1,916 matches
-
de balanță, cea a unei mai vechi confruntări, între doi vechi camarazi de studii (care se și chemau pe vremuri ̀ ntre ei „mon petit camarade”) până ce unul din ei, adică Sartre, declarându-l pe celălalt, adică pe Raymond Aron, reacționar, deci tâmpit, sau câne : un anticomuniste este un chien, l-a, cum ar veni, desființat). La început raportul era inegal. Favoritul tuturor pariurilor era Sartre, strălucitul, genialul, polivalentul, față de care Aron nu era decât un studios netalentat, specialist în domenii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
izbucnit în aplauze furtunoase, eu m-am făcut galben și mic, iar adunarea s-a întrerupt într-o atmosferă foarte încordată. Sfătuit de colegi am dispărut. Am aflat apoi că s-a telefonat la București că „la Suceava nu sunt reacționari ci de-a dreptul legionari”. Presupunând că voi fi arestat m-am ascuns până când atmosfera s-a liniștit. Am reapărut la examene, dar nimeni nu mi-a mai adus aminte de cele petrecute. Dar nimeni n-a mai vorbit nici
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
o realitate înțepenită, pretins definitivă, care nu se mai îndoiește de ea însăși și de valorile ei. Așa devine literatura și un agent al progresului, nu doar un spațiu defulant : literatura tinde să se plaseze pe o poziție adversă și reacționară față de istorie, reușind asfel să o conserve și să o însuflețească. Ea joacă rolul memoriei instituționale a societății : provoacă, stimulează și reînnoiește ; recuperează potențialitățile abandonate în timpul actualizărilor progresului. Pirați în filme : Căpitanul Blood (Errol Flynn, în filmul omonim) ; Jack Sparrow
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
o realitate înțepenită, pretins definitivă, care nu se mai îndoiește de ea însăși și de valorile ei. Așa devine literatura și un agent al progresului, nu doar un spațiu defulant : literatura tinde să se plaseze pe o poziție adversă și reacționară față de istorie, reușind asfel să o conserve și să o însuflețească. Ea joacă rolul memoriei instituționale a societății : provoacă, stimulează și reînnoiește ; recuperează potențialitățile abandonate în timpul actualizărilor progresul istoric și completează rezerva de opțiuni și imagini a viitorului nostru istoric
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
să o conserve și să o însuflețească. Ea joacă rolul memoriei instituționale a societății : provoacă, stimulează și reînnoiește ; recuperează potențialitățile abandonate în timpul actualizărilor progresul istoric și completează rezerva de opțiuni și imagini a viitorului nostru istoric. Într-un cuvânt, fiind reacționară, literatura devine un mijloc de propagare a secundarului și se angajează într-o vastă rețea de relații microși pluridialectice cu principalul istoric, în diferitele sale ipostaze și combinații 18. Sugestia lui Nemoianu e că progresul social și istoric e strâns
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Nemoianu e că progresul social și istoric e strâns legat de răspunsurile literaturii. Dacă o situație istorică dată conține o contradicție internă, o inadvertență, o incomoditate, un protest iminent, literatura îl rezolvă prin oglindire și reconfigurare. Literatura, prin caracterul ei reacționar, poate oferi soluții crizelor, pentru că ea răspunde neliniștilor și nesiguranțelor umane, le purifică, le echilibrează, pentru că ea e un compromis între vechi și nou și pentru că creează, prin ficțiune, un câmp de posibilități. Literatura despre mări, insule și pirați își
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
prînz. De aici, latura educativă a birului. Tot suitorul pe calul cu mînere sau pe paralele trebuie să fie conștient că, fără grija nețărmurită a Federației, a lui Vieru personal, n-ar fi ajuns acum să cîștige premii în monedă reacționară. Cu totul surprinzător, demersul lui Iosif Visarionovici Vieru e încurajat de Mariana Bitang. Neașteptata Ana Pauker a șpagaturilor susține această mostră de gîndire fosilă, convinsă că tainul pe care sportivii îl dau antrenorilor nu e suficient. Doamna Bitang - din fericire
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Azi criminalul e virtuos, Și virtuosul om vițios; Tot veneticul proprietar Și răspopitul funcționar. Vizionarii sunt diplomați Și ceaslovarii mari literați: Toți intriganții alegători, Toți patentarii legiuitori; Toți veneticii mari patrioți, Toți fanfaronii Mircii nepoți. COL. GR. LĂCUSTEANU Un amuzant reacționar este col. Gr. Lăcusteanu (1813-1883), văr al lui Vasile Cîrlova, scriind mult mai târziu, însă retrospectiv despre evenimentele de la 1848, care formează centrul vieții sale. Și pentru el Tudor "era un om foarte neînsemnat", "vrăjmaș neîmpăcat al nobleței", urmărind "a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fie încă bogați, fie mai ales scăpătați, oricum depășiți de vreme și refugiați în patriarhalitate, nedeosebindu-se întru nimic de ființele cele mai rudimentare, cu excepția conștiinței că sunt boieri și a oroarei de a se amesteca cu prostimea. Ei sunt reacționari și în război cu tinerii. Sistematizarea lor se vădește în "tabieturi", în "slăbiciuni", în "metehne". Unul iese în "cerdac" cu "ciubucul", se cuibărește pe divan, cu ochelarii prinși pe după urechi cu șireturi, și acolo, acoperit pe umeri cu o cațaveică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la Asachi, care în realitate n-a făcut parte nici dintr-o școală, balotat între spiritul cel vechi și cel nou. Din pricina acestei atitudini critice, a acestui spirit "electic", moldovenii erau taxați, de școala adversă din Blaj și București, de "reacționari, aristocrați, slavoni, rusolatri". Dar Russo, în numele moldovenilor, se roagă de ardeleni să-i lase să lucreze în voie "limbușoara asta turcită, grecită, ungurită, slavonită și ce-a mai fi". "Noi moldovenii, dimpotrivă, simțim că mare avuție, inspirație și limbistică este
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
respectul aducerii-aminte a strămoșilor"1 . Acestea le spune cu ocazia constatării faptului că unii își schimbau numele, adăugând la sfârșit un escu, iu, adi, ici... În aceste rânduri, Asachi apare într-un fel de atitudine critică, dar mai mult ca reacționar, căci acum definește cultura numai ca un cult al strămoșilor. Dealtmintrelea, atitudinea sa față de reprezentanții curentului critic (ca și a acestora față de dînsul) este binevoitoare: când, în 1840, apare Dacia literară a lui Kogălniceanu, Asachi salută această apariție, nu-i
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
prima școală romî-nească specială, acea de inginerie, dar numai de inginerie, nu și de patriotism, cum era școala lui Lazăr. Eliade, în vremea de care vorbim, a fost un revoluționar în politică, un italienist în lingvistică. Dacă mai târziu devine reacționar, apoi aceasta e tot o "noutate", căci reacționarismul său e tot o transplantare din Apus: în reacționarismul său, el pleacă de la teorii apusene, nu de la considerații concrete asupra țării sale. Cine, azi, ar fi, de pildă, pentru introducerea majoratului la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
tot o transplantare din Apus: în reacționarismul său, el pleacă de la teorii apusene, nu de la considerații concrete asupra țării sale. Cine, azi, ar fi, de pildă, pentru introducerea majoratului la țărani, cum a propus dl P. Carp, deși ar fi reacționar, în el n-ar vorbi glasul tradiției românești, acela n-ar fi un om "vechi" și cu atât mai puțin un spirit "critic", în înțelesul ce-l dăm aci acestui cuvânt, adică un om care, în introducerea culturii străine, ține
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de altădată, nici interesul de clasă, nici idealismul. Nu mai era nici snobismul, căci acum orașele noastre deveniseră mai "civilizate" și tinerii nu mai au cuvânt să se simtă ca în pădure. Ba, încă, cei care încep să devină mai reacționari, deși la 1840 nu puteau suferi "semibarbaria", acum suspină după acea semibarbarie (Alecsandri, în unele piese și unele "scrisori"). În "Junimea" au fost multe feluri de oameni. Ne mărginim la dl Maiorescu. Asupra d-sale nelucrând acele cauze care au
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
poate fi vorba de oglindirea realității, logica luptătorului e condiționată de scopul pe care-l urmărește, mintea sa este "advocatus diaboli". Și am arătat că, dacă în ideologia patruzecioptistă vorbește instinctul revoluționar, dorința de renovare, în ideologia junimistă vorbește instinctul reacționar, tendința de rezistență la inovațiuni. Și, în adevăr, junimistul este mai mult o stare sufletească vagă, un sentiment, decât o teorie bine definită. "Junimiștii" nu sunt toți acei care au făcut patre din societatea literară din Iași sau din partidul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vremea lui C. Negruzzi primejdia înstrăinării în limbă și literatură era mai mare decât pe vremea dlui Maiorescu. Mai întîi, C. Negruzzi nu e un "ruginit", e un om nou, civilizat, un om de cultură europeană. Pe vremea sa, un reacționar era un om care regretă ișlicul. Junimismul, pe atunci, încă nu era reacționarism, era moderantism. Vom vedea mai jos că C. Negruzzi se declară "moderat". Mai târziu, după introducerea constituției liberale, moderantismul acesta va fi reacționarism: acum constituția liberală nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ale lui V.A. Ureche 1. Prin urmare, el nu judecă încă literatura românească, ca junimiștii, "de la nivelul secolului al XIX-lea", cum am văzut că se exprimă însuși el despre atitudinea disprețuitoare a dlui Maiorescu. În această vreme, Eminescu - reacționarul de mai târziu - recomandă cu entuziasm pe Victor Hugo, pe acel "adorator al poporului și al libertății": " Pe acest bard al libertății îl recomandăm cu multă seriozitate junimii ce va vrea să se încerce în drame naționale-romîne" 2. O altă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
franceze, o aruncă cu bucurie. La noi antifranțuzismul, cu cât este mai pasionat, cu atât este o dovadă mai mult de reacționarism. "Noutățile" ne-au venit din Franța, și mai cu seamă "noutățile" în ordinea politică și socială, și orice reacționar, odată cu Franța revoluționară, a urât și Franța literară - și cu drept cuvânt, căci toți și-au dat seamă ori au simțit că în literatura acestui popor, mai ales în perioadele lui de viață intensă, circulă spiritul lui critic ireverențios și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
În realitate, junimiștii au criticat o organizare politică, și critica lor a avut ca principiu, ca punct de plecare, interesele boierimii amenințate în viitor de cître liberalism, pe când critica lui Eminescu, pe lângă critica anomaliilor politice, făcută din punct de vedere reacționar (și într-aceasta el e junimist), a fost mai cu seamă critica unei organizări sociale, din punctul de vedere al intereselor claselor de jos, al claselor vechi, "pozitive", cum le zice Eminescu (și aici nu mai e junimist). Vom dovedi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nu stă atâta în ceea ce spune nou în faza a doua, cât în ceea ce nu mai spune în această fază. În faza întîi - deși fenomenalist - concepe societatea ca un organism, concepție pe care, în afară de socialiști, n-au avut-o decât reacționarii, căci liberalii au fost raționaliști, deși se declară pentru domnia absolută, totuși, politicește, nu este partizan al conservatorilor români, declarând că ambele partide sunt egal de rele și spunând că "burghezia" se dă când cu albii, când cu roșii. Mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
p. 9. țară, și liberalii, care au pornit un fel de război de exterminare împotriva poporului, s-au simțit datori - și nici pentru aceasta măcar Eminescu nu le e recunoscător - să facă și ambulanțe. * Așadar, politicește, Eminescu a fost un reacționar ca și junimiștii. Dar în Eminescu nu vorbea interesul vreunei clase diriguitoare, ci al claselor mici, al meseriașilor, al răzeșilor și al țăranilor 1. Din acest punct de vedere a criticat Eminescu formele noi, care sunt rele, pentru că sărăcesc și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
decât în trecut. Aceștia vor fi socialiștii de altădată, care reprezintă a patra fază a criticii și care sunt o apariție tot moldovenească. Dar vom vedea că, nepricepând nici ei realitatea, vor recomanda tot soluții utopice - utopia revoluționară, în loc de utopia reacționară a lui Eminescu. X Evoluția spiritului critic. - Critica socială extremă: Socialiștii După cum la o privire superficială s-ar părea că Eminescu a fost un ultra-junimist - și am văzut că în realitate n-a fost așa -, de asemenea, la o privire
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
prin concurența unei fabrici din Austria, nu vor merge în acea fabrică să lucreze ca salariați, ci vor pieri de foame și de alte lipse aice, în patria lor" 3 . Dar socialiștii nu uită să suspine după nici o clasă veche ("reacționară"). Ei arată cum introducerea formelor noi ruinează și o altă ocupație productivă, cărăușia: 1 Ibidem, p. 423, 407. 2 "Revista socială", p. 444. - Așadar, pe socialiști îi doare inima după meseriile vechi! 3 Ibidem, p. 424. " Drumul de fier ia
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vinde de la stat, sau cu ajutorul statului, parcele de pământ necesare pentru traiul lor, atunci vom înțelege și mai bine ce dureri concrete au dat naștere socialismului de altădată. Socialiștii au criticat formele noi, pentru că erau în dauna unor clase vechi, "reacționare". În lupta lor practică, au luptat mai în special pentru una din aceste clase "reacționare", pentru țărănime. * Să vedem acum mai amănunțit cum critică socialiștii pe acei pe care Eminescu i-a numit "roși" și pe care ei îi numeau
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
înțelege și mai bine ce dureri concrete au dat naștere socialismului de altădată. Socialiștii au criticat formele noi, pentru că erau în dauna unor clase vechi, "reacționare". În lupta lor practică, au luptat mai în special pentru una din aceste clase "reacționare", pentru țărănime. * Să vedem acum mai amănunțit cum critică socialiștii pe acei pe care Eminescu i-a numit "roși" și pe care ei îi numeau "burghezi". Vom vedea că și aici critica socialiștilor e la fel cu a lui Eminescu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]