2,032 matches
-
o funcție magică a comunicării, bazată pe puterea incantatorie a cuvântului, prezentă în textele vrăjilor, farmecelor, descântecelor, practicilor magice; „detașându-se de lucru, cuvântul pare a-l domina cu ușurință, a- l guverna. El spune ceea ce nu există încă și reînvie ceea ce a dispărut”. Funcția profilactică. se manifestă prin rostirea cu voce mai puternică a mesajului, prin silabisirea cuvintelor, prin transformări de natură fonetică, pentru ca informația să se păstreze intactă (cum ar fi utilizarea formei regionale șepte pentru șapte, spre a
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
iluzia înălțării prin propria-i natură. Lumea dinainte de Hristos a gândit în această autonomie; lumea modernă, divorțată de Hristos, s-a întors la ea, reluând păcatul de la capăt. Neoumanismul, care și-a făcut din ea principiul de temelie, crede că reînviază ideile greco-latine când, în realitate, repetă tragica rebeliune adamică. Considerată în rezultatele ei din domeniul culturii, autonomia individuală a rațiunii se înfățișează ca o încurcare a limbilor. Nu se înțelege filosof cu filosof. Ceea ce e lege pentru unul, apare pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vieții de până atunci și-1 revarsă în afară, în întindere. Intensitatea spirituală se rezolvă în expansiune. Ochiul se întoarce din cerul credinței spre realitatea pământului. Gândirea se desface de preocupările teologice și se absoarbe în filosofia naturii. Cultura antică reînvie pentru a da o justificare intelectuală freneziei cu care e îmbrățișată viața terestră. Umanismul, adică studiul literaturii antice, exista și în Evul Mediu, dar atunci era un umanism creștin. Adică o interpretare în sens creștin a autorilor păgâni. Virgiliu, de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu e o preferință unanim și neîntrerupt consacrată în Biserica apuseană. Din Evul Mediu încoace, s-a scurs o lungă perioadă de timp în care tomismul a fost o doctrină părăsită ca oricare alta și numai recent el a fost reînviat și impus ca normă filosofică oficială, prin decret papal. Prin urmare, chiar în acest domeniu, ce dă unora impresia de orientare sigură a catolicismului, părăsirile și întoarcerile târzii sunt semnele acestei incertitudini lăuntrice, ce zac sub aparențele unei formidabile unități
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu oameni harnici, veseli, fântâna, curtea, scrânciobul (zbanța). Sfătoși, buni gospodari, țărani, olari, lemnari, sobari, au trimis spre toate colțurile României peste 100 de învățători, doctori, profesori, ofițeri, miniștri... Sunt mândră că sunt tansancă și doresc prin această carte, să reînvie tradițiile și obiceiurile de iarnă, ce înseamnă adevărată artă. Nunțile cu fanfară, șezătorile, clăcile, petrecerile de sărbători au ceva aparte la Tansa. Rămân unicate obiceiurile de iarnă: jocul în drum, steaua, colindele, “Haiducii”, “Jianul”, capra, ursul, madamele, banta mascaților acompaniată
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
secular Old Christmas, un ins cu barbă și pelerină lungă, creat acum trei secole de caricaturiștii politici pentru a reprezintă spiritul Crăciunului, după ce conducătorii puritani au vrut să interzică sărbătoarea și chefurile specifice marcării anuale a Crăciunului. Old Christmas a reînviat în secolul trecut, când victorienii au reintrodus sărbătoarea Crăciunului. El le aducea alimente și băuturi atât bătrânilor, cât și tinerilor, fiind prezentat ca purtând un vas cu băutură, cu care toasta în ajunul Anului Nou și în a 12-a
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
În acest sens, se invocă Canonul 83 Apostolic, precum și comentariul Pidalionului la acest canon 13. Se poate observa încercarea de a instaura în Biserica Ortodoxă Română teorii cezaro-papiste, într-o perioadă (1927) în care Roma se detașa de asemenea idei, reînviind teoria puterii indirecte 14. Termenul de putere indirectă s-ar putea preta unei neînțelegeri. S-ar putea crede că dreptul în discuție nu atinge temporalul decât prin repercusiunea măsurilor luate referitoare la spiritual; de fapt, acest drept privește temporalul numai
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
slăbănoage vechea strălucire a așezării dumnezeiești! Poate că toată această generație de tineri ar fi alt fel folositoare Bisericii. Poate că ar fi îngăduit să ne gândim la înființarea în cadrele Ortodoxiei a unui ordin călugăresc de cărturari, care să reînvieze epoca de glorie scriitoricească a unui Sf. Ioan Damaschin, Sf. Ioan Hrisostom și a atâtor altora". 3 Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu. Așa cum l-am cunoscut, București, Humanitas, 1992, p. 42. 4 Ibidem, p. 43. 5 Ibidem, p. 45. 6 Ibidem
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
răsar, iluminează șansele stabilității și identității. Varianta postmodernă a globalizării conține spații și goluri, ne permite să menținem sau să construim identități și stabilități, să ne deplîngem înfrîngerile și să le contemplăm cu o tristă seninătate, să țesem continuități, să reînviem tradiții, să facem mișcări de eschivă" (V.N.). Marea problemă este dacă vom avea știința și înțelepciunea de a profita de aceste oportunități. Clasicismul simbolizează cel mai bine, ca dimensiune culturală, stabilitatea. Prin natura sa este pluriform și mereu adaptabil la
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cum crede eseistul, de natură socială. Consideră trecerea timpului drept groparul oricărei creații artistice și argumentează: "Desigur, uzura sau moartea valorilor intelectuale sînt fenomene complexe. Gloriile trecute se întunecă și se luminează capricios, și forme vechi de artă pot să reînvie, într-o măsură oarecare, în fantazia artiștilor. La ceilalți, care nu-s decît public, simțirea și judecata estetică, în afară de gustul lor actual, adese nemărturisit, sînt cu totul nestabile și inconsistente. În materie de artă, masa este sugestibilă aproape fără margini
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
108), pentru a evocă decăderea ireversibilă a cunoașterii intuitive, în timp. Este o temă romantică ce revine, insistent, și în multe texte ale lui Edgar Poe, de la "Al Aaraaf" (1829), la "Filozofia compoziției" (1846). Dar Barbu nu își propune să reînvie, în aceste rânduri, un bine-cunoscut motiv poesc, deoarece, angajându-se într-un dialog imaginar cu poetul american, el rămâne, totuși, un om al vremii sale și vorbește, astfel, indirect, contemporanilor săi. Sugestia și notă elegiaca caracteristică nu puteau veni decât
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
astfel, indirect, contemporanilor săi. Sugestia și notă elegiaca caracteristică nu puteau veni decât de la filozoful modernismului european, Henri Bergson, care în "L'Evolution créatrice", face următorul comentariu: Intuiția mai există, dar vag și discontinuu. Este o lampă aproape stinsa, ce reînvie la intervale de timp, doar pentru câteva momente [s.n.]. Dar ea reînvie acolo unde un interes vital este în joc. Asupra personalității noastre, asupra libertății noastre, asupra locului pe care il ocupăm în ansamblul naturii, asupra originii noastre și, posibil
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
decât de la filozoful modernismului european, Henri Bergson, care în "L'Evolution créatrice", face următorul comentariu: Intuiția mai există, dar vag și discontinuu. Este o lampă aproape stinsa, ce reînvie la intervale de timp, doar pentru câteva momente [s.n.]. Dar ea reînvie acolo unde un interes vital este în joc. Asupra personalității noastre, asupra libertății noastre, asupra locului pe care il ocupăm în ansamblul naturii, asupra originii noastre și, posibil, asupra destinului nostru, ea proiectează o lumină șovăielnica și slabă, dar care
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pe unul sau altul dintre învingătorii de la Jocurile Olimpice și, într-adevăr și-a câștigat existența primind bani pentru compunerile sale; cu toate acestea, ca bard, el se pune în locul eroului și combină independent cu ajutorul propriei imaginații, laudă faptelor strămoșilor eroului; reînvie mituri străvechi, ori exprimă propria și profundă lui viziune asupra vieții, bogăției, puterii, asupra a orice este măreț și onorabil, sublimitatea și farmecul Muzelor, dar, mai presus de toate, demnitatea bardului. În consecință, în poemele sale, el nu este prea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Jeremy Taylor. În secolul al XVIII-lea ea face loc unui stil mai simplu, familiar, deși spre sfârșitul secolului apare un nou "stil nobil" - stilul lui Johnson, Gibbon și Burke. *27 În secolul al XIX-lea proza ritmică a fost reînviată în diferite forme de De Quincey și de Ruskin, de Emerson și de Melville și, mai târziu, pe baza unor alte principii, de Gertrude Stein și James Joyce. In Franța, avem splendida proză a lui Bossuet și Chateaubriand ; în Germania
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
genuri s-ar fi pus în slujba unor idealuri sociale identice sau similare. 339 Dacă analogia dintre dezvoltarea literaturii și procesul biologic evolutiv de la naștere la moarte - o idee care nu a fost nicidecum înlăturată si care, recent, a fost reînviată de Spengler și de Toynbee - trebuie respinsă, cea de-a doua accepțiune a noțiunii de "evoluție" biologică pare mult mai apropiată de adevăratul concept al evoluției istorice. Ea ține seama de făptui că nu trebuie să se postuleze doar o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
documentele atașate acestora au fost asumate prin semnătură doar de 147 de studenți din 113988. Mitingurile și reuniunile au continuat, iar pe la sfârșitul lunii Universitatea Liberă își închidea porțile; apăruse deja ideea fondării unei Universități Noi (Université Nouvelle), care să reînvie starea de spirit (aparent pierdută, în opinia unora, pe parcursul veacului), ce a stat la baza constituirii instituției din 183489. În toată luna februarie 1894 au continuat agitațiile, ceea ce a făcut ca pe 1 martie 1894 prelegerea lui Elisée Reclus, care
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
nuanțată, măi consistentă a intereselor și a obiectivelor ce ii animau pe tinerii români plecați la studii în străinătate. Problemele cotidiene, cu farmecul sau cu anodinul lor, grijile și suferințele "umane", slăbiciunile sau viciile personajelor prezentate în acest capitol, au reînviat fragmente din viața obișnuită, fiind mărturii prețioase pentru o mai bună descriere a practicilor sociale ale acelui timp și ale acelei comunități. Ce însemnă, la sfârșitul veacului al XIX-lea, să fii student la Universitatea Liberă (sau cea Nouă) din
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
intereselor sau a statutului studenților înscriși la Universitatea Liberă, si laturi mai puțin "nobile" ale membrilor asociației, precum slăbiciunea pentru cursele de cai sau serile înnecate în prea mult alcool. Din nou, crâmpeiele de viața cotidiană au întregit tabloul instituțional, reînviind detalii prețioase pentru înțelegerea vieții studențești, așa cum va fi fost ea la începutul veacului al XX-lea. Dar sprijinul autorităților de la București ori de la Bruxelles s-a manifestat și prin susținerea financiară a studenților români de la Universitatea Liberă, cărora le
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Dorohoiul interbelic apărând 33 de ziare și 16 reviste 33. Fălticeni. Poposind în județul Baia regăsim aceeași atmosferă, așa cum profesorul Ion Simionescu constată: Fălticeni, "oraș îngropat în liniște, uitat de lume", dar în care "sufletele amorțite ale localnicilor ar putea reînvia..."34. Cu o populație, la 1930, de 14.347 de locuitori, micul târg de provincie a rămas în corpul Moldovei după anexarea Bucovinei, reprezentând refugiul românilor ce au refuzat dominația austriacă. Zonă preponderent agricolă, cu o industrie slab dezvoltată, dar
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în funcție de greutatea fiecăruia stabilește locul sufletului pe ramurile Pomului Vieții. Dacă predomină faptele bune, el se înalță în ceruri, cît mai aproape de Tatăl Ceresc. În Avesta se spune că la vremea vremurilor, Saoshyacant, Mîntuitorul va reveni pe pământ și va reînvia toate trupurile morților chiar dacă ele erau numai pulbere, ideii năstrușnică și cam zurlie, preluată de mozaici în profețiile lui Isaia. Dintre toate cultele antice, nici unul nu a oferit un sistem atît de riguros ca religia creștinismului arimin/mitraismului sau religia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de fapt insule care plutesc într-o mare de ne-oraș - și chiar dispariția urbanismului (Koolhaas: 1995). De exemplu, diluția formulei orașului Închis l-a fascinat dintotdeauna pe O.M. Ungers, care, ca și Rem Koolhaas, consideră că poate fi reînviată, atâta timp cât majoritatea centrelor orașelor europene reprezintă capsule Închise, plutind Într-un context metropolitan din ce În ce mai larg. În ―Whatever happened to Urbanism, Koolhaas susține ca trăim Într-o lume fără urbanism, o lume a arhitecturii. Lumea contemporană pare să fie Într-adevăr
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]
-
În 1993, că dispersia Coastei de Vest, pe care o percepe drept nemărginită, reprezintă Însăși patria Bigness-ului, este un peisaj cu un caracter profund Împrăștiat, construit aleator, artificial. Legând dispersiaurbană de atributele pe care Koolhaas le atribuie Bigness-ului: „reclădește Întregul, reînvie Realul, reinventează Colectivul― (n.tr, Koolhaas: 1995), Stadler arată că acest peisaj fără formă are potențialul de a da naștere unui nou model. Acesteidei sunt reflectate și de poemele Lisei Robertson (precum și de alte scrieri de la Începutul anilor 1990), care
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]
-
mijloacele diplomației, ori cu cele scriitoricești, ori cu amândouă la un loc, trebuie cunoscută. Dar și cumplita suferință a celor care au suferit urgia represiunii fiindcă cineva din familie a ales libertatea. Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu, prin corespondența cu fiica ei, reînvie toate funcțiile scriiturii, culminând cu funcția de a prelungi viața. Câtă vreme mai poți scrie despre grozăviile pe care le înduri, mai poți și supraviețui. Dar și teribila reconversie a energiilor trebuie cunoscută. Democrația este fragilă și dacă nu este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mod esențial, de nivelul spiritului său public, civic. Tradiția scriitorului, omului de cultură în general, implicat într-o ideologie politică democratică de centru, de orientare net europeană cu veche ascendență iluministă și mai ales pașoptistă este încă slabă. A relua, reînvia într-un fel și, mai ales, a reformula și dezvolta această tradiție, în termeni moderni, devine, în contextul imediat, o necesitate urgentă și esențială. Nu ezităm să declarăm că șansa ideologiei noastre moderne nu este alta. Faptul că un număr
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]