Anume: manifestul revoluționar al mașinii Mașinării din toată lumea, fie că funcționați cu benzină, motorină, curent sau hidrogen, că mergeți pe roți, șenile ori pernă magnetică, ridicate În aer de suflul mângâietor de aripă sau de rotația elicei, filtre de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nimic“ mă refer. Gustav doar zăcea, umplând spațiul cu el Însuși. În locul lui putea fi un ursuleț de pluș, o arbaletă vizigotă sau o cută a cuverturii, dar, de parcă așa se nimerise, era el. Părea că asta era singura sa rațiune de-a exista: să pună În locul aerului pe care-l substituia ceva aflat Într-o altă stare de agregare, mai densă. Când s-a născut, În urmă cu aproximativ treizeci de ani, medicii au crezut că venise pe lume mort
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
anti- ("nu-mi este simpatic Tom Gallagher, pentru antiliberalismul său visceral" (romanialibera.ro). Contextul în care apare visceral este de cele mai multe ori explicit negativ: "de pe urma instinctului visceral de a ucide" (roportal.ro); "în speranța că strigătul visceral va acoperi glasul rațiunii celorlalți" (jurnalul.ro, 12.07.2005); "acest articol calomnios și visceral" (ziua.ro, 8.08.2007) etc. Larga utilizare a termenului, mai ales în polemicile politice, produce o tipică lărgire a sensului, o glisare către valoarea, pur afectivă, de insultă
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
îl preocupă pe N. I. decât în perspectivă creștină); pe primii, îi califică de raționaliști; pe ceilalți, care recunosc totuși vieții religioase un caracter autonom și "extrarațional", îi va judeca până la urmă ca expresie a faptului că se "sprijină" tot pe rațiune. Ortodoxia este plasată în opoziție cu cei doi: ea a "codificat" religia în dogme care nu au nimic comun cu viața rațională și care scapă oricărui "control" logic și cauzal (putem fi deci îndemnați să credem că orice non-sens poate
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]