1,939 matches
-
cățări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de raze și curbură (Fii aurul irecuzabil greu!) Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. STEAUA IMNULUI " Asemenea seri se întorc, zice-se, de demult." M. I. Caragiale (Craii de Curtea Veche, pag. 36
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și stea, Abur verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, - În Firida ce scîntee eteree. PAZNICII Înaltă conexiune, Gardă eficace nunților, Drum și Carte: Pentru sumbrul rac al lui Marte. Pentru Jup - Acel Trup - Saturn centurat în aparte, Uran ca un tiv, Neptun aditiv; Cădelnițare în cor a nunților, Din zece Lune, în rampă, O foarte cerească și amplă Mătanie a Frunților! Salut de pe scară de noapte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întreb dacă am avut vreodată prieteni. Într-o vreme am crezut. Acum mă îndoiesc. După aceea, am vrut să mă fac judecător. Dar și aici m-am lovit de destinul meu sucit. Pentru că, domnilor, eu m-am născut în zodia Racului, dar, ca să încurce de tot lucrurile, ursitoarele mi-au dat pasiuni puternice, răstignindu-mă între ele și tendința racilor de a da înapoi. Ceea ce a fost un adevărat blestem pe capul meu deoarece m-a împiedicat totdeauna să ajung la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă fac judecător. Dar și aici m-am lovit de destinul meu sucit. Pentru că, domnilor, eu m-am născut în zodia Racului, dar, ca să încurce de tot lucrurile, ursitoarele mi-au dat pasiuni puternice, răstignindu-mă între ele și tendința racilor de a da înapoi. Ceea ce a fost un adevărat blestem pe capul meu deoarece m-a împiedicat totdeauna să ajung la țintă. Aplecat asupra cărților mele de drept, vroiam o dreptate pe care s-o împart singur, fără ajutorul nimănui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ea. Într-o lume în care chiar dreptatea e ratată, îmi puteam îngădui și eu să fiu un ratat. La drept vorbind, toată viața mea e un șir de pasiuni eșuate. Mereu am luat-o de la început. Ca un adevărat rac ce sânt Dar o să mă înțelegeți mai bine din exemple, care mă reprezintă, cred, chiar dincolo de ceea ce spun dicționarele despre pasiuni. În copilărie, mi-am dorit foarte mult o bicicletă. N-am avut-o și jinduiam după ea. În ziua
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
făcut o nouă pasiune, ca aceea cu șahul, dar m-a iritat un amănunt. Mi-am zis că zodiacele uzează de o șmecherie cam ieftină când, ca să ne gâdile vanitatea, ne pun alături de nume cu rezonanță. În zodia mea, zodia Racului, s-au născut Proust, Rousseau, Kafka, Rembrandt, Pirandello, Lolobrigida. Ceea ce m-a făcut să și râd. Ce pot avea comun Proust și Lolobrigida? Și pe urmă câți imbecili și câți netrebnici se vor fi născut în aceeași zodie cu mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-au născut în aceeași zodie cu dumneavoastră. Nu-i plăcut să te simți un fir de praf. Gîndiți-vă și la cei care vă vor purifica de complexe... Și, în definitiv, ce aveam de aflat din zodia mea? Că un rac dă o enormă importanță amintirilor? Că e susceptibil și încăpățînat? Toate astea le știam eu mai bine. După cum știam că nimeni nu poate fi pironit de o singură mână. Ar fi inestetic să atârni într-o parte pe cruce. O
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Gore și-a luat cu el aparatul de fotografiat? Aș putea să confirm public că te prezinți relativ fotogenic, așa că nu va râde nimeni de urechile tale clăpăuge și de părul dat la rindea... Sandu Șpriț, roșu la față precum racul fiert, trage cu o mână de aparatul de fotografiat al lui Gore, În timp ce acesta trage În sens opus. Cu mâna stângă. Cu mâna dreaptă duce și halba la gură și continuă să bea. Între cei doi, Gicu pozează În mediator
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
obsedat, vezi că saiturile icsicsics or să apară pe factura de la cablu și nu mai halești mâncare caldă de la draga de nevastă-ta. Ce tot Îi dai cu prezervativele alea? Intervine Sandu, liniștindu-l pe Gicu, deja roșu precum un rac fiert de o gospodină decisă. Blând, Gicule, să nu-ți stea vreun mic În gât. Ia-o și tu mai ușor, a auzit și Gore ceva, pe la știri, nici nu e foarte departe de axul drumului, ca să zic așa. Și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și trei de ani, care încă nu-și pierduse formele durdulii, de copilandră. Costumația ei părea împrumutată de la un magazin de Halloween din Bleecker Street. Era dureros de timidă și rareori deschidea gura fără să se înroșească la față ca racul. Nici gând! șuieră Jolene. Își drese vocea, se adună apoi spuse: Ce drăguț. Nu m-aș fi gândit niciodată să-i dau ei premiul. Doamne Dumnezeule, o secondă Lara, ăsta-i cel mai simpatic lucru care i s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
întregime în negru. — Bună ziua, spun. Am întâlnire cu... Rahat, am uitat complet numele celor cu care trebuie să mă văd. Așa, Becky, frumos început. Dovadă de mare profesionalism. — Puteți să... stați puțin? zic și îmi feresc privirea, înroșindu‑mă ca racul. Caut în geantă după bucățica de hârtie cu numele... și uite‑o, am găsit‑o. Judd Westbrook și Kent Garland. Kent? Chiar există numele ăsta? — Sunt Rebecca Bloomwood, spun către maâtre d’, băgându‑mi repede hârtia înapoi în geantă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și simt că‑mi iau foc obrajii. Nu pot să recunosc că nu știu cum se pune. — Nu... nu, zic, cu o voce sugrumată. — Vreți să vă uitați mai bine afară? — OK! zic, cu glas pițăgăiat. O, Doamne. Am obrajii roșii ca racul și părul sculat de la atâta împins capul prin gâturile puloverului. Deschid cu ușoară ezitare ușa de la cabină și mă privesc în oglinda de vizavi. În viața mea n‑am arătat mai stupid. — E un tricotaj absolut fantastic, zice tipul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Bună, Clare, zic. Nu ne‑am văzut de mult. — Da. Ei. Își împreunează mâinile. Mi‑a părut rău când am citit despre problemele tale. — Mersi, spun lejeră. Totuși, parcă bate un vânt rău, nu, Clare? Clare se înroșește instantaneu ca racul și își mută privirea, iar mie mi se face puțin rușine. Nu e vina ei că am fost dată afară. — Sinceră să fiu, îmi pare foarte bine că te‑au angajat pe tine, îi spun pe un ton mai cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cornii Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște; Sus la munte, jos pe vale, Și-au făcut dușmanii cale, Din Sătmar pîn-în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român săracul, Îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se-ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă, Nici e vară vara lui Și-i străin în țara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg dușmanii în puhoiu Și s-așează pe la noi; Și cum vin cu drum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
poala mea, deoarece el nu e, în nici un caz, în măsură să mă judece pentru pliurile de pe burtă. — Am râs, nu glumă! încerc să spun, în timp ce mă șterg la ochi. Ce trebuia să facem, de fapt? întreabă Jennifer, roșie ca racul de atâta râs. Daisy se declară foarte mulțumită. Scopul meu a fost să vă fac să râdeți și iată că l-am atins! —Nemaipomenit! exclamă Ben, trecându-și mâna prin păr. În timpul jocului nostru de înveselit oamenii și-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu miros urât. Sunt mai recunoscătoare decât pot spune. Destul de ciudat, în vreme ce eu nu sunt deloc jenată de contactul fizic - trebuie să spun că la mai multe din orele de yoga am lucrat cu un partener - Finn se înroșește ca racul. Ridică mâinile spre mine, conform indicațiilor, iar eu îmi trec degetele printre ale lui, strângându-i-le, apoi mă împing, în timp ce Finn începe să-și întindă picioarele, ridicându-mă de la pământ, până când plutesc deasupra lui, în echilibru pe tălpile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Jack Harper dispar. A ! Nota zece de pe CV. Mă scrutează cu privirea. Nota zece falsificată, ca să fiu mai exact. În momentul În care Îl aud rostind cu voce tare aceste cuvinte, mă blochez. Simt că sunt roșie la față ca racul. Știi, o groază de oameni ar numi treaba asta fraudă, spune, rezemându-se de spătarul scaunului. — Știu. Știu și că am greșit. N-ar fi trebuit... Dar asta nu afectează În nici un fel modul În care Îmi fac treaba. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Amândoi sunt goi pușcă. Ea și tipul sunt Încolăciți În cea mai ciudată poziție pe care am văzut-o vreodată, În viața mea... ea stă cu picioarele În aer, picioarele lui sunt răsucite În jurul ei și amândoi sunt roșii ca racul și gâfâie din greu. — Scuzați-mă ! mă bâlbâi. Doamne, vă rog să mă scuzați. — Emma, stai ! o aud pe Lissy că strigă și fug ca speriată de bombe În camera mea, trântesc ușa și mă arunc pe pat. Îmi bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
stătute, a poamelor celor necoapte ce au început a se vinde și a șerbeturilor ce se vând pe drum și a bragii cu ghiață să se poprească cu totul... în tot cuprinsul județului, fiind foarte vătămătoare". Era oprită și vânzarea racilor de orice calitate, a peștelui mort sau vechi, a păstrămurilor și a peștelui sărat ce vor fi vechi, sărate peste măsură și mucede"; măcelarii urmau să vândă numai carne proaspătă, iar brutarii doar pâine coaptă; în sfârșit, era de mare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se intensifica deci totdeauna în urma sărbătorilor diferitelor naționalități. " În general însă, turcii sufereau mai puțin decât celelalte națiuni, pentru că aveau un regim alimentar sănătos și regulat (pilaf cu carne), pe când postul de vară creștin nu era avantajos din cauza mâncărurilor prescrise (raci, scoici, castraveți, ceapă, fiind interzise strict toate mâncărurile de carne și cu lapte). "Simptomatologia acelei epidemii de holeră [1848], pe care am putut-o observa, n-a prezentat nimic special; trebuie să remarc numai că, de la sfârșitul lui iulie, când
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
prea mult de traiul cu care era obișnuit; b) individul urma să consume hrană ușoară, măsurată, cu pâine bine coaptă, nu caldă, eliminând pepenii verzi, poamele necoapte, fasolea, mazărea, lintea, mânătărcile uscate, laptele stricat sau acru, peștele sărat sau stricat, racii, carnea grasă de mascur, ferindu-se de tulburări digestive cu alimente sau băutură; c) a se evita oboseala prea mare; d) a nu se lua sânge sau purgative fără povața medicului; e) trupul și locuința să fie deopotrivă de curate
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai poate citi și acum în asfaltul acum împietrit. Oricine poate s-o găsească. ........... SEMNĂTURA........... în fiecare an, toamna, luasem obiceiul ca timp de câteva săptămâni să spăl în restaurantele din Stockholm pahare, farfurii și tacâmuri, printre care furculițe pentru raci, precum și tăvi de argint fals. E foarte plăcut. Mă gândesc la Marta, care a făcut ordine în vraiștea rămasă după Iisus Hristos și Maria. Odată am avut o slujbă la restaurantul Sturehof. Sau era Riche? Da, și într-o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cincisprezece ani și cinci măicuțe, într-un autocar blocat în cartierul prostituatelor din Paris, cu perdelele trase, intonând versetele din „Tatăl Nostru“. Și e o poveste adevărată, i-am spus foarte solemn lui Luke care, din cauza râsului, era roșu ca racul la față. Ca un magnet, Luke a scos la iveală o grămadă de lucruri. I-am povestit chestii pe care nu i le-aș fi spus niciodată unui bărbat de care eram atrasă. Nu știu cum, dar mi-a scăpat până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se dădea jos din mașină. Era îmbrăcată cu o haină lungă și avea o pălărie de blană, ceva în stil Doctor Jivago. Arăta stupefiant! — Fiindcă drumul ăsta nenorocit e plin de polei, a strigat și tata cu fața roșie ca racul. Du-te dracului și lasă-mă să conduc cum vreau eu. —Terminați, terminați, a șuierat mama, care era cocoșată de bagaje. Ce-o să creadă lumea despre noi? — Cui îi pasă? a continuat să se audă vocea lui Helen prin aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
între mine și Daryl nu s-a întâmplat nimic. — Sunt convins că nu s-a întâmplat nimic. —De ce ești așa de convins? am întrebat eu ușor deranjată. — Pentru că Daryl e homosexual, a râs Luke. Fugi de-aici! Mă înroșisem ca racul. Cu toate că la un moment dat îmi trecuse și mie prin minte chestia asta, dezvăluirea cu pricina explica foarte multe lucruri. Dar atunci n-ar fi trebuit să fie vorba de „tata“, în loc de „mama“? — însă Daryl consumă prea multă energie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]