3,475 matches
-
nu execută mișcări peste limita de siguranță. Exercițiile pentru propriocepție ar trebui să înceapă rapid în procesul de recuperare. Sunt menite să redea echilibrul kinestezic a sportivului și să formeze o bază pentru coordonare, agilitate, forță și rezistență, cerințe necesare reîntoarcerii la activitatea sportivă. Aceste exerciții au un impact minim asupra țesuturilor ce se vindecă. Implementarea timpurie a lucrului proprioceptiv mărește ritmul dezvoltării forței musculare și a rezistenței, din moment ce sportivul câștigă control efectuând aceste exerciții. Pentru membrele inferioare, antrenarea echilibrului poate
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
care era totuși prototipul și deci patronul lui." (s. n.) Aproape fără excepție, personajele fantasmează o identitate viitoare, vegheată de orgoliu și dorință, o proiecție ilustră, inavuabilă, asociind-o unui nou domiciliu, spațiu purtînd aureola unei demnități suverane. Noi. În semidelirul reîntoarcerii iubirii pentru Elena Drăgănescu, prințul Maxențiu se proiectează în "raiul regăsit" al casei ei de pe "strada Catargiu". Ajuns la sanatoriul din Leysins, destinație curativă și în același timp formă mascată de exil impus ("Pentru servitori, acum Maxențiu, acolo, departe, era
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
prin cele patru personaje aflate la vîrsta școlii Alin, Marcu, Radu și Cornel și, deopotrivă, pe analiza schimbării radicale, dramatice, a paradigmei copilăriei, alta decît aceea a generațiilor trecute și, firește, a unei întregi literaturi: vîrsta de aur din "eterna reîntoarcere" a lui Mircea Eliade și din proza tuturor memorialiștilor sau romancierilor care au căutat ficțiunea acolo, în illo tempore, în matricea omului în-ființat într-un loc anume și în timpul amintirii acelui loc (cel mai adesea, casa de demult, a părinților
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
o arie de cuprindere În toată zona dintre Carpați, Dunăre și Olt. Se poate aminti astfel sistemul de castre Drobeta- Putinei-Cătunele-Pinoasa(VÎrț) Bumbești-VÎrtop-Porceni care asigura printr-un drum strategic legătura cu capitala Daciei romane prin pasul VÎlcanului din județul Gorj. Reîntoarcerea luptătorilor, Învingători și Învinși, la viața pașnică , purtînd acum amprenta conviețuirii ce avea să se imprime definitiv, organizarea provinciei după modelele romane vor determina un puternic progres al vieții economice, sociale și culturale În Dacia. Pe fondul unor puternice influențe
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
vinovăție și puritate, relația dintre iad și rai ("coperișurile iadului" și "muntele cu crini"). Aceste trăsături contradictorii sunt descoperite de eul liric în propria-i existență. În strofa a II-a, autoportretul dobândește coordonate spațiale și temporale concrete. Noaptea semnifică reîntoarcerea spre sine și spre strămoși, esențializând spațiul ("în cercul aceleiași vetre"), iar ziua este simbolul expansiunii ființei ("ziua trăiesc împrăștiat ca furtuna"). La Blaga, lumea se identifică uneori cu poezia ("lumea e o cântare"), o lume care poate comunica, din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unei grădini zoologice, țestoasă ajunge că, la sfârșitul piesei, să adăpostească în pântecele ei cuplul de îndrăgostiți, pe Malik și pe Liska. E, în fond, o încercare de redescoperire a paradisului pierdut printr-un fel de regressum ad uterum, o reîntoarcere, prin părăsirea acestei lumi, în propria mamă. La fel că elefantul, prezent în film prin mască, broască țestoasă îndeplinește, în India sau în Tibet, funcția de animal cosmofor purtător și susținător al lumii. Prin faptul că posedă structura cosmosului (patru
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a omenirii, "o punte spre supraom"2. Moartea lui Dumnezeu (deși Heidegger îl numește pe Nietzsche ultimul filosof german având pasiunea căutării lui Dumnezeu, așa încât nu s-ar mai putea vorbi de un Nietzsche ateu), Supraomul, voința de putere, eternă reîntoarcere sunt concepte cu care Nietzsche operează pentru a crea o filosofie a negarii. Manieră naturală de a filosofa a lui Nietzsche, pentru care nu există o separație platoniciana între filosofie și arta, între logos și mythos, practicând în scrierile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Un supraom ar avea, firește, calități excepționale, dar și neajunsurile ar fi cumplite, incomparabil mai crunte decât cele omenești"8. Atât Nietzsche, cât și Cioran sunt maeștri în arta de a gândi împotriva lor înșiși, la fel ca Dostoievski. Eternă reîntoarcere a identicului, văzută ca un adevăr terifiant, ca o teribilă fatalitate, o "reîntoarcere mecanică a Aceluiași, roată implacabila a Destinului, care ne obligă să retrăim în veci fiecare clipă, fără putință de a schimba absolut nimic"9, are ca soluție
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
incomparabil mai crunte decât cele omenești"8. Atât Nietzsche, cât și Cioran sunt maeștri în arta de a gândi împotriva lor înșiși, la fel ca Dostoievski. Eternă reîntoarcere a identicului, văzută ca un adevăr terifiant, ca o teribilă fatalitate, o "reîntoarcere mecanică a Aceluiași, roată implacabila a Destinului, care ne obligă să retrăim în veci fiecare clipă, fără putință de a schimba absolut nimic"9, are ca soluție a scăpa de teama de ea; supraomul lui Nietzsche cheamă și accepta eternă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mecanică a Aceluiași, roată implacabila a Destinului, care ne obligă să retrăim în veci fiecare clipă, fără putință de a schimba absolut nimic"9, are ca soluție a scăpa de teama de ea; supraomul lui Nietzsche cheamă și accepta eternă reîntoarcere cu bucuria creației. O nouă morală este creionata acum, omul nou apare într-un orizont nou, unde vechile norme etice sunt distruse și fac loc voluptății, râului, egoismului, dorințelor terestre, ambițiilor celor rapaci. Simbolurile personajelor unei astfel de creații sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
apare într-un orizont nou, unde vechile norme etice sunt distruse și fac loc voluptății, râului, egoismului, dorințelor terestre, ambițiilor celor rapaci. Simbolurile personajelor unei astfel de creații sunt pe masura: vulturul și șarpele, încolăcite unul în jurul celuilalt, exprimă eternă reîntoarcere, iar măgarul și cămilă, animale ale deșertului, exprimă nihilismul, fiecare cu atributele sale: măgarul cu nu-ul sau, negația, iar cămilă ducând, supusă, poverile, până în adâncul deșertului. Măgarul e mai întâi un animal creștin: el duce în spate așa-zisele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mântuirii, așa cum apare ea în creștinism: ideea vieții adevărate, eterne, ca viata intru Dumnezeu. Cum percep acești gânditori-artiști eternitatea? În viziunea lui Nietzsche, oamenii l-au omorât pe Dumnezeu, dar există o altă eternitate la care omul poate aspiră: eternă reîntoarcere a identicului. Nietzsche discuta posibilitatea că această viață să se repete la nesfârșit. Eternitatea, pentru el, nu este o altă viață, ca în viziunea creștină, nu este o viață adevărată, în opoziție cu viața de pe pământ, din contră, viața de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acestei lumi mi-ar face inima să sângereze"61; Cioran are, însă, și puterea de a contemplă lumea, aidoma vechilor înțelepți, retrăgându-se "superior" din ea. Viața că așteptare, prin umplerea golului lăsat prin moartea lui Dumnezeu cu Mitul Eternei Reîntoarceri a Identicului, nu-l convinge pe Cioran, care nu crede, asemenea lui Nietzsche, că vom avea veșnicia pe care o merităm, cea pe care ne-am construit-o în viața de zi cu zi, sau, cum ar spune Sartre, că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
al unui aventurier imobil, simțindu-se în largul lui în mai multe civilizații și literaturi, un monstru superb (...)"101, care se mișcă cu aceeași dezinvoltura în domenii atât de diferite și care știe să vorbească "cu atâta subtilitate despre Veșnică Reîntoarcere și despre Tangou"102, Cioran îl considera "condamnat", din cauza că "neșansa de a fi recunoscut s-a abătut asupra să"103. Disprețul pentru scris că "obligație profesională" și pentru publicitate îl apropie din nou pe Cioran de Sábato. Iată, în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
foc, iar Nebunul Barragán (personaje din Sobre héroes y tumbas și Abaddón), ca un profet, prevestește că lumea va arde când va veni apocalipsa. Numai atunci Fernando intuiește că ceea ce trebuie să facă este să intre în statuie, simbol al reîntoarcerii la uterul mamei, început și sfârșit: "EU ȘTIAM că trebuia să fie o intrare care să mă lase pe mine să intru, poate că numai pentru asta". (E. Sábato, Informe, capitolul XX, p. 378. Textul în spaniolă: "YO SABíA que
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
luat taurul de coarne. Mai bine și-ar fi pus întrebări asupra originii noastre, mai bine ar fi început să mediteze prin prisma acestei "vieți animale din care ne tragem". Păcat! Calea e fără întoarcere, sau, mai bine zis, fără reîntoarcere. Pentru că a fost o vreme, nu foarte îndepărtată, când oamenii, deși dobândiseră "avantajul gândirii", considerau încă animalul ca fiind un alter ego, îl înțelegeau, pentru că aveau în comun cu el esențialul. Esențialul nu era, încă, gândirea, ci ființa. "(Animalele) nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
despărțirea lui de satul natal pentru a se duce la școala din Fălticeni. Întâmplările din viața sa sunt „evenimente de cunoaștere-, fiindcă simbolizează încheierea unei etape ăcopilăria) și începutul alteia ădrumul spre maturitate). „Creangă scrie cartea unei vârste cu sentimentul reîntoarcerii acasă dintr-un ezil îndepărtat-. Jean Bautiere Carte a copilăriei evocate din „perspectiva depărtată și duios nostalgică a maturității Amintirile lui Creangă reprezintă o operă unică în literatura română prin forța cu care a reușit să comunice miracolul vârstei inocente
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
practică acest ritual se ipostaziază în perspectiva regelui și a reginei din ritualul alchimic, care coboară în baia mercurială, se unesc și mor. Semnificația acestei morți inițiatice are valoarea unei părăsiri temporale a trupului de către suflet, pregătind în același timp reîntoarcerea sufletului în ființa androgină, în rebis. La Blecher, ritualul nu parcurge toate etapele misticii erotice indiene, așa cum se întâmplă, de exemplu, cu personajele lui Eliade. Atât în Întâmplări în irealitatea imediată, dar mai ales în Inimi cicatrizate, acest ritual erotic
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sau sfâșietor 398. Astfel, nefiind interesat de logica evenimentelor, luciditatea lui Blecher nu va exclude ,,lumile imaginare" și posibiltatea eroului de a trăi într-o altă realitate. Folosind termenul lui Mircea Eliade, putem afirma că personajul lui Blecher experimentează ,,eterna reîntoarcere" într-o lume pe care o configurează la nesfârșit. Este și o metodă ingenioasă pe care acesta o găsește pentru a conserva timpul, care inevitabil se scurge într-o singură direcție. Disputa dintre ceea ce este real și ceea ce este imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Deva, Editura Destin, 1990. Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988. Eliade, Mircea, Încercarea labirintului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990. Eliade, Mircea, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995. Eliade, Mircea, Mitul eternei reîntoarceri, București, Editura Științifică, 1991. Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, traducere din engleză de Cezar Baltag, București, Editura Humanitas, 2013. Eliade, Mircea, ,,Oceanografie" în Drumul spre Centru, București, Editura Univers, 1991. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, București
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
p. 155. 440 Mircea Eliade, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, traducere din engleză de Cezar Baltag, București, Editura Humanitas, 2013, p. 8. 441 Mircea Eliade, Încercarea labirintului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990, p. 175. 442 Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, București, Editura Științifică, 1991, p. 41. 443 Mircea Eliade, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, ed. cit., p. 8. 444 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, București, Editura Univers, 1978, p. 118. 445 Adrian Marino, op. cit, p. 161. 446
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
priori. Denunțarea unei erori de raționament sau punerea în evidență a unor fapte contra-dictorii nu fragilizează concluziile principiului, deoarece acestea sunt superioare logic raționamentelor la care se ajunge, ele nu fac decît să aducă o nouă argumentație. Are loc o reîntoarcere la procesul discursiv și de știință. Cîtă vreme filosoful și omul de știință vor să convingă, ideologia nu caută decît să persuadeze. În mod precis, această caracteristică fundamentală permite propunerea unui criteriu operator, susceptibil de a rămîne sub influența preponderentă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Alții încearcă o sinteză între economia neoclasică și cea comportamentalistă. Este cazul lui K. Arrow cu lucrările sale privind limitele organizației, privind alegerile și deciziile indivizilor și cele sociale 53. În paralel, se întîmplă un lucru "straniu", și anume o reîntoarcere la noțiunile și interpretările clasice, atît în privința pieței cît și a firmei. Astfel, toate raporturile sociale, atît de mult invocate de comportamentaliști, de instituționaliști, sunt considerate ca fiind în fapt piețe implicite, relațiile interindividuale sistematizate constituind de facto si de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
vechii indieni roata reprezenta adesea timpul simbolic al ciclului solar, reprezentare păstrată pînă în zilele noastre. Istoria omenirii se supune marilor ci-cluri cosmice, cu aurorele și crepusculele lor, cu fazele lor de strălucire și de degenerescentă. Vechiul mit al eternei reîntoarceri, specific deopotrivă universului indo-european și celui semitic, repetiția timpului circular, între vîrste-le omului și cele ale umanității, ilustrează fatalitatea contingenței: aservirea întregii existențe și inspiră pînă astăzi explicațiile fizicii teoretice și nu numai. Caldeenii numeau ciclul de 223 de luni
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ciclurile lui Empedocle sunt cicluri lungi, guvernate de principiul renașterii sau reîncarnării sufletului, cicluri ale metempsihozei organizînd evoluția Cosmosului ce tinde către echilibru. Este o concepție a divizibilității timpului, modificată ulterior de către Zenon. Această formidabilă idee a renașterii sufletului, a reîntoarcerii, este reluată și de Platon, foarte aproape de concepțiile hinduiste, budiste și de doctrina lui Pitagora a "Marelui an". Platon lansează și "teoria regresului", destul de cunoscută în Antichitate și pînă în epoca creștină, o teorie ce se adapă din mit, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]