2,680 matches
-
tot în ianuarie 1950, să se reia numerotarea anterioară, astfel încât scrisoarea 1/1950 este urmată de scrisoarea 24/1950; anul 1950 se încheie cu scrisoarea numărul 55, iar în ianuarie 1951 se renunță la numerotarea cursivă până la 100 și se reîncepe cu numărul 1. Cărțile poștale dublează uneori informațiile din scrisori, dar în ele exprimarea este mult mai precaută; numele sunt codificate, relatarea evenimentelor fiind fie aluzivă, fie prin antifrază. Pentru fragmentele scrise în original în limba română am respectat în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s’a dus de două ori acolo, azi, și mâine se va duce iar, dimineață la 7½; poate vei avea norocul să-l primești mai devreme. Maria a obținut, după nesfârșite tribulațiuni, să nu mai joace Mademoiselle. Mâine, zice ea, reîncepem lecțiile. Ina mi-a telefonat, anunțându-se pentru cursul săptămânei care a trecut, dar nu a venit. La fel, Sanda. Pe Lisette am căutat-o de vreo două ori, dar lipsea mereu. La fel G. Cantacuzino. Voi reîncerca. Acum, înainte de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă închipuiam coborând din avion fără să-ți fi dat de veste, m-aș fi dus la Greg sau la Christiane, sau la Georges, ca să încerc să te previn în mod delicat și, după câteva minute, am fi plecat amândouă, reîncepând minunatul poem al vieții noastre întrerupte. Dar probabil, dar cu siguranță va trebui să continuăm porunca destinului: ispășirea pentru vina de a ne fi creat una pe alta, de a ne fi întâlnit, în această lume de jos. Și ispășesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înșine. Cred că ceea ce se poate face acum este o colaborare la Cronica unde Liviu Leonte, în ciuda temperamentului său de om nu prea hotărît, are totuși un simț al valorii și o anume finețe în comportarea cu colaboratorii. Eu voi reîncepe colaborarea. Pe 14 iunie apar cu un articol despre Eminescu , apoi cu semnalarea unor contribuții din Moldova și niște execuții. Nu voi răspunde relei-credințe din Romînia literară, regizată de mîrșavul grecotei ștefanachis (numele adevărat al bunicului său, fost arendaș la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
suspendat deoarece nu am o stare sufletească favorabilă pentru așa ceva. Mihai Drăgan </citation> (149) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”25 iulie 1990”> Dragă Costică, îți trimit textele promise, dar nu cu prea mare tragere de inimă de a reîncepe activitatea publicistică. Cred că fac acest pas la insistențele tale. Poate să fie norocul unei redresări interioare... Eseul despre lectură este complet inedit. Articolul despre Alecsandri, nu (reiau idei și fraze din ceea ce am scris). Dacă e să fie o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și a activat timp de un an la Spitalul Sf. Spiridon din Iași, iar în 1946 a devenit medic specialist stomatolog. Între 1946-1950, și-a desfășurat activitatea la Centrul de Sănătate Iași ca medic primar, iar în 1950 și-a reînceput activitatea didactică la I.M.F. Iași, ca asistent. Prin desființarea, în 1953, a Facultății de Stomatologie, a funcționat ca lector până în 1958 la Institutul de Perfecționare și Specializare a medicilor stomatologi din Iași. Tot în această perioadă a desfășurat și activitatea
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
nimic special, nici măcar dorința de a voma sau merge la toaletă dar amintindu-mi de aventurile din Chiguilpe mă ridic pentru a-mi verifica picioarele. Totul funcționează fără probleme, mă simt ca și cum nici nu am luat ayahuasca. Julio deschide ochii, reîncepe să fluiere, umple un nou pahar, suflă în lichidul gros și mi-l întinde să beau. Îl dau pe gât până la fund, ne privim o secundă apoi îmi spune să merg mai bine în hamac ca să pot dormi după ceremonie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și după un timp liniștea este întreruptă de sunetul muzicuței, care atinge tonalități cum nu am mai auzit vreodată până acum. Sunetele se succed unele după celelalte într-un ritm rapid, înalt, după care apare o pauză bruscă și melodia reîncepe de undeva mai jos și din nou, aceeași alternare nebună a sunetelor înalte cu pauze și reînceputuri tumultoase, într-o simfonie fascinantă, produsă de un singur om cu o singură muzicuță. Pășesc într-o lume minunată, acompaniată de sunetele extraordinare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mâna și mi-o strânge liniștitor. Răspund cu o strângere firavă și tremurată. De data asta, iau a doua cupă de ayahuasca în speranța că experiența negativă a fost datorată unei doze prea mici. Jorge cere liniște, lumina dispare, muzica reîncepe urmărită de aceeași lălăială dezlânată. Reușesc cât de cât să intru într-o lume doar a mea dar în marea majoritate a timpului mă simt prinsă că într-o menghină invizibilă și trebuie să lupt activ ca să nu mă las
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nu am ce schimba, ce sens are să-mi imaginez scenarii aberante când știu că pe partea cealaltă a râului ne așteaptă o mulțime de lucruri de făcut, oameni de întâlnit și momente fascinante de trăit. Zâmbesc către Chris și motorul reîncepe să sforăie timid. Pornim, ajungem fără probleme, luăm un mototaxi până la hotelul meu, coborâm și ne luăm la revedere. Oriunde în lume ne-am afla, am trăit ceva unic împreună și avem o conexiune specială. Ne apropiem frunțile una de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
voi reveni la Bârlad, va trebui să iau în primire direcția școlii în care lucram. Iarăși P.C.R. hotărăște și nu-mi rămâne decât să fiu director, chiar fără voia mea! Eram înspăimântat la început de evoluția bolii mele, vine septembrie, reîncep activitatea, vine în școală un grup de responsabili care mă „unge” inițial ca director adjunct și după alte două zile același grup revine în școală și clarifică situația: Sunt numit director prim ca profesor cu studii complete, în timp ce directorul Ionel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un exclus își recapătă dreptul de a privi lumea în față, eram poate primul reabilitat din Bârlad. Felicitări am primit atunci, mai multe chiar decât în cele mai reușite momente din viața mea. Învinsesem oribila înscenare! Felicitările confirmau indubitabil! Mulțumit, reîncep anul școlar sperând să nu mai am necazuri. Organizația de partid din școală urma să-mi reconfirme calitatea de candidat și de membru de partid. Lucrurile stagnează - sunt chiar șantajat de noua activistă de partid, o anume Dănilă, prietena secretarei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care se mândrea a fi cea mai dreaptă! Egalitatea legii exista dar... nu pentru căței, vorba poetului. L-am iertat rugând pe secretar să mi promită că voi avea liniște în activitatea mea viitoare. Totul decurge bine o vreme, apoi reîncepe aceeași atmosferă grea, cu reclamații și anchete în lanț, fapt care influența negativ pe undeva asupra mea. Cu orgoliul rănit că nu m-a doborât, reclamă că nu-i apreciez munca în școală, că ochii mei sunt numai pe el
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe mine, să fac acest lucru. Deși trezit brusc din somn, colegul mă îmbrățișează ca după 35 de ani! N-am rămas decât o oră și jumătate, am fost ospătat colegial și... la drum prin Mărășești-Tecuci-Bârlad, fiindcă în ziua următoare reîncepeam cursurile din trimestrul trei. Acum știam cine va veni la adunare și cine va absenta... Eram convins că am pregătit temeinic această adunare. Zeci și zeci de scrisori au plecat de la mine spre colegi și foștii profesori și alte zeci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
milioane de români pot deveni în orice moment niște trădători. În capetele lor pătrate formula atât de vehiculată "omul, cel mai prețios capital" se transformase de-a lungul anilor din "homo homini mielus est" în "homo homini lupus est"! Am reînceput rutina vieții de "ministeriabil" sculat cu noaptea în cap, calvarul autobuzelor, gustarea la pachet și după serviciu "plimbarea" pe Magheru până la Piața Unirii, poate vine ceva marfă. La minister lucrurile se depreciaseră, examenele de grad se lăsau așteptate cu anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și lăsa țara "în ordine". La 1 martie, asistam la Palatul Legislativ la ceremonia instalării noului președinte, Jorge Batlle, ascultându-i discursul, programul și Jurământul. După trecerea vacanței de vară a uruguayenilor (care se întinde cam până la 15 februarie), am reînceput contactele cu autoritățile pentru soluționarea problemelor prioritare. Una din acestea era Acordul de transport maritim. Așa cum am mai precizat, pentru mine era un proiect fără șanse de concretizare, dar și "butoiul Danaidelor" trebuia umplut, deși era "muncă în zadar". Fusesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu palmaresuri impresionante. Sunt convins acum că Hamlet e un excelent proiect pentru un centru de creație, unde ai timp să experimentezi Împreună cu actorii În condiții de laborator, unde totul poate fi testat, unde ai voie să greșești și să reîncepi. În cele cinci săptămâni de repetiții la Public nici nu putea fi vorba de așa ceva, dar la Început entuziasmul m-a orbit și m-a făcut să cred În acest miraj. Note din tunel Nu m-am eliberat de gustul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
critică, în care autorul arborează o neseriozitate ostentativă, cu intenția neascunsă de a discredita specia ca atare și de a-i ruina orice autoritate. Exemplul rămas de pomină e mărturisirea făcută la mijlocul „studiului” distrugător despre Arghezi : „...poeziile lui Arghezi au reînceput să-mi pară neînchipuit de frumoase. Dar nu se mai putea face nimic, scrisesem jumătate de studiu”. Și așa mai departe, totul într-o bășcălie colosală. Cu toate acestea, în subsidiar și în detalii, observațiile strict critice sunt cel mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
propus s-o facă. Iconoclastia lui e una pour rire, e jucată, voioasă, inofensivă, un exercițiu al inteligenței, infinit preferabil iconoclastiei serioase, încruntată și fanatică (de fapt vandalică și, de regulă, imbecilă). Chiar și mărturisirea că poeziile lui Arghezi au reînceput să-i pară „neînchipuit de frumoase”, mărturisire care, în contextul ei, era tocmai „poanta”, factorul de șoc, reprezintă în fond le dessous des cartes, dezvăluirea gândului adevărat, semnalul liniștitor că de fapt totul e în ordine. Dincolo de toate acestea, există
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mă înșel, dar în acest caz prefer să mă înșel. Când cultura cade în legea profitului - și asta se întâmplă în țările noastre - chiar și oamenii de bun-simț judecă la fel ca niște negustori. E un fenomen foarte curios! Am reînceput lucrul fără plăcere, ca o mașină, și corpul meu (ca să nu mai vorbim de cap) resimte o senzație stranie: de vid și de vertij, ca să fiu banal în mod atroce și fără echivoc: îmi lipsești enorm! Ce-mi lipsește din
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în mod scandalos, în ultima vreme, și filmele western și porno au dominat complet scena. Ce oroare! Da, te iubesc. Pur și simplu! Și tremur de emoție gândindu-mă că ne vom revedea în curând! Crezi că va trebui să reîncepem relația noastră de fiecare dată când ne revedem? Nu cred că trebuie menajate corpurile noastre ca după o lungă perioadă de post: sufletul trebuie să se reobișnuiască cu ideea de hrană și nu numai de suflet! Te îmbrățișez puternic și-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e enorm. În plus, este efortul enorm - de abstracție - de a te imagina aproape de mine, foarte aproape de mine, încât mă atingi cu mâna, mă mângâi, îmi vorbești! Când totul revine la normal, mă simt mai vid ca niciodată! Și totuși reîncep această experiență în toate zilele și nopțile. Neînvățând nimic niciodată! Un lucru e clar: nu pot trăi fără tine și voi face totul ca să trăim împreună - voi deplasa, voi ridica munți, voi traversa coridoare și voi scuipa pe zăbrele. Fii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dreptului meu. O să vedem unde mă va duce asta, dar nu mă voi înclina în fața practicilor de gangsteri: asta e sigur! Toate astea mă obosesc enorm și-mi ard adrenalina în proporții neliniștitoare: am foarte des dureri în inimă. Am reînceput să fumez, evident, de plus belle - în primul rând din cauza absenței tale, și apoi de furia de a fi fost înșelat într-un fel atât de ordinar și josnic! Visele mele cu tine sunt un amestec savant de ceva minunat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
asta bolnavă de-a binelea. Înconjurată de dragostea familiei, în scurt timp mi-am revenit și am putut să mă întorc în fabrică. Întoarsă la serviciu, nimeni nu mi-a vorbit și nici nu mi-a dat de lucru. Coșmarul reîncepuse exact de acolo de unde se întrerupsese, când am fost dusă la spital de urgență. În pauza de masă, la spălător, am întâlnit-o pe colega de la birou care îmi servise cafeaua cu gust ciudat. Ce mi-ai pus în cafeaua
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
scurt timp după intrarea în sală să adorm. În cealaltă parte aveam vecin pe secretarul Țăpoi. Acesta mă înțepa în coastă pentru a bate mecanic din palme. Pauzele, destul de rare din fericire, îmi tulburau somnul. Reușeam să adorm imediat ce expunerile reîncepeau la tribuna oficială. 206 Capitolul IV BIETUL OM SUB VREMI Sâmbătă, 23 decembrie 1989 După plecarea soțului la fabrică cu prima cursă dis-de-dimineață, am făcut puțină ordine prin casă. Îmi aranjasem cele două camere cu lucrurile strict necesare aduse de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]