5,449 matches
-
ta menire.” A ei chemare “semăn tot mai mult cu mine însumi simt cum se deschid palmele mamei scutură țărână” De sine “Un dor pribeag, un dor de mamă, e-n taina nopții vis, când plâng la sfânta în cernită ramă, la sfânta mea din templul stâng.” Dor pribeag Meditația în diferitele ipostaze ale singurătății aduce versului tonalități diferite, variante de ritm și intensitate, dar păstrarea memoriei afective se face mereu calm, într-o gravitate asumată, prin himeră și mister ca
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
rivanol, bandaje, leucoplast și încerca să spele rana și să oprească sângele care izvora ca din pământ. Într-adevăr, ochiul nu fusese atins, ci, puțin deasupra lui, la capătul interior al sprâncenei, se căsca o rană adâncă, verticală și izvorâtoare. Rama ochelarilor pătrunsese adânc și mă rănise. După o luptă acerbă cu sângele și cu emoția, părea că totul merge bine. Sângele nu mai țâșnea, ci doar mustea pe alocuri. Cu ceai de mușețel, cu vată, prosoape, tifon, reușisem. -Ei, ce
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
doi poli sărută centrul axa rămâne înclinată spre răsărit vestul așteaptă vernisajul operelor magului fără spadă alb și negru albastru și culoarea mizeriei oboselii cancerului unei lumi fără orizont se întind pe pânze dense orbul pictează frenetic zgomotul gândurilor lovește rama goală sprijinită de zidul intențiilor bune se pare că se vor generaliza până la sufocarea audienței reproducerea răului este descrisă pe un buzunar de cangur e amețit de praf deșertul valorilor acceptă furtuna de nisip gura prostului rămâne deschisă recomandă aterizarea
FERMECĂTOAREA PĂCĂLEALĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345945_a_347274]
-
constelația lirei, bătută de viforele zburătorilor. O privesc surâzând și lăcrimând deopotrivă, îngerii seduși de copii. Altruismul suveran al destinelor artiștilor de circ este o neprihană a cavalcadelor albe biciuite în ring, viețile artiștilor de circ sunt fotografii tandre în rame de cărbune, clovnii circului sunt dezdurerați cu pudre, cu părul vâlvoi ca un măturoi roșcat și cu bumbul de nas roșu, trapeziștii circului sunt cămășarii propriilor vieți îmbrăcate de atâtea ori în moarte, fachirii circului sunt râuri zdrobite de stânci
CIRCUL AMERICANO VARGAS, OASPETE IMPERIAL AL COPIILOR MOLDOVEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346018_a_347347]
-
Într-o vreme, aveam douăzeci de stupi în grădina din fața casei. Bucuria noastră era în toi când tata se pregătea să scoată miere. Atunci mă trimitea în vale, să aduc centrifuga de la un om din sat. Lua tacticos câte o ramă din stup, o aducea în casă, decojea ceara de căpăcire a fagurilor, punea câte patru rame în centrifugă, acoperea deasupra cu un capac și începea să învârte de o manivelă. Mierea sărea din celule și curgea jos în centrifugă, de unde
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
când tata se pregătea să scoată miere. Atunci mă trimitea în vale, să aduc centrifuga de la un om din sat. Lua tacticos câte o ramă din stup, o aducea în casă, decojea ceara de căpăcire a fagurilor, punea câte patru rame în centrifugă, acoperea deasupra cu un capac și începea să învârte de o manivelă. Mierea sărea din celule și curgea jos în centrifugă, de unde curgea într-un vas mare pus dedesubt. Nu ne dădea miere curată, mai întâi trebuia să
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
ani de stupărit, tata deveni as în această meserie. Punea masca albă, de pânză, pe figură, ce avea sită de metal în dreptul feței. Mai lua și o foșcăitoare de fum, umplută cu iască, cu care amețea albinele, apoi intra la rame. Urmărea să nu se înmulțească prea mult trântorii, care mâncau degeaba mierea. Se uita să vadă cum arăta matca. Un stup fără matcă se prăpădea repede. Punea mai la margine ramele pline cu miere și în mijloc pe cele mai
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
cu iască, cu care amețea albinele, apoi intra la rame. Urmărea să nu se înmulțească prea mult trântorii, care mâncau degeaba mierea. Se uita să vadă cum arăta matca. Un stup fără matcă se prăpădea repede. Punea mai la margine ramele pline cu miere și în mijloc pe cele mai goale, ca să le umple albinele și pe acelea. Câteodată venea în casă cu mâinile umflate de mușcături de zeci de albine nervoase, când ceva nu le convenea. Dar tata știa că
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
mai ploioasă, trebuia să pună în stup borcane cu sirop de zahăr, să-și completeze albinele rezervele. Când recolta de miere era bună, tata începea negoțul cu borcanele cu miere. Mai câștiga un ban pentru casă. În fiecare an topea ramele cu ceara învechită, înnegrită. După topire ceara devenea galbenă ca aurul. Apoi se ducea la un om care avea o presă, cu care făcea faguri noi de ceară, cu celulele doar vag inițiate, restul completau albinele ca să devină faguri noi
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
deasupra grădinii, înseamnă că au roit. Atunci trebuia să luăm repede niște apă și să stropim în sus, ca o ploaie, ca roiul să se așeze pe un pom. Apoi trebuia să luăm roinița, o cutie de scânduri cu o ramă de fagure înăuntru, unsă cu miere și polen, pe care trebuia s-o puneam pe o prăjină în dreptul roiului din copac. Albinele, ademenite de miros de miere, urmau să intre în roiniță împreună cu matca lor. Apoi trebuia pus capacul, roinița
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
o mare libertate, Atras de tine sunt cât o mare vietate! Sunt o fărâmă ce caută al sau întreg, Că de orice alt întreg eu nu mă încheg, Sunt ca o râmă ce nu poate fără pământ, Ești ca o ramă în care am ce-i mai sfânt! Sunt o biluță într-un mare glob sferic, Admirandu-ți ochii sunt cam tare feeric, Un mic nestemat ca într-un mare colier, Blestemat să-mi placi chiar de nu-s din fier
ATRAS..CÂT UN OCEAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347930_a_349259]
-
-n zbor Și ascund în lacrimă-a lor teamă De neîmblânzitul viitor. Turla cu-a ei clopot de alamă Sus pe deal, cu glas tânguitor, Le recheamă, precum trista mamă Pe-al ei fiu plecat, rătăcitor. Anotimpurile-s prinse-n ramă De penelul unui muritor, Toamna rebegită azi ne cheamă Să privim cocorii din pridvor. Pletele-i de aur ies din clamă Și întind covorul foșnitor, Desenează veșnica reclamă, Sângerând pe-același monitor. Referință Bibliografică: Gânduri arămii / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare
GÂNDURI ARĂMII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 977 din 03 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347394_a_348723]
-
putea să-și dea seama deocamdată. Se uită la inginer cât îi făcea o injecție care să-i mărească presiunea sângelui pompat de inimă și apoi îi montă o doză de glucoză în care introduse o fiolă de hidrocortizon. Spălă rama și o pansă la cap. Săndica avea o contuzie cerebrală destul de urâtă. A scos din frigider o pungă plină cu gheață pe care o așeză în dreptul rănii. Nu trecură nici douăzeci și cinci de minute, când a sosit și salvarea. Medicul de pe
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
Studio (II) Om fără cap într-un coșciug întins În atelierul fără acoperiș Învelit cu pânză albă Ce caută acest om străin în coșciugul meu Sau totul este o nouă visare Pe care peisajul meu poate s-o prindă în ramă Din interiorul meu cineva îmi vorbește cu foc Pe zidul meu număr morțile albe De unde luminează o candelă tremurândă Fețele prin fața mea de ceară Omul stins se așează în fața sa Coșciugul îl încarcă în spinarea mea Cum să fug din
TRADUCERE: BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347449_a_348778]
-
a mă atinge M-ai făcut din nou o frescă Sfintei Maria i-ai dat trei degete Pe care le-ai uitat în părul meu adormit Trezește-te m-ai zis ca să te visez Așa cum mă cunoști Tu Ieși din ramă m-ai zis Nu ți-am zis acolo ești și tu Într-un surâs gravură Ce mult seamănă cu portretul meu În orice peisaj iubite S-a întipărit și fața ta Ce să mai fac altceva pentru Tine Trage încă
TRADUCERE: BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347449_a_348778]
-
numele strigat: - Tovarășa Niculescu Săndica! - Da, eu sunt. - Poftiți, vă rog! - Mulțumesc! Intră în cabinet ca mielul la tăiere. - Ia să vedem, ce s-a întâmplat domnișoară? i se adresă doctorul, un bărbat înalt, robust, cu barbișon și ochelari cu ramă aurită, privind-o pe deasupra ochelarilor. - Domnule doctor, nu știu ce poate fi, dar nu mai am ciclu menstrual de circa două săptămâni. - Sunteți căsătorită? - Nu. - Ați avut relații sexuale în această perioadă? Ați fost răcită, ați lucrat în curent? Trebuie să știm
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347416_a_348745]
-
în: Ediția nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL Aerul e doar o aburire, doar un spațiu din care au migrat clipe, din care s-au scurs lacrimile, acolo sus-sus la fereastra singurătății, un Auschwitz de rame căzând sau urcând, un gând imens construit din sticle, concave convexe cum stai că un porumbel de granit ciocănind geamul orb reflectând, interior exterior cum stai că o frunză speriată de picăturile de mercur ale furtunii de vară, senzații sentimente
CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347463_a_348792]
-
și alte două mai mici. Un televizor alb-negru îmi amintește de primul televizor pe care l-au cumpărat părinții mei pe când aveam vreo doisprezece ani. O mulțime de fotografii de familie sunt risipite peste tot.Cele mai importante se aflăîn rame pe care Dipa” a dat o avere” reprezentând-o pe Koșika mireasă, și trebuie să recunosc că a fost foarte frumoasă în sari ei alb apoi în cel roșu. Ne adunăm în jurul mesei după cefacem un duș care să ne
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
ochii ei nu-l văzuseră niciunde. De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
ar cădea peste lucruri”, “Finis” (opus corona ?) - “Pe glezna dreaptă înfloriseră / cîteva lacrimi”, “Poezie” - “aplic un strat subțire de / iluzie”, “August” - “holda seamănă tot mai mult / cu singurătatea luminii”, “Situație limită” - “Cădeau norii din cer / ca niște sfinți alungiți / de pe rama orizontului”, “Pastel matinal” - “rănile boltite ale dealului / sînt înflorite”, “Frică” - “alături se întinde cîmpul / cu floarea soarelui / sus cerul cu nori cenușii “, “Policrande” - “Pictînd așteptarea / pe sînii rebeli”. Trimiteri subtile la cultură : “Strigătul” la Brîncuși - “Strigătul cocoșului / umple golul cu
POEME CU CEASURI SI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348877_a_350206]
-
acolo liceul. NT. Din 1948 când v-ați născut și până în prezent, ați parcurs un drum lung. Acum o sa vă rog să vă imaginați o oglindă, în care vă priviți cu ochii pictorului. Imaginea pe care o vedeți acolo, împreună cu rama oglinzii, alcătuiesc un tablou. Cum ați intiula acest tablou? MP. Întradevăr, am parcurs un drum foarte lung...visele mele păreau că sunt mai clare, însă au fost momente, ani, când au fost umbrite...dar în general - mă privesc destul de franc
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
Toate Articolele Autorului geaba-avem curent în sat că la mine-n casă nu e dacă-mi bat ca un soldat idiot, în talpă cuie am deschis o siguranță am văzut atât, o flamă și-am fost bun de pus în ramă pentru orice circumstanță internetu-mi stă în cui împrejur un întuneric de pe care pe generic zbor himerele hai-hui spuneți-mi voi ce să fac sunt cu lumea-ntr-un război de-o viață, nu de-un an sau doi și tot
O FLAMĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346893_a_348222]
-
în final, îmbogățită cu o experiență umană fundamentală care o readuce la valorile dintotdeauna: arta, pe de-o parte și maternitatea pe de alta. Puțin mister, o intrigă polițistă bine temperată, un șir de întâmplări dezvoltate pe principiul “povestiri în ramă” și o serie de climaxuri care urcă, inteligent și fin, către deznodământ fac rețeta unui roman care se citește cu sufletul la gură. Și ne propune atât un personaj feminin reușit (construit pe dubla fractură artist/femeie de succes, respectiv
MAGDALENA BRĂTESCU – VANESSA BERI de RĂZVAN VONCU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346961_a_348290]
-
experienței. Mizând pe acest fapt, precum și pe peisajul citadin și pe drama psihologică profundă, romanul ar putea fi încadrat fără teama de a greși în modernism sau, de ce nu, datorită intrigii complexe și cu profunde implicații morale, postmodernismului. Povestirea în ramă, pornită de la motivul morții, care se desfășoară, dacă avem în vedere începutul și contextul, într-o evoluție cronologică nefirească, dă totodată și o oarecare simetrie romanului, care începe și se sfârșește cu moartea personajului principal. În ceea ce privește numărul personajelor, acestea, probabil
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
24 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Suntem pânze-n val de mare, Valuri taie sabia Valurilor pe sub care Bântuie corabia... Suntem pânze de cămașă Peste trupul gol, ucis De o lume hoață, lașă Furând hălci de paradis... Suntem pânze între rame Neuscate-n mirul muncii, Din icoanele cu mame Smulgem aurul și pruncii... Suntem pânze de cearceafuri În desfrâul desfrânării După crime dulci și jafuri Și-n incestul nepăsării... Suntem pânze reci, discrete Care prind să-și devoreze Semenii, lumi de
SUNTEM PÂNZE... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 663 din 24 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346531_a_347860]